7,490 matches
-
Banquo certifică autenticitatea viziunilor întruchipate de "aparițiile" din actul al IV-lea, o doză de incertitudine continuă să persiste. Ambivalența amăgirii și a adevărului. "Horrible shadow", "unreal mock'ry", fantomă reală sau iluzie, iată o îndoială care nu se va risipi niciodată. În teatrul nÜ, pe scenă înaintează un personaj mascat. Este crape, singurul care poartă mască și singurul al cărui nume înseamnă "actor", în sensul de "cel ce acționează". Intrarea lui reprezintă un moment-cheie: ea constă în lenta traversare a
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
avea un efect moral asupra omului. Dacă natura e în continuare bună, se pune întrebarea de ce nu s-a păstrat paradisul în forma originală. Răspunsul teoreticienilor grădinii peisagere e că paradisul, considerat un fel de colecție de arhetipuri, s-a risipit pe întreg pământul, nemaiputând fi recunoscut decât dacă ar fi fost privit de sus, din cer, de către Dumnezeu. Astfel și-ar fi pierdut și efectul asupra omului. De aceea parcul englezesc are drept scop adunarea cât mai multor tipuri de
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
rămâne același creator multiplu și substanțial, câmpul receptării lui critice și publice s-a modificat (alterat) îngrijorător după moartea autorului. La indiferența așezată ca o lespede peste numele unui scriitor român, îndată ce emoția stârnită de dispariția lui fizică s-a risipit (procesul durează la porțile Orientului între trei și șapte zile, nu mai mult), am mai avut prilejul să mă refer polemic. Doinaș nu e nici primul, nici ultimul caz de autor omagiat destul de convențional în timpul senectuții glorioase și uitat în
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
atunci, am observat că oamenii de pe scaunele celelalte erau, toți, bătrâni, pensionari; nici nu era o oră la care să se lucreze... Erau niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele verzi risipite pe podeaua unsă recent. Și ca și cum ar fi contemplat un fenomen, a exclamat tare, ridicându-se: CAFEA!... Parcă ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
din partide. Din acest motiv, va fi aproape imposibil de desființat veritabilele combinate socialiste de produs imagine pentru politicieni. Oricât de ruginite, de ineficace, oricât de jalnice și penibile ar fi, ele au rămas agățate de bugetul de stat și risipesc fonduri importante care, în condiții normale, ar fi dus la întărirea universităților viabile. Prăfuite, subfinanțate, populate de profesori plătiți la nivelul lumpenproletariatului, ele sunt doar o variantă a fierăraielor industriale din epoca lui Ceaușescu. Câtă vreme nu se va tăia
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
fie preschimbate în jucării. Jucăriile tatălui... ceea ce probabil că a fost, la un moment dat, o îngrămădeală opresantă de obiecte devine acum un partener de joacă. Fără deriziune, fără transgresiune violentă. Detașat, dezamorsînd prezența invadatoare a colecției, fiul nu o risipește, nici nu o expune, ci se smulge din strînsoarea ei... cu un soi de afecțiune! Discret. Cu grație. Colecția instaurează un raport aparte cu arta și trebuie să-l fi trăit ca să-i poti resimți consecințele. Experiență concretă, nemediată, dialog
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
întrupau în ochii credincioșilor începe să se stingă. Tradiția este privită ca o povară obscură aducătoare de constrîngeri nedrepte, iar autoritatea, fie cea emanînd din umbra sceptrului ecleziazistic, fie cea înălțată în jurul tronului imperial, începe să nască suspiciuni. Convențiile se risipesc, docilitatea ancestrală se spulberă și, pe ruinele lor, o nouă autoritate prinde gustul semeției: rațiunea. Ofrandele închinate acestei facultăți mirabile de la care gînditorii așteaptă tot mai mult seamănă cu oficierea unui cult ce va culmina într-un nou gen de
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
ziua de azi. Nu pentru că ar fi părăsită. Doamne-Ferește! Ci pentru că este o instituție cu program. Se deschide dimineața devreme, chiar foarte devreme, odată cu zorile. Preoții își țin slujba cu seriozitate, iar pe la ora 11 capitolul este încheiat; corul se risipește, cerșetorii își iau tălpășița, iar pe ușa bisericii apare lacătul mare ca un ciocan. Aflându-mă în fața unei biserici, sub loviturile soarelui și pe strada Căpitanului Iancu, unde mișună legendele urbane, am avut o revelație, pe care trebuie neapărat s-
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
Mă duc pe munte, îi amenință. - Gata, Lenocika, o liniști Kazantzakis. - Voi, grecii, sunteți cel mai fermecător popor din lume, spuse americanca. Ea se distra cel mai bine. Prezența lui Zorbas cu buzuki răsturnase orice eventual program al serii și risipise orice așteptare că întrunirea aceea ar mai putea fi o obișnuită joie literară. Spiritele se încinseseră și în atmosferă plutea teama că totul se va termina prost. Melina, care venise în Egina să-și vadă prieteni dragi și să participe
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
anterioară mi-a luat (cu infinite întreruperi, of course !) cam zece luni, am să revin prin octombrie-noiembrie, când presiunea anului academic mă va face mai puțin vulnerabil la întrebări metafizico-retorice de genul: "Dacă am o singură viață, de ce s-o risipesc în astfel de probe masochiste?" Pragmatismul universitarului care se respectă își va spune cuvântul și, între gări și aeroporturi, voi treiera metodic și restul de vreo mie de pagini care mi-au rămas. Am recitit, în schimb, cu o jubilație
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
încuviințezi valabilitatea, vor echivala cu prăbușirea reperelor tale? Se înțelege, nimeni nu e înclinat spre astfel de concesii, și asta fiindcă nimeni nu ar accepta ca etosul în care a trăit și s-a format o viață întreagă să se risipească dintr-o dată și, în locul lui, să se înfiripe un alt etos, dar unul ale cărui trăsături, în comparație cu cele vechi, să semene cu crucile unui cimitir. În această situație se trezește un cititor cînd deschide o carte semnată de McLuhan. Mai
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
discursiv pe care îl ridică europenii pe marginea terorismului are ca principal scop nu înduplecarea celeilalte tabere, complet imună la subtilități discursive, ci liniștirea propriilor temeri. Așadar, cînd e vorba de Islam, europenii scriu exclusiv pentru europeni, pentru a-și risipi spaima și pentru ca, auzindu-se unii pe alții într-un cor al încurajării reciproce, să creadă că ceilalți, ascultîndu-i și dîndu-le dreptate, se vor înclina cu reverență în fața opiniei lor. În realitate, nu-i aude nimeni și toți scriu pentru
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
o desfășoară în ea arată astfel: nimeni nu se îndoiește că, dacă în Europa secolului XX au existat două sisteme totalitare, acelea au fost nazismul și comunismul. Din păcate, dacă în această privință toți specialiști împărtășesc aceeași convingere, unanimitatea se risipește de îndată ce aceiași teoreticieni încearcă să le definească identitatea. Căci pe cele două totalitarisme nu le poți identifica decît comparîndu-le, numai că, dacă le compari, atunci vrînd-nevrînd ajungi ca, pe lîngă asemănări, să scoți la iveală și deosebirile, și tocmai diferențele
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
cu E. Lovinescu, în Memoriile căruia Voronca apare ca un personaj atins de toate complexele, care însă se încăpățânează să pozeze într-un cavaler al avangardei, fără teamă și prihană. Ironia criticului este pe alocuri strivitoare: "Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunată putere bovarică de a
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
Sîrbu, Ion Caraion, A. E. Baconsky. Ce impresie ai asupra glorificării acestui poet devenit un brand orbitor al timpului nostru? - Din simpatie, Șerban Cioculescu i-a atras atenția lui Nichita Stănescu, într-un moment delicat al creației acestuia, că-și risipește un talent care nu putea fi, cum începuse Nichita să creadă, inepuizabil. Articolul i-a fost refuzat, cum că Nichita Stănescu e un bun de patrimoniu, prin urmare, intangibil. Criticul a fost mai mult uimit, decât jignit. Cu ceva timp
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Coaliției, cu chiar aceasta ne-am ales. Dar pagina literară a Dreptății acelor ani rămâne cea mai bună - și nici de editorialele mele nu mi-e rușine. Trist este că, după ce magii și-au depus ofrandele la Iesle, s-au risipit. Cât îl privește pe dl. Băsescu, atâta vreme cât mandatul său este în curs nu-ți pot da un răspuns definitiv, Oricum, la viitoarele alegeri, unde rival la președenție îi va fi președintele P.S.D., dl. Marian Vanghelie, eu tot pe actualul președinte
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Ioana Pârvulescu M-am întrebat adesea ce s-ar fi întâmplat cu Monica Lovinescu și colegii ei de generație risipiți în lume sau morți în închisori, dacă istoria și-ar fi urmat cursul lin, fără război, fără Garda de Fier, fără Cortina de Fier, fără dictatură sau exil, iar interbelicul nu s-ar fi numit așa, ci ar fi fost
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
cel Mare, Str. Tudor Nicolae, Nr. 51. Actuala biserică, ctitorie a ieromonahului Vartolomei înlocuia, în 1813, o bisericuță din lemn ridicată ̀în sec. al XVIII-lea. La zidirea ei s-a folosit și piatră de la „biserica Galata din Vale", risipită după terminare. În 1889, prin grija preotului V. Hanganu, este pictată. Biserica a fost mănăstire de maici. Fosta primărie a Comunei Galata, Str. Podișului, Nr. 1 Din cele două sate Galata, existente la începutul sec. al XIX-lea și anume
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
soților Spiridon și Ruxandra Papadopol. Este restaurată ̀în 1888. Istoria consemnează faptul că un vameș Păun a zidit o mănăstire în codrii Buciumului, la Piatra Mică, care era gata ̀în august 7180 (1672). Cu timpul, biserica s-a risipit, dar satul poartă, ̀în continuare, numele vameșului Păun. Stejarul din Vămășoaia, Șoseaua Bârnova Înfipt adânc în șesul Vămășoaiei, face parte, sigur, din familia „capetelor încoronate a gorunilor seculari" rămași din Codrii Iașilor de odinioară. Pe când era holtei, a fost
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
restul nu suntem. Există numai înțelegerea, fără a judeca, fără a alege. Exista doar Martorul, starea de martor. Ceea ce te doare, mi-a spus Nichita, îți trece. Numai ceea ce ai înțeles nu-ți trece niciodată. O problemă, odată înțeleasă, se risipește, dispare. Să înțelegi cu mintea - inimă, cu întreaga ființă. Când ai reușit să statornicești lăuntrul tău starea de meditație, poți merge la toate ocupațiile zilei fără să mai suferi ruptura dintre meditație și activitatea exterioară. Adevăratul Eu și fericirea sunt
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
moment dat, pentru că drumul cotea șerpuit, și printre copaci se vedeau copiii care ajunseseră în partea cealaltă. Bine, am acceptat eu imediat, bucurându-mă de idee, și am pornit-o direct printre tufe, buruieni și ciuperci, ocolind crengile și trunchiurile risipite prin pădure. I-am ajuns din urmă pe copii, care se opriseră în fața unui pod. Era un pod din lemn și frânghii, pe deasupra unei văi adânci, unde se zărea un râu. Copiii ezitau. Portocala o porni prima pe pod, fără
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
lor înfățișare. Scoțând apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal... mi-am amintit că mai văzusem asemenea apariții în drumul până acolo. L-am luat, crezând că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina câmpului unde se auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al plantelor sălbatice... Solzul însă n-a dispărut, așa că l-am prins în vârful șepcii, agățându-i zimții de pânza subțire. Apoi, am plecat mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
după-amiezii de iarnă. iată o întâmplare neașteptată. de ce atunci? de ce acolo? de ce nu într-un gând, într-o carte, într-o cafenea sau librărie, ca și cum ai fi un fir de fum ce se destramă și dispare? nici o tragedie să te risipești astfel, să devii imponderabil, transparent și plin de poezie, așa se spune, nu? când nu ai o explicație mai prozaică, alegeți ce vă convine, eu sunt ocupată să-mi calibrez noul meu loc care se închide peste mine, cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți rămână. ce să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul mărunt, de parcă ar fi fost praf pentru adormirea gândacilor. când să mi-l iau înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]