2,775 matches
-
să-l iau de mână, să-l duc acasă să se mire vecinii ... dar nu s-a lăsat dus de acolo, din piatra priponită drept în ușa bisericii . Evocarea fratelui mic, răpus de un accident este tulburătoare și ea, cu risipa metaforică la care se dedă florarul așa cum spunea marele Blaga. Figură legendară, emblematică, bunicul, cel care-i povestise despre Compelxul lui Oedip, se certa uneori cu Dumnezeu, ba-i arăta pumnul în Cer, strigându-i, la vreme de cumpănă, când
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
remarcabil roman, rămâi cu regretul că s-a isprăvit și-ți vine să scoți din buzunarul inimii o batistă albă, s-o fluturi în vântul inexistent, în semn de întoarcere. Până când ? Până când va binevoi scriitoarea să mai ofere spre lectură risipa sa înmiresmată de cuvinte. Și poate mai departe, în timp, adică în Eternitate. CEZARINA ADAMESCU www.agero-stuttgart.de 28 octombrie 2011 Referință Bibliografică: INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ȘI ELIBERARE DE UMBRE. Melania Cuc, Isus din podul bisericii (Cezarina
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
curte, doamnă, Precum odinioară trubadurii ... O doamnă e podoabă a naturii În orice anotimp, și chiar în toamnă. Transpune armonia uverturii Ca fumul nestatornic ce îndeamnă O fantezie însă și înseamnă Impuls al amăgirii aventurii. Ci poleiește luna cald porticul, Risipă face și de fantezie - Cum mângâie o adiere spicul. Îngână noaptea boare argintie, Ușor în tresărirea lui, Ciricul ... Iar clipa fredonează castanie. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Truveră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15
TRUVERĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356642_a_357971]
-
incisiv, pe care să-l îndrepte ca acuză cu direcție precisă, manifestându-se plenar ca luptător pentru dreptate și corectitudine morală. El este martor și bun observator a tot ce se întâmplă în societate. El înțelege câtă zbatere și câtă risipă de energie se produce pentru ca omul să-și creeze o lume de lucruri. Dar este o lume de lucruri perisabile ce dau doar senzația că ne fac viața mai frumoasă. Goana această după acele lucruri, obiecte, edificii, dau iluzia unei
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
lume eu nu aș fi nimica. dacă-am greșit femeie mă rog să fiu iertat e clipa uneori de dragoste nebună atât e de ușor să intri în păcat și remușcarea vine abia la urmă. tu ești aleasa, restul sunt risipă, sunt rătăciri doar de la drumul drept în inimă eu am o singură iubită dar nu sunt încă destul de înțelept ca drumul între naștere și moarte să-l joc iubito, în dragoste, pe-o carte. Referință Bibliografică: tu ești aleasa / Valeria
TU EŞTI ALEASA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355743_a_357072]
-
Ana Maria Gîbu poate clădi o lume mai bună, mai frumoasă, mai sigură. Ele îi creionează un virtual portret, în care, sigur se va recunoaște. Pentru că, ele simbolizează sufletul românesc, cu asprimea, gingășia și tinerețea lui fără bătrânețe... Amestec și risipă de cuvinte, esență de cuvinte în flacoane mici precum cele cu mir, pentru nările fremătânde ale mirositorilor tineri. Cu nimic nu poate fi comparată evlavia unui copil: „de ieri sunt în rugăciune / spre seară / iau împărtășania / și ascult / cum ninge
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
Spun cu regret că de fiecare dată când aud discuții deșarte despre viața personală a altora (consider josnicie), sau sex (deși intimitățile nu se discută decât într-o manieră educativă și adecvată societății umane și la momentul oportun) simt o risipă a timpului nostru pământean și o undă a decăderii morale de care suntem vinovați cu toții pentru că o tolerăm. Când ne întâlnim, ar fi bine să vorbim despre lucruri care să ne edifice sufletește, care să ne întărească credința, nădejdea și
SĂ VORBIM DESPRE DUMNEZEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346160_a_347489]
-
înconjurător a fost contele Lázár Karátsonyi. Atât clădirea cât și parcul au fost decorate pe întreg parcursul secolului XIX și în primii ani ai sec. XX. După Primul Război Mondial ocupația sârbă aduce primele devastări, anticipând, din nefericire, jaful și risipă ce va urma în anii 1948-1989. Împovărat de datorii, ultimul conte Imre Karátsonyi-Keglevich vinde, în anul 1935, ceea ce a rămas din domeniu, inclusiv castelul și parcul, Prințesei Elisabeta, fiica cea mare a Regelui Ferdinand și Reginei Maria, folosite de prințesa
A FOST ODATA UN CASTEL de MARA CIRCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346222_a_347551]
-
care zice: - Păi, nu este bine! - Știu! Viața a început să-mi închidă uși și nu mai am unde să merg mai departe ca să găsesc o ușă deschisă. Câtă măreție, câtă opulență am trăit odată!...Cu toate au ajuns în risipă. Este o graniță între glorie și decădere cu un du-te vino permanent peste ea, fără opreliști date de principii, și-atunci nimic nu este imposibil! Soarele coboară de pe cer și trece dincolo de privirile oamenilor luând cu el lumina care
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
Vreau să mă alătur și eu vouă! Viața a început să-mi închidă uși și nu mai am unde să merg mai departe ca să găsesc o ușă deschisă... Câtă măreție, câtă opulență am trăit odată!...Cu toate au ajuns în risipă. Este o graniță între glorie și decădere cu un du-te vino permanent peste ea, fără opreliști date de principii, și-atunci nimic nu este imposibil. Și pentru că am fost călător peste această graniță, cu bilet dus-întors, am primit o
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă. Afară și în suflet, Plouă cu stropi reci și mari, Plouă, și totul prinde culoare, Dar ce e ploaia cînd nu ești lîngă mine? Este o continuă risipă, De stropi, durere și de lacrimi. Este o ploaie grea, Mă cuprinde cu recile ei brațe, Și sunt captiva dorului tău!... E soare. Și toți îl admiră! E soare iar cerul e senin, Razele mă mingîe cînd, tu nu o
DOR de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369107_a_370436]
-
cu recile ei brațe, Și sunt captiva dorului tău!... E soare. Și toți îl admiră! E soare iar cerul e senin, Razele mă mingîe cînd, tu nu o faci... Dar ce e soarele cînd tu nu esti? Este o continuă risipă, De raze, jocuri și culori... Este un soare fierbinte, Mă topesc în razele amintirilor noastre Și sunt captiva dorului tău! (A.A.) Referință Bibliografică: Dor / Tanea Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi
DOR de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369107_a_370436]
-
se-nvârt ca o dură. ÎNTOARCE-TE, ROMÂNE! O raniță țesută din griji nenumărate A tot purtat românul, de când se știe, -n spate. Grija de țara-ntreagă, hotar nestrămutat, Și grija să rodească ogorul cel arat. El se simțea părtaș risipei fără stavili Împărtășind credința, izvor din multe pravili. Dar astăzi văd românul, de viață, mult schimbat; De glia țării sfinte prea mult s-a-ndepărtat. Se simte ca și cum n-ar mai avea nimic - Nici hora, nici credința, nici dorul cel
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
neasemuite. Prin simplul fapt că versurile sunt dedicate soției (muzei) sale, valoarea acestora este amplificată, datorită sincerității și veridicității lor. De regulă, cititorii suspectează de falsitate pe acei poeți care scriu versuri de dragoste adresate unei „iubite” imaginare. Cu toată risipa de imaginație și talent, astfel de făcături nu au valoare, cu toată strălucirea de tinichea a metaforelor. Mă declar încântat de restul poeziilor, în care sunt zugrăvite atâtea fațete ale Iubirii, în special acele fermecate jocuri ale sale, cu gingașe
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
cer, eu sorb lumina Născută din ecoul de-nceput, Ce-a despărțit finitul și eternul, Când noaptea-n zi s-a prefăcut. M-ai adunat în palme din țărână Și-ai frământat încet plămada mea, Să mă asemăn cerului fără risipă, Prin focul ce adânc respiră-n ea. Trec clipe veșnice în grabă, toate Doar una-aș vrea să o cuprind, Știu când se vor scurge-ale mele, poate Dintr-o fărâmă, un infinit o să aprind. Prind palmele țărâna și-o sfărâmă
GLASUL LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369989_a_371318]
-
tânguioaselor suspine a vinului iubirii-amețitor. Și iată-mă umblând urlând de sete printr-un deșert din nou incendiat, că dorul n-a putut să mă îmbete, ci m-a făcut să văd cu-adevărat. De-aș reuși acum să strâng risipa prin care spre neant mereu erup, poate-aș putea să-mi lecuiesc arìpa a cărei cutezanță o tot rup. Mi-am șubrezit speranța tot rodând-o prin ale vieții gropi și văgăuni, tot așteptând ca să revii tu, blândo, și să
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
ai primit în dar, Așa precum se-ngroapă semințele de rod, Semințele din care la timpul dat răsar Bucatele spre hrana și întregului norod! Nu îngropa talantul, nu-i sufletul coșciug, Ci viu să-nvlăstărească în văzul celor mulți, Zadarnică-i risipa, dacă nu e belșug, Zadarnică-i câmpia din rugă, fără Munți! Nu îngropa talantul ascuns în gândul tău, De pilda din Scriptură să iei mereu aminte, Când va veni tăcerea o să îți pară rău, Fă zilnic să sporească lumina din
NU ÎNGROPA TALANTUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370107_a_371436]
-
cutreier și-ntreb cum de-a fost cu putință să fiu o viață-ntreagă greier când aveam altă năzuință ?!... De-ar fi posibil m-aș întoarce și alte caiere aș toarce. Aș fi prinos clipe de clipe fugind de orișice risipe și nu aș mai dori să par ce s-a vrut, visând ca alte-aripe să-mi țeasă ale mele Parce. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Purificare De-ar fi posibil... Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1864, Anul
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
opri din calea ta, Nu potrivi măști de pe-aiurea Și nu cerși iertarea mea. Dacă-ai uitat să mă iubești Și inima s-o porți cu tine - Tu ai ales cărări străine Pe care n-ai să mă-ntâlnești. RISIPĂ Mi-am luat cimitiru-spate Și-am împrăștiat morminte Printre suflete de oameni Și prin stații de cuvinte Înglodat, murdar de gânduri, Am împrăștiat tăcere Să văd dacă NEcuvântul Îmi știrbește din durere Am găsit o cruce ștearsă La un capăt
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
nepăsătoare, Dar mă gândesc la altfel de-adjective, Și tac deși tot sufletul mă doare. Mi-e dor de tine-n fiecare clipă, Că nu pot să ți-o spun e a mea vină, Aș vrea să fac din dragoste risipă, Dar ce-i frumos prea iute se termină. Și iar mă dor prea multe necuvinte, Dar nu le mai ascund de azi în mine. Nu vreau decât să fiu la tine-n minte, Numai așa poate să -mi fie bine
JOCUL IUBIRII de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370518_a_371847]
-
fie Acela ce menține a pasului tărie ? Te-ai întrebat vreodată de ai înțelepciune, Cum a ajuns la tine, chiar fără rugăciune ? Mai ai acum tăria de-a nu uita o clipă Și-a constata că viața e mereu o risipă ? Azvărli în stânga, dreapta din darurile tale, Fără a socoti că ele cad pe cale, Sau în genunea largă și lacomă de toate Ce-nghite năzuințe pe loc și face moarte ? Stai, te rog, o clipită, și cugetă mai calm Și dacă
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
enciclopedice, dar mai ales îndreptată în domeniul trecutului și al inutilului”. Morga sa aristocratică ascundea, în fond, „un timid pentru că era un orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobilitare împrăștiate din pipele iluziei, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea”. Chiar dacă trăia în credința originii sale aristocratice, el nu făcea altceva decât să joace un personaj, posibil chiar al unuia care va popula scrierile sale
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
și o altfel de muzică a toamnei, aceea a zilelor luminoase, pline de rod. Cuvintele mele nu reușesc să redea valorile artistice, care se adresează direct sufletelor noastre, ca sunetele armonioase ale unei simfonii de George Enescu: „Toamna-i o risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o risipă, p. 33). Iată de ce, odată cu exprimarea admirației mele față de această creatoarede excepție, vă îndemn să vă apropiați cu dragoste și respect de versurile sale: El merge și-acum spre Curtea regală a cerurilor/ Cu veșmântul verde, hrănit de somnul florilor
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului 7 Mai 1978 Ploua și-atunci pe dealurile mele, Eu mirele din Munți și tu mireasă Acolo în căsuța de sub stele, Cea dintre toate, singura- Acasă! Ploua și-atunci și erau flori de mai, Câtă risipă albă de petale! Ce minunat, dumnezeiesc alai În urma noastră șerpuind a vale... Ploua și-atunci, îți mai aduci aminte, Răspunsul meu flămând de întrebări? Dar ploaia era caldă și cuminte, Cu fulgerele încremenite-n zări. Ploua și tu râdeai- Copilărie
NUNTĂ DE MAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369589_a_370918]