1,334 matches
-
cocoșului simbolizează primenirea spațiului nocturn de forțele malefice, anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului.236 b. Imaginea spațiu-timp Legătura permanentă dintre lumea de aici și lumea de dincolo este ilustrată, în credința populară, și de implantarea ritualică a șase însemne funerare pe mormânt: țărușul apotropaic, sulița, săgeata bradului sau bradul, ca arbore psihopomp, stâlpul, simplu sau împodobit cu pasărea sufletului, crucea, ca însemn solar al mortului, și troița, ca însemn mitologic al credinței mortului.237 În satul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
somptuar, prăjitura pasăre (din pomul mortului), pretext de cântec funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239 Pasărea ritualică a fost dublu reprezentată, ascendent și descendent. Urcarea ritualică, din universul htonic al morții, pe arborele cosmosului se face în trepte: pasărea sufletului, de pe pieptul mortului, este înmormântată și ea, apoi este ridicată pe mormânt, de pe mormânt pe stâlp, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239 Pasărea ritualică a fost dublu reprezentată, ascendent și descendent. Urcarea ritualică, din universul htonic al morții, pe arborele cosmosului se face în trepte: pasărea sufletului, de pe pieptul mortului, este înmormântată și ea, apoi este ridicată pe mormânt, de pe mormânt pe stâlp, pe arborele vieții, apoi pe arborele cosmic. Coborârea din arborele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Buna-Vestire sau Blagoviștenie la început de primăvară se dezleagă limba păsărilor, în special a cucului care, peste iarnă, a fost uliu, iar acum începe să cânte necontenit până la Sânziene sau până la Sân-Petru. Cântatul cucului este întâmpinat cu o anumită pregătire ritualică: când se dezleagă limba cucului e bine ca fiecare să aibă bani la el, să nu fie flămânzi și supărați, pentru a fi feriți, peste an, de boala sărăciei, de foame și de supărare. Sărbătorită în preajma echinocțiului de primăvară, Blagoviștenia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecerilor între anotimpuri și a timpului diurn, ilustrat de penele de cocoș.246 Un alt ceremonial practicat la începutul Anului Pastoral, de Sângeorz, în Banat, Oltenia, Bistrița Năsăud, prin care se anulează puterile malefice, este "Cucu-Răscucu". Practicile magice din scenariul ritualic "Cucu Răscucu" au rol apotropaic: pentru ca animalele să fie ferite de puterea cucului de a le lua mana și de a le strica laptele, se face un colac prin gaura căruia se mulg oile și vacile, apoi este rupt în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în roșu, culoarea soarelui la răsărit și apus. Astăzi, imaginea arhetipală a oului a fost preluată de creștinism, fiind un simbol al Mântuitorului care părăsește mormântul și se întoarce la viață, asemenea puiului de găină ieșit din găoace. Prin intermediul scenariului ritualic al vopsirii și încondeierii ouălor, divinitatea, ca reprezentare a timpului și a spațiului, trece prin moarte spre viață, în fiecare an.250 După ritualul denumit "ciocănitul ouălor", din ziua de Paști, cojile ouălor se aruncau pe pământ, pentru rodul semănăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dintre păsările de casă cu cea mai mare încărcătură de semnificații sunt găina și cocoșul, găina călăuzind momentele semnificative ale vieții, în plan uman, iar cocoșul, ca reprezentant al planului cosmic, vestind și drămuind timpul. Găina și cocoșul au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau mănâncă cireșe și răgușește, nemaiputând cânta: "Legea ta de cuc balan, / Te-am nămit să-mi cânți un an, / Tu ai simțit a Sânziene / Și ți-ai vârât pliscu-n pene."282 Așteptarea anuală a cucului presupune o anumită pregătire ritualică, menită să înfrunte cântecul sorții: "Dacă-ți cântă cucul întâi, în față, sau în dreapta, anul acela îți va merge bine. Dar dacă, în spate, sau în stânga, e a suparare, a boală, sau moarte. Când auzi cucul întâi cântând, să te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de la părinți, / De la sat cu oameni mulți, / De la flori de busuioc, / De la flăcăi, de la joc, / De la flori din poieniță, / De la mândre din portiță, / Să mă duc să-mi plâng amarul / La cătănie cu arcanul!"305 Pragurile de trecere sunt consfințite ritualic de cântecul alegoric al cucului: "Miresuică tu și tu, / Bine ți-o cântat cucu, / Te-o luat cine-ai vrut tu; / Bine ți-o cântat mierla / Să te duci la casa ta. / Acolo-n vale la hotară / Este-un nuc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fost, / Clopotele singure au bătut... / Și orga a cântat singură... / Și cine va bea din ea? / Însuși Isus cu sfinții, / Preasfânta Fecioară / cu mironosițele! / Aleluia!..."326 În literatura populară, pasărea este prezentă ca metamorfoză a sufletului aflat în ipostaza sa ritualică: "M-aș duci, m-aș duci / Unde arî cucii, / Să văd cucul cornărind, / Boii brazda răsturnând. / Ciocârlia fată mare / Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va veni popa să-i facă agheasmă, să-i treacă. De aceea iese șerpele la drum, iară omul merge cu măciuca de-i dă în cap și-l omoară."349 În mitologia românească simbolistica șarpelui se încadrează între două sărbători ritualice, Alexiile și Ziua Crucii. Ivirea șerpilor primăvara era întâmpinată de omul tradițional, printr-un ritual al interdicțiilor "rostirii" și printr-un complex de îndeletniciri magice: În ziua de Sfântul Alexi, omul lui Dumnezeu, ies toate gângăniile din pământ. În ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu umfla, / Nu bursuca! / Atunci umflă, / Atunci bursucă / Când a face / Laur-balaur / Cuib în crucea bradului / Și în vârfu molidului. / Atunci și nici atunci. Pfui, pfui, pfui. Descântecu-i al meu, / Leacu-i de la Dumnezeu."376
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea " Poetica imaginii în creația populară din Bucovina" propune o analiză integrală a structurilor de semnificații specifice imaginarului colectiv, reprezentat sub forma a două ipostaze interdependente, imaginarul ritualic și imaginarul poetic. Creația
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea " Poetica imaginii în creația populară din Bucovina" propune o analiză integrală a structurilor de semnificații specifice imaginarului colectiv, reprezentat sub forma a două ipostaze interdependente, imaginarul ritualic și imaginarul poetic. Creația populară, în temeiul unui ritual al gestului și al unui ritual al cuvântului, se dezvăluie ca discurs polifonic care transformă în procesualitate ontologică oralitatea primară, limba originar orală caracterizându-se prin consubstanțialitatea dintre planul semantic și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al unui ritual al cuvântului, se dezvăluie ca discurs polifonic care transformă în procesualitate ontologică oralitatea primară, limba originar orală caracterizându-se prin consubstanțialitatea dintre planul semantic și planul expresiei, punând în valoare funcția socială a cuvântului. Interdependența dintre imaginarul ritualic și imaginarul poetic generează dinamica ontologică a imaginii care cunoaște o permanentă metamorfoză a semnificațiilor. În devenirea sa, de la arhetip la mit, imaginea este învestită ca procesualitate discursivă care creează nucleul relațional, specific discursului mitic. Astfel creația populară, ca sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
codul semantic. (cap. II) Imaginea specifică discursului mitic, în devenirea sa de la arhetip la mit, cunoaște trei stadii existențiale (cap. III): * Imaginea a-temporală și a-spațială este forma originară de manifestare a cunoașterii prin rit; * Imaginea spațiu-timp creează cadrul ritualic al universaliilor ontologice. Prin ritual se consacră legăturile cu timpul și cu spațiul, convertind evenimetul profan la sacru. Imaginea cronotop reprezintă predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate de chemări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pajiștile vremii ce par a fi și nu-s"/. O sete de luciditate, o stare gravă de poezie, o explozie de vitalitate, o bărbăție a minții străbat universul poeziei lui Labiș, cuprins într-un timp concret cu sunet metalic, desfășurat ritualic ca în marile epopei: "Nou gătiți, cu inimi treze/ și cu plete-n vânt jilave/ vom dansa pe metereze/ cum Spartanii-n ore grave". Pe un astfel de fundal, Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
paradisuri în descendența lui Anghel și a lui Mihai Celarianu. Ca și aceștia, cântă nuferi și lăcrămioare, crini, lalele, însoțite de alăute, viole, menuete care ne trimit la Bacovia, fără ca poetul să trăiască dramele acestuia. Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice, indiferent dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat în formule clasice sau în prețiozități de vibrație barocă. Marin Mincu face trimiteri la Macedonski 2 " Agonizează crinii în cetate/ Și muzici pun
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și deșartă ulcioare cu sânge, se aruncă în fântână pentru ca la Rusalii fetele să-și facă pe dată ca până la toamnă să se mărite. Poetul descrie motivul "Caloianului" în versiunea mai modernă care implică un proces de laicizare a cântecului ritualic al ploii; apare dubletul feminin al mediatorului magic: Caloița; "Ion Caloian, Manda Caloian, Constandin Caloian". Poezia lui Ion Gheorghe descinde din tradiție, pentru a trece prin modernii perioadei interbelice, prin expresioniști și suprarealiști. Poemul "Amiază" este rodul întâlnirii poetului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
călătorii, precedate de trei probe. Acestea se desfășoară în spațiul familiar al curții crăiești și îi aduc eroului dreptul de a porni în călătoria inițiatică. Prima probă din călătoria inițiatică este confruntarea cu Spânul și este marcată de o moarte ritualică. Cel care iese din fântână, după ce a jurat Spânului supunere până la moarte, are acum o nouă identitate. În celelalte două confruntări, cu ursul și cu cerbul fermecat, HarapAlb se dovedește mai degrabă un antierou, boboc în felul său, reușind să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
hărnicie și înțelegere frățească (cei cinci uriași, crăiasa furnicilor și cea a albinelor). Depășirea probelor de la curtea împăratului Roș contribuie la desăvârșirea experienței cognitive a eroului. Călătoria de întoarcere încheie procesul maturizării, prin experiența iubirii, prin moartea simbolică și învierea ritualică. Recuperarea statutului de prinț, prin uciderea Spânului de către calul năzdravan și învestitura ca împărat consfințesc statutul de erou al personajului. Protagonistul basmului cult se înscrie astfel în tiparele modelului eroic, deși nu în maniera clasică a lui FătFrumos din basmul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu Dumnezeu). Ultimul tablou îl aduce în scenă pe Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce, Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, fiindcă a descoperit că libertatea absolută nu e în afară, ci înlăuntrul său, în spirit. Moartea sa ritualică echivalează cu evadarea din „cercurile de cretă“ ale multiplelor limitări și cu eli berarea eului spiritual, de esență luminoasă, divină. Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/citate/secvențe comentate Trăsătura definitorie a eroului sorescian este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mea, acest final deschis nu figurează o sinucidere, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensio nal), rostită după gestul funest, poate fi un argument în sprijinul ideii că moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, cu o nouă naștere ca ființă spirituală care transcende propria materie, fiindcă Iona este „profetul“ luminii, al speranței, al credinței în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]