2,564 matches
-
vrei să stau de vorbă cu tine și atunci, tu trebuie doar să-mi răspunzi la vreo întrebare, bă, dacă am chef să ți-o pun, că, de regulă, eu nu stau de vorbă cu toți pârliții. Mărășteanu amuțise și, rezemându-se în coporâia coasei îl privea uluit, cu ochii mari. Congestionat, cu ochii să-i iasă din orbite, Casapu continuă, făcând spume la gură: --Ce te uiți la mine ca un bou? Ai venit aici cu turma ca să-ți faci
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
pătrunzător. Observă că Dragoș a eliminat, destul de zgomotos, o parte din aerul pe care îl menținuse în plămâni. Emoția și stresul psihic îl determinaseră să-și țină respirația mai mult decât își putea permite. În urma acelei expirații adânci, zgomotoase, se rezemă amețit de perete, ținând ochii închiși, în semn de ușurare. Se speriase îngrozitor, crezând că este vorba de Maria. În Secția de Terapie intensivă lupta cu moartea se ducea în mod inegal. Se pare că afurisita-și făcea mendrele, hotărâtă
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
negru și o pereche de șlapi din cauciuc în picioare, care, la rândul lor, erau pătați cu sânge uscat. Era marcată vizibil de oboseală și se vedea dintr-o privire că este foarte îngrijorată și speriată. Rămăsese, sleită de putere, rezemată de perete. Plângea frângându-și mâinile și blestemând: „Ninorocitul..., ardî-l-ar focul iadului sâ-l ardî! ... Off..., mama me! Cu ci ț-am greșit, Doamniii? Îmi bagî frumuseți de fată-n pământ... Ie-mă, Doamni, pe miniii, nu pi fata me! Las
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
ultimele forțe se mișcă într-o parte și deschise ușa. Neputând să se ridice, plecă în genunchi spre cameră, depunând un efort deosebit până să reușească a ajunge la pat. Simțea un huiet foarte puternic în urechi. A stat puțin rezemată de marginea patului pentru a se odihni, apoi, cu o ultimă sforțare, s-a ridicat pe pat și a reușit să privească ceasul de deasupra patului. Era ora 15.47 de minute. A fost ultima imagine pe care creierul Emanuelei
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
povestește ceva. Îi citeam pe chip bucuria tristă...dar el, se bucura să-mi povestească. La începutul anului 1994, trecut de jumătatea lunii februarie, l-am întâlnit pe Nicu întâmplător, în centrul orașului, în stația de autobuz din fața atelierului său. Rezemat de zidul acelei clădiri, cu capul descoperit și scurta sa din piele de care nu se despărțea parcă, privea undeva departe, ca și cum era rupt de orice realitate; de oameni, de anotimp, de tot ce se petrecea în jurul său. La prima
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
călători. Cu puțin înainte de plecare, îmbrăcată într-o pijama peste care era încheiat cu grijă un capot curat, fără mâneci, se urcă în el o bătrână. Înaintă suflând cu greu pe culoar și ajutată de cineva își alese un loc. Rezemându-și bastonul de scaun, zâmbi a scuză către cei din jur: „ce să fac, dacă așa m-a luat salvarea de acasă?”. Însă nimeni nu se grăbi să intre în vorbă. Doar șoferul, pornind mașina, o întrebă până unde merge
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
unghiuri de-a dreptul periculoase. Dușumeaua nu mai era orizontală, ci părea că trasează în aer segmente neregulate, într-un dans haotic, mișcând cu putere tot ce se afla pe ea. Tânguiala apocaliptică a pământului îngrozi pe toată lumea, iar vecinii, rezemându-se de pereți, se îmbulzeau afară, în stradă. Sakura începu să țipe, strângând în brațe păpușa cu care adormise. Clătinându-se pe picioare, cele trei reușiră să iasă și ele în stradă cu ce aveau pe ele. Mișcarea tectonică însă
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Autorului SONETUL UNEI DORINȚE ARZĂTOARE De-aș mai prinde măcar un an și-o mie, Ți-aș ciopli, în marmură verde, castel, La fel ca la începuturi, amant fidel, Viața ți-aș preface-o în poezie. Fericit apoi, m-aș rezema-n penel, Ți-aș rostui un rai așa să fie În mijloc rotund de împărăție, Ca într-un roman de Henri Amiel. Grădini suspendate vor râde-n soare Și-a opta minune cum nimeni n-are. Zvâcnetu-ți inimii să se
MIHAI MERTICARU de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368219_a_369548]
-
inimile milioanelor de tineri răsăriți în lumina razelor de soare, în iarba verde a pământului. Si ei s-au trezit din durere cu mii de vise cerând împlinirea. Așa s-a născut o nouă generație de visători. La marginea pădurii, rezemat de copacul de sute de ani, sta unul dintre ei. Privea iarba pământului și se întreba cum poate un singur om să împlinească un noian de vise. Atunci, în fața lui s-a arătat o fată tânâră acoperită de flori, de
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
vise M-am îndrăgostit de bucățica aceea de nori unde ți-ai ascuns visele, nu știu cum am vazut-o, călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea acolo unde nici gândul nu o poate ajunge. M-am aplecat să culeg câteva vise, dar m-au înțepat. Auuu...mă dor! Încep să curgă din mine picături din viitor, picături din mâinele
NORUL CU VISE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362641_a_363970]
-
vise M-am îndrăgostit de bucățică aceea de nori unde ți-ai ascuns visele, nu știu cum am văzut-o, călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea ... Citește mai mult Norul cu viseM-am îndrăgostit de bucățicaaceea de nori unde ți-ai ascuns visele,nu știu cum am văzut-o,călătoream spre aceiași destinație,constelația cu zâmbete.Eu, călător solitar,însoțit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
cuvânt Ce se crezuse rege. Un abur întunecat O arătare ca o pasăre de pradă Se ridica de pe leșul cald Alungând cuvintele Ce se adunau din spațiu Să petreacă la căpătâiul mortului Care, nebun, îndrăznise. PĂMÂNTUL NIMĂNUI Pe pământul nimănui, Rezemat de nicăieri Sub un cer pe care norii Se strivesc în depărtărări Și se joacă între inimi Beat de-atâtea înserărări Caut urmele dorite Între cer și trei cărări Căutarea-mi arde trupul Nu te-arăți de nicăieri Iarba verde
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în mintea lui: - Când voi pleca, vei ieși de sub trunchiul copacului și te vei rezema de sacul acesta. Vei adormi, dar somnul tău va fi veghe și vis. Băiatul tău și oamenii din sat vor fi aici din clipă în clipă. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sătenii și flăcăul lui l-au
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
mai 1940 EPILOG Lăsați licuriciul să vie la pasărea din colivie să i-aducă lumină sacră în colivia acră. Pasăre sunt și eu în colivia lui Dumnezeu dar sărăcia și migrenele mi-au escamotat penele. C-o schiloadă mînă stau rezemat de țărînă. C-o slabă cutremurare holbez ochii a mirare. Licuriciul meu e mort. Nu-mi mai aduce steluțe în cort, nu mai rîde, nu mai luminează ceasul ca o amiază. Poate Maica Precestă o ieși pe secetă cu Isus
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
de fluturi, fetele cântau de dor pe prispe, iar copiii se zbenguiau cu iezii și cu mieii. Numai căsuța Durerii, de la marginea satului, avea ferestrele triste, iar grădina pustie și uscată. Pe prispa casei, maica Durere stătea pe un scăunel, rezemată în baston, privind îngândurată în gol. Izvorul lacrimilor îi secase. Din căsuță apăru și frumoasa Speranța, slăbită, cu cearcăne la ochi, cu fire albe la tâmple, dar și cu frumoasele plete blonde ondulate revărsate pe umeri. Rezemându-se de un
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
pe un scăunel, rezemată în baston, privind îngândurată în gol. Izvorul lacrimilor îi secase. Din căsuță apăru și frumoasa Speranța, slăbită, cu cearcăne la ochi, cu fire albe la tâmple, dar și cu frumoasele plete blonde ondulate revărsate pe umeri. Rezemându-se de un stâlp al prispei, caută spre cer cu ochii triști. Privind-o, maica Durere îi spuse bocind: - Degeaba aștepți, fata mea!... Degeaba aștepți!...Te-a părăsit... te-a uitat... Ne-a lăsat cu ochii în vânt... cu sufletul
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
înclinarea sapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mare și o înclina și soarele-nclinat și luna curg pe-alături de valuri de vârfuri numai o floare albă de cireș atât de tremurândă și dreaptă ridică și reazemă ideile ce se-nclinaseră Referință Bibliografică: înclinarea florii de cireș / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNCLINAREA FLORII DE CIREŞ de VASILE PIN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353545_a_354874]
-
din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Te duce ploaia asta prea departe. Să te privesc plecând?Abia-ndrăznesc. Rămâi în vis dar... visele-s deșarte Când umbrele în noi se întețesc Și-n jur se-ntunecă a întomnare. Îmi reazem iar povestea de tăceri Și fruntea de fereastra asta care Pe mine... nu mă duce nicăieri. E frig și-n suflet, frig și în odaie. Mă învelesc cu pledul unui gând În care trupul tău e tot văpaie Și-mi
PE TINE... de AURA POPA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352762_a_354091]
-
care poposeau din când în când pe pervaz. Ca și când mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă, am făcut cale întoarsă cu autobusul, bucurându-mă de conversația ușoară, fără nici o urmă de efervescență, dintre șofer și pescarul care își rezemase rucsacul de scaunele din față. Eram liberă să mă bucur de liniștea mea, de existența mea anostă și de lucrurile mele simple. Până și locul meu de muncă este unul simplu. Un birou comun, un calculator vechi îngropat în mormane
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
nici păsările nu le mâncă! Pentru o clipă, Bunu rămase încremenit, fără să spună ceva sau să facă vreun gest. O auzea pe nepoată din ce în ce mai slab, pe măsură ce se îndepărta pe cărarea care ducea spre curtea păsărilor. Se întoarse spre toiagul rezemat de perete, se propti în el și se avântă în sus. Picioarele tremurară o clipă nesigure, apoi trupul uscățiv își regăsi echilibrul. Un pas urmă altuia, târșâit, dar din ce în ce mai îndârjit, pe măsură ce se apropia de cireșul falnic. - Bunu! Năsucul pistruiat al
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
acestuia. Știa și suma, dar dorea ca cel în cauza să o precizeze, recunoscând în acest fel. Era extrem de calm și trăgea total degajat din țigară. - ...Trei mii de euro, a șoptit Fănel, lăsându-și capul să cadă în mâinile rezemate cu coatele pe masă. Acum vreo trei săptămâni... - Pot să știu contra cărui serviciu? Foarte pe scurt, dacă se poate... - I-am găsit mașina furată și m-am dus să i-o aduc... de la Brașov, a răspuns Fănel fără să
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
și ar fi umflat-o rîsul dacă cineva i-ar fi spus că acea literă, inutilă cumva, “q”, s-a născut din hieroglifa egiptenilor pentru maimuță. Caiafa era, pentru ea, nu numai vecinul și nașul copilului ei, dar și acel reazăm de care au nevoie femeile în viață, pentru că pe bărbatul ei, alături de care trăia liniștită, dar fără entuziasm, nu se putea baza întotdeauna. Pierdut în studiile lui care nu-i foloseau la nimica, o neglija luni întregi, iar ea fierbea
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE Autor: Emanuel Enache Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu capul rezemat de umărul singurei redactore din liceu prezentă în mașină, priveam alene pe drum, cu nici măcar o grijă în minte. “Mai e o oră și începe olimpiada.”, colega din a VII-a exprimă după ce oftă. “Lasă, dragă, că te aducem și
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
aniversar când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor și de multe împliniri duhovnicești!... Totodată, un gând sincer și profund, de aleasă afecțiune, considerație și admirație față de Maica Preoteasă - Doamna Rodica Gabriela Bordașiu - stâlp, reazăm, prieten sincer, de neasemuită nădejde, al Părintelui Nicolae - pe parcursul întregii sale vieți, plină de încercări, obstacole, piedici, suferințe dar și cu momente de bucurie, înălțare spirituală și optimism creștinesc!... Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Cu
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
dragoste un tablou mirific, real, în care Câmpulung Moldovenesc se află în prim plan: „Pădurile coboară din legenda <<Pietrelor Doamnei>>, de pe Giumalău și de pe Tomnatic, să-l îmbrățișeze cu liniștea și cu miresmele lor... Albastrul se boltește ca un clopot rezemându-și marginile pe zarea de vis a obcinelor...”. Da, este cât se poate de adevărat! M-am convins, în zilele ce au urmat că oamenii așezărilor bucovinene au fețele luminate de privire directă și sinceră, sunt prietenoși și ospitalieri, iar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]