790 matches
-
colportor, creditabil, necreditabil) ce țes din cuvinte ("ce nu au corespondent în realitate", vezi finalul) o pânză a Penelopei, identică cu vălul Mayei, de tehnica ipotezelor viitorologice, de omniprezența misterului existențial, de raportul între istorie fantastic și science fiction, de risipirea Eului biografic în vechile/ noile obiceiuri ale spiritului, de voința Bunicului scriitor de a salva din Fluviul Uitării, valorile eterne ale umanității, de aura poetică/ parabolică ce-i străbate scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau... Aerul deveni proaspăt și pătrunzător și sub asprimea lui te făcea, parcă, să-l resimți cu o tărie mai mare. Anton, pădurarul, mergea liniștit... cunoștea potecile cu ochii închiși... Odată cu risipirea nopții, părea că și tăcerea se destrăma pe încetul... În stânga sus, în vârful unui stejar, răsuna cu sunete adânci, sălbatice, pufăitul unei bufnițe iar de sus, de pe creasta Rediu-Mârzac, cobora ca un murmur depărtat, ca de basm, urletul lupilor... Se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
De asemenea, invocând-o, epopeic, pe Abeona, zeița celor care pleacă în călătorie, într-un gest teatral de prosternare, în momentul când se face seară în cuvinte, își dezvăluie sentimentul de înstrăinare și, în același timp, de tulburare, dat de risipirea pe drumuri a căror imprecizie exprimă căutarea fără leac și fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vorbim despre noi? Când s-a spus tot, s-au scris atâtea cărți, hărți cu destine cu drumuri de apă și pământ, divine căi spre cerul mort. Pudoare Ce închipuire poartă oglinda astăzi, ce închegare gata să se spargă, ce risipire prin ani! Ce distrugere cumplită, și nesăbuință? Treci neobservat de nimeni care să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot mai subțiri; nu mai privi, în adâncul oglinzii au rămas doar grinzi. Portret Aș chema un gest, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
venit opt decenii! Dacă mai rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
unirii noastre, o tristețe a cărnii. Păcatul nu erau încercările de a-i cunoaște tot mai mult trupul, ci limitarea îmbrățișărilor mele, care o făceau să cunoască cele mai definitive spasme fără ca rodul acestor bucurii să se adune, să crească.. Risipirea rodului era păcat, în simțirea și judecata ei indiană. După datina lor, trebuia să fim uniți în pat, și din mângâierile noastre să răsară roade vii, pruncii... Căci altminteri, dragostea se pierde, bucuria ajunge stearpă, iar unirea noastră viciu... M-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pună osul la muncă, o cam luau la picior, ca orice pleșcar... Și nu cu mâna goală. Dorul de muncă îi bântuia peste măsură! Așa se face că se „risipea” orice mănăstire care intra pe mâna lor... De fapt, această risipire însemna că mănăstirea rămânea pustie. Cum niciodată nu-i prea târziu la, 10 septembrie 1724 (7233), Mihai Racoviță voievod se hotărăște să îndrepte lucrurile: „Dat-am carte domnii mele rugătoriului nostru, egumenului de Danco, să fie volnic... a popri și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iar partidele desconsiderate și fărîmițate. Alegerile din iulie 1932 exprimă confuzia opiniei publice: guvernul condus de țărănistul Vaida-Voevod nu obține decît 40,90% din sufragii, iar liberalii se aleg cu 13,5% din voturi. Incertitudinea electorilor se manifestă printr-o risipire a voturilor spre formațiunile extremiste și radicale: la dreapta, Garda de Fier obține 2,4% din sufragii, Liga Antisemită a profesorului Cuza, 5,3% din voturi, partidul poetului naționalist Goga, 3,6%. Stînga "țărănistă" s-a împărțit în Partidul Țărănesc
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
criticului-gospodar". Încă de la început, cel aflat în lumina reflectoarelor caută lungimea de undă și măsura în așa fel încât nici onestitatea, dar nici spectacolul să nu aibă de suferit. Iar primul adevăr inconfortabil ce se cere asumat este cel al risipirii, al proiectelor cultivate scurt și pasional, apoi abandonate din varii cauze insurmontabile. Ceea ce Daniel Cristea-Enache vede ca fiind specific anilor '90, "epocă de decompresie și reconstrucție", când efortul creator funcționa centripet, orientat în prea multe direcții, caracterizează, de fapt, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
au fost extrem de limitați, dar au exercitat o mare acțiune"197. Avem de-a face cu o teză constantă: nu avem niciodată suficient caracter, care înseamnă forță, dar putem avea prea multă inteligență, care înseamnă slăbiciune, anemiere a curajului și risipire a orbirii atît de necesare acțiunii. Dictonul popular afirmă: "A înțelege totul, înseamnă a ierta totul". Regăsim ideea în Poezie și adevăr de Goethe: "Ei nu sînt întotdeauna superiori prin inteligența ori talentul lor (anume stăpînii mulțimilor, n.n.); arareori se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
curs liber diverse modalități de dragoste și de violență. Societățile prevăzătoare și preocupate de bunăstarea membrilor lor creează chiar locuri anume pentru aceasta, stabilesc anumite perioade ale anului, cum erau Saturnaliile la romani. Tulburări și contestații ce întrec orice măsură, risipirea unor bunuri adunate cu multă grijă, reprezintă prețul plătit pentru pacea fiecăruia. Ele permit apoi să crească toleranța la rutină și plictiseală. Mai pot însă izbucni și manifestări neprevăzute în calendar. Ele sînt trăite în același mod. Este vorba de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ca și filozofia, SF-ul abordează temele nemuririi, religiilor, moralei și dreptului. Dar în afară de plăcerea descoperirii, textele SF îi oferă cititorului subtil, și posibilitatea de a-și pune întrebări cu privire la virtualitățile și limitele imaginarului social din epoca sa și cu privire la risipirea ideologică pe care o presupune acest imaginar. Sfârșitul secolului al XIX-lea european a brodat mult pe tema "urmașilor omului" și a "morții Terrei" chiar din clipa în care europenii colonizau Africa și Asia în numele datoriei raselor superioare de a
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se ridică atunci când un tratament activ se dovedește a fi neadecvat. Situația, precum o recidivă acută, cere fizioterapeutului să introducă unele tratamente de întreținere care au un caracter pasiv. Această datorită faptului că o astfel de situație poate ajuta la risipirea temerilor pacienților că fizioterapeutul se interesează de ei doar când sunt bine și nu le oferă ajutor atunci când situația lor se agravează. Pentru a trata cu succes pacienții cu SM, fizioterapeutul trebuie să fie multilateral și intuitiv, pentru a putea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cel mai mult rămași În urmă pe scara evoluției spirituale, deoarece toată energia lor psihică și nervoasă este Întrebuințată În cultivarea de resentimente și ostilități. Dimpotrivă, transpunerea empatică, generatoare de simpatie umană, este condiția fundamentală a luptei cu tendințele de risipire energetică ale unui eu hipertrofiat, atras doar de fapte urâte, de fapte josnice, imorale. Μ Orice climat familial Își are rezervat un anumit stil de expresie, adică o anumită configurație a raporturilor intrafamiliale: de aceste raporturi, de tipologia și natura
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este să știi să te dezbraci la timp de iluzii. Poemul "A fost azi" este o sinteză a problematicii volumului: "Și vii și vii de pretutindeni/ Ca un tren de marfă gol, vii/ și nu te mai termini". Sentimentul de risipire este foarte puternic, egotismul poetului este de ordin social, el se naște din inconformism și nu poate dispare într-un context care-l uită: Chiar și nervii tăi/ Care ți s-au răsucit astăzi foarte artistic,/ vor putea fi folosiți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este un dat, ci, mai curând, un de-venit) . * Reflexivitatea rupe legătura cu cotidianitatea. Este o pierdere în planul trăirii (am în vedere modelul camusian), dar un câștig pe planul gândirii și al descoperirii de sine. Pierderea în prezent aduce risipirea, recuperarea fiind posibilă prin smulgerea către sine adusă tocmai de distanțarea de sine. Semn că sinele ascunde în el o dedublare. * Care este diferența dintre Celălalt și Altul? Două chipuri ale Aceluiași. Mi-au trebuit atâția ani ca să înțeleg cât
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pornind de la un axis (creat între om și Dumnezeu sau, în varianta contemporană, pornind de la om către om). O axă ce s-a transformat în centru; situație ce dă seama de trecerea de la morală la bioetică. * Resimt lipsa scrisului ca risipire de sine. Am sentimentul că scrisul m-ar reculege din disiparea ce caracterizează existența. Este o încercare disperată de legare a sine-lui între copertele unei cărți (semn de credință, poate inconștientă, în spirit ca esență a umanului). * Modernitatea face trecerea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de care aș putea fi legat afectiv în mod profund sau lacrima celor pe care i-aș putea ajuta vor risipi neantul ce-mi pândește existența, convins că într-o zi mă va absorbi? Ce ar mai putea aduna laolaltă risipirea căreia îi voi cădea pradă? Ca să nu mori precum un câine, uitat pe marginea șanțului, merită să trăiești ca un câine, adică având stăpân? Dreptul la rostirea publică incumbă două responsabilități: a avea ceva de spus și a avea un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
locul pe care și-l atribuie omul contemporan într-o ierarhie ce-l are, iarăși, pe el în vârf. * Boala poate să aducă cu sine ceva benefic: o mai mare atenție față de timpul propriu. Este șansa de a renunța la risipirea existenței. Însă de prea multe ori ratăm acest accent, cantonându-ne într-o lamentație în fața suferinței și încercând o salvare de sine în zona compătimirii în fața nedreptății ce ne-a fost făcută (De ce eu Doamne?!). Cum arată oare o morală rescrisă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Logos, Editura Cronica, Iași, 2000; Zbor de păsări oarbe/ Vuelo de pájaros ciegos, Editura Cronica, Iași, 2001; Triunghiuri cu pupila albastră, Editura Timpul, Iași, 2009; Balada sărmanului pescar, Editura Cronica, Iasi, 2010; Târgul de nopți, Editura Cronica, Iași, 2010; Ceremonia risipirii, Editura TipoMoldova, Iași, 2011. Volume de eseuri: Spiritul universal al culturii române, Editura Cronica, Iași, 2002; Cultura română în dialog cu universalitatea, Editura Cronica, Iași, 2005. Volume de interviuri: Francofonia o punte a sincerității, Editura Cronica, Iași, 1996; Cămașa lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai la superlativ ("Unde e șarpe, e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un farmec nu se apropie."); moartea sau plecarea șarpelui este sinonimă cu risipirea familiei, cu pierderea norocului, cu moartea întregului neam. "Șarpele casei ar fi, ca și steaua sau pomul consacrat, corespondentul din natură al omului și depozitarul mitologic al soartei sale [...]." Există o serie de cazuri în care fata de împărat rămâne
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
procedeu cunoaște o largă răspândire. În templele grecești, preoții foloseau focul pentru a face interpretări și previziuni. Ceea ce studiau ghicitorii în acest caz era culoarea, sfârâitul, schimbările formei, focul care refuză să ardă, scânteile, focul care se stinge brusc sau risipirea fumului, forma sa etc. Cele mai deosebite forme de divinație în foc sunt însă cele care propun numai folosirea flăcării. În urma unui ritual precis, persoana care face divinație în foc se concentrează asupra flăcării unei lumânări și apoi face previziunile
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cărți și, mai puțin, printre utilizatorii din spațiul virtual al internetului. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume în poemul Luceafărul de Mihai Eminescu INTRODUCERE: Romantismul Închipuind universuri ce răsar din haos sau lumi fantastice în risipirea din urmă, romanticii au abolit convențiile literaturii clasice, lăsând libertate deplină fanteziei creatoare și sensibilității acute. Imaginarul romantic se construiește mai ales în spațiul poeziei - lirice sau epice -, în care ia ființă un univers compensatoriu, ideal, în antiteză cu realul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de stimuli, adică iluzii, dar care au calitatea de a menține prezent acolo interesul genuin al copilului, chiar dacă mediul nu este interesant în sine, ci este făcut interesant de oferta de stimuli: Totul devine joc, amuzament. Aceasta înseamnă suprastimulare; înseamnă risipirea energiei. Voința nu este niciodată adusă în acțiune. Totul se bazează pe atracții externe și amuzamente. Totul este, pentru copil, învelit în poleială, iar el învață curând să se îndepărteze de tot ceea ce nu este înconjurat artificial cu circumstanțe de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
simțurilor, de care vorbea Daniel Bell a însemnat de fapt promovarea rutinei consumului, a unui hedonism al bulimiei, strălucitor și extravagant. În același timp, școlii i s-a cerut seriozitate, măsură, cultivarea valorilor perene ale umanității, în totală contradicție cu risipirea fatalmente superficială din spațiul public. Imaginea a ajuns mai tare ca realitatea (o banalitate postmodernă, dar din acest motiv, nu mai puțin adevărată), publicitatea a ajuns să conteze mai mult decât lucrul pe care este plătită să-l vândă, iar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]