2,097 matches
-
sexul fiecăruia, de poziția copiilor În colectivul familial. Faptul, de exemplu, că un copil mai are frați și surori, Îl face să intre În relații umane mai bogate (mai variate), În comparație cu copilul unic În familie (și anume să cunoască experiența rivalității, competiției, dar și raporturile de colaborare, de solidaritate la nevoi, lucru În echipă). Problemele cele mai mari le ridică uneori pentru viața grupului familial, copilul unic, care este destul de des un copil-problemă În școală. Răsfățul continuu Îl transformă pe copilul
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
atât la origini, cât și la nivelul consecințelor; de ce un anume imperiu sau un anume regim politic s-a năruit? Cum se nasc și se răspândesc religii ca islamul, creștinismul sau budismul? Cum și de ce se dizolvă animozitățile seculare, ca rivalitatea franco-germană, cedând locul colaborării? Care sunt rădăcinile naționalismului? Dar care sunt cauzele schimbării valorilor? Aceasta poate fi declanșată de o vastă gamă de factori, pe care ar fi imposibil să-i enumerăm. Ne vom limita la câteva exemple ilustrative. Factorul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a ofertei și a cererii (victorioasă în fața modelului opus, al planificării realizate de stat); -competiția (care trebuie, fără îndoială, moderată, pentru a corecta excesele); -admirația pentru tehnologie, pentru invenții și inovații care asigură progresul. 3. În ciuda școlilor numeroase și a rivalităților, pro-testele din secolul XIX împoriva capitalismului triumfător au dus nu doar la reforme sociale substanțiale, dar mișcările muncitorești și socialismul în general au contribuit la îmbogățirea sistemului nostru de valori. Căutarea dreptății sociale este motorul tuturor eforturilor care urmăresc să
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
IV-lea. Fascinat, a renunțat la bani și a păstrat colecția! Se spune că, sub primii Ptolemei, biblioteca avea 400.000 de volume, iar în timpul lui Caesar, 700.000 (sau 900.000, după unii autori). Biblioteca a iscat și conflicte: rivalitatea cu biblioteca din Pergam l-a determinat pe Ptolemeu al Vlll-lea să interzică exportul papirusului din Egipt. Cei din Pergam și-au pus mintea la contribuție și au inventat pergamentul, făcut din piele de oaie, de capră sau de vițel
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Magellan a dat ordin să fie creștinați cu forța armelor, deși nu era în spiritul Bibliei. În loc să-și continue navigația spre Moluce, pe care le bănuia aproape, Magellan face greșala de a zăbovi în aceste insule, amestecându-se în măruntele rivalități dintre doi șefi de trib din Insula Mactan. Zula acceptase loialitatea față de spanioli, iar rivalul său Cilapulapu refuză să se supună lui Magellan și nu-i trimite tributul în alimentele cerute. Atunci, Magellan decide să conducă personal expediția de pedeapsă
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
conturat din ce în ce mai clar ideea să se construiască la nivel european un organism care să asigure cooperarea și pacea. Climatul politic în Europa postbelică nu era însă de natură ca o asemenea construcție să poată fi clădită cu ușurință; suspiciunile și rivalitățile dintre state persistau, cele două mari blocuri politice fuseseră deja delimitate la Yalta, iar antagonismele între acestea deveniseră suficient de profunde încât puteam vorbi despre începuturile Războiului Rece. Uniunea Sovietică a lansat în anii 1950 ideea de a construi o
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
internaționale. În al doilea rând, dacă există certitudinea că, în procesul de dezvoltare a construcției comunitare, Franța și Germania, dată fiind greutatea lor politică economică dar și din cauza forței de antrenare care a creat voința lor de a sfârși cu rivalitatea lor seculară, au exercitat o influență mai importantă decât aceea a celorlalte, este evident că gruparea nu rezultă din acțiunea specială a unui "federator" ci din voința absolut liberă a statelor în discuție. La fel, extinderea treptată a grupării, ajunsă
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de procedură. Acest control asupra procedurilor s-a dovedit vital pentru Adunare și mai târziu pentru Parlamentul European. Faptul că PE a evoluat spre o structură cu mult mai practică se datorează nu numai membrilor și aspirațiilor acestora, ci și rivalității dintre organizațiile supranaționale și interguvernamentale care au fost instituționalizate o dată cu formarea CE. Prima reuniune a Adunării a avut loc în 1952 la Strassbourg iar toți cei 78 de membri au fost nominalizați de către parlamentele naționale. 1. Tratatul de la Roma / Înființarea
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
la Luxemburg 347". Existența a trei sedii pentru Parlamentul European generează costuri financiare și umane impresionante. Faptul că o instituție trebuie să aibă trei sedii, dintre care două să găzduiască întruniri plenare, duce la o birocrație care afectează bugetul Uniunii. Rivalitățile istorice, dorința de a păstra vechile reglementări, orgoliul și interesul statelor membre pe teritoriul cărora se regăsesc sediile au făcut imposibil un acord pentru stabilirea unui sediu unic al Parlamentului european. Parlamentul are de suferit atât din punctul de vedere
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Europene, cât și la nivelul statelor membre. Membrii Parlamentului European și ai parlamentelor naționale au de-a face cu aceeași miniștri, indiferent dacă aceștia se află în calitate de reprezentanți ai guvernelor sau în calitate de reprezentanți ai Consiliului de Miniștri. Redundanța activităților și rivalitățile trebuie evitate de ambele părți. Relațiile trebuie să se concretizeze într-o colaborare, care trebuie să fie mai structurată, însă nu neapărat și mai formalizată. Colaborarea interparlamentară nu trebuie să ducă la o imixtiune în drepturile parlamentelor privind atribuțiile de
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
incapacitatea de concentrare, dezechilibrul, tendințe colerice, brutalitatea, impulsivitatea sunt doar câteva din simptomele variate ale instabilității. Dintre cauze amintim: imaturitatea motorie, tulburările motorii legate de sechele encefalopatice, hiperemotivitatea și labilitatea emoțională - un tată brutal care Își bate copilul, conflicte emoționale (rivalitatea dintre frați), instabilitatea “familială” - erori educative (familii dezorganizate, exigența exagerată a părinților). Cum se manifestă acești copii? Prin agitație continuă, excesivă și incoerență (trece brusc de la o activitate la alta, părăsește banca, deranjează lecția), nestăpânire, impulsivitate și labilitate a comportamentului
IMPORTANȚA TERAPIEI LOGOPEDICE ÎN PREVENIREA EŞECULUI ŞCOLAR ŞI ÎN REALIZAREA INTEGRĂRII ELEVILOR CU NEVOI EDUCAȚIONALE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Doina UNCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2159]
-
Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 612-616). După cum observă René Girard, "pretutindeni, în secolul XIX, spontaneitatea devine dogmă, detronând imitarea" (op. cit., p. 35). Plecând de la observația lui Max Scheler, potrivit căreia sursele resentimentului ar fi invidia, gelozia, rivalitatea, Girard trage concluzia că "starea sufletească romantică e pătrunsă de resentiment" (p. 33). Vezi și Max Scheler, Omul resentimentului, traducere de Radu Gabriel Pîrvu, studiu introductiv de Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Trei, București, 1998. 125 René Girard, op. cit., p. 37
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
autoarea precizează că-i propune Irinei Mavrodin să ducă textul la Actes-Sud. În același timp îl contactează pe Bruno Bayeu în vederea publicării la L'Arche. Toți se arată entuziasmați, dar numai cei din urmă iau traducerea din Caragiale, zoriți de rivalitate. Urmează semnarea contractelor și ultimele corecturi. Pe 21 aprilie 1994 notează: "A ieșit Caragiale. Prezentare frumoasă și ultra-sobră, dar n-au știut să se servească de numele lui Eugen (ar fi atras desigur mai mult decât acela necunoscut al lui
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
obținut după război 30 de locuri în Parlament din 100, a coalizat cu partidele confesionale protestante și apoi cu liberalii, după 1933. Această coaliție, condusă, rînd pe rînd, de un prim-ministru catolic sau protestant, s-a dovedit solidă în ciuda rivalităților dintre confesiuni și a suprimării de către Parlament, în 1925, a reprezentării diplomatice a Olandei pe lîngă Sfîntul Scaun. Ruijs de Beerenbrouck și-a asumat de mai multe ori conducerea acesteia, introducînd o legislație socială și o mai bună democratizare a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Europene a Creștin-Democraților de a face ordine în labirintul democrației-creștine au fost zadarnice. UEDC nu putea acoperi lipsa unei adevărate tradiții creștin-democrate în Spania. Absența unei mișcări asociative și sindicale creștine puternice, clivajele datorate atitudinii față de dictatură care au alimentat rivalitățile personale, neîncrederea afișată față de o formațiune confesională, fac ca regruparea moderaților cu o componentă creștin-democrată să se impună. De fapt, tradiția creștin-democrată se găsește în Țara Bascilor și în Catalonia. În aceste două cazuri ea s-a identificat cu o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fi existat, de a-și fi pus bazele, de a reuni oamenii pentru a se cunoaște mai bine. Dar nu a reușit să se impună ca o structură veritabilă, autonomă. Tensiunile erau foarte puternice. Congresele reprezentau ocazia unor puternice rivalități între Partidul Democrat Popular Francez și Zentrum-ul german: nici unul, nici altul nu au reușit să depășească gîlcevile naționale iscate de problema reparațiilor. La Congresul din 1928, ideea unei adevărate Internaționale Creștin-Democrate, avansată de italieni, a fost respinsă. Dar mai ales
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în repetate rânduri nominalizarea catedrei, dar rezultatul fiind negativ, în 1906 refuză să mai onoreze Facultatea de Medicină din Iași. Un caz rar în analele învățământului medical superior, dacă nu cumva unic. Profesorul Brăescu avea mari prieteni, dar și mari rivalități. Printre prieteni, la loc de frunte se afla profesorul Gheorghe Marinescu (1863-1938), creatorul școlii românești de neurologie, pe care îl cunoștea din perioada studiilor în Franța. Profesorul Marinescu a venit tocmai la Galbeni, lângă Podu Turcului, când prietenul lui avea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
direcția Spitalului Socola. Reflectând la situația sănătății prietenului lor, au venit la Galbeni să-l vadă Petre Fântânaru, prefectul județului Iași, Solomon Halită și profesorul Gheorghe Marinescu de la București. Marele nostru neurolog vroia să-l smulgă atmosferei ieșene, sfâșiată de rivalități și de intrigi și să-l convingă să vină la București. El însă nu a acceptat, pradă gravei și cumplitei lui tristeți. Le răspundea deprimat: Voi aveți pentru ce!". Cu toate acestea, primul război mondial nu-l lasă indiferent: cere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și Europa, tipărită la Petersburg, în 1871. Danilevski se dovedea un filosof al geopoliticii pătrunzător, având o teorie proprie despre mesianismul rusesc în contrapondere cu lumea germană. Îi vedea pe germani moștenitorii Romei, iar pe slavi moștenitorii Bizanțului, aflați în rivalitate seculară decisivă pentru destinul Europei. În fața expansiunii noului imperiu romano-german, Rusia n-ar fi putut rezista "dacă providența însăși n-ar fi pus o stavilă puternică și neînlăturabilă agresiunei germanismului spre Orient". Această stavilă a fost Islamul, "chemat să puie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
miliarde de lire sterline anual. Cu această forță, Anglia a înlăturat, rând pe rând, din cale Spania, Franța, Olanda... Numai că în Europa s-a ivit un concurent puternic Germania, care se bazează pe știință, muncă, progres tehnic, talent organizatoric. Rivalitatea a devenit inevitabilă, polarizând Europa între "perfidul Albion" și Germania, între Puterile Centrale și Rusia. În viziunea lui Stere, antrenarea Rusiei împotriva Puterilor Centrale este opera Angliei. Rusia este cea împinsă la declanșarea Primului Război Mondial pentru a-și asigura supremația în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
primejdios pentru destinul românilor și pentru ordinea democratică a Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității pariziene, Eminescu era solidar cu latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului și pangermanismului în Europa, Eminescu regreta rivalitatea dintre Franța și Italia: "Pentru orice spirit nepărtinitor, rivalitatea Franței și Italiei poate produce cele mai triste rezultate pentru viitorul gintei latine"184. Așa se explică de ce poetul n-a putut consimți la veleitățile politice pangermaniste ale lui Titu Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității pariziene, Eminescu era solidar cu latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului și pangermanismului în Europa, Eminescu regreta rivalitatea dintre Franța și Italia: "Pentru orice spirit nepărtinitor, rivalitatea Franței și Italiei poate produce cele mai triste rezultate pentru viitorul gintei latine"184. Așa se explică de ce poetul n-a putut consimți la veleitățile politice pangermaniste ale lui Titu Maiorescu, cu care va și polemiza în Timpul 185. În 1917
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
relativ redus; resursele pentru creșterea productivității sunt destul de limitate, deși anumite țări pot beneficia de o bunăstare relativă. 2. Dezvoltarea bazată pe investiții (investment-driven), presupune că: factorii de bază constituie în continuare un avantaj; se creează mai mulți factori avansați; rivalitatea dintre firme este intensă; firmele și persoanele sunt puternic motivate; dimensiunea și creșterea cererii interne devin un avantaj; avantajul național este susținut de dorința și capacitatea agenților economici de a investi agresiv; noile capacități sunt echipate cu tehnologii dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Cooperare și/sau competiție În clasa școlară Deși este larg răspândită opinia potrivit căreia climatul afectiv generat de cooperarea din colectivele de elevi contribuie hotărâtor la obținerea unor performanțe superioare, mediul școlar cunoaște , În general , o organizare competitivă. Competiția reprezintă rivalitatea mutuală sau "o luptă Între două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil"1. Ea este o formă motivațională a afirmării de sine În care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității, iar
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
acel loc. Râul Borta Mare Barelis Maior, cum îl cunoșteau anticii reprezintă, de secole, granița dintre Regatul Tumaku și Republica Tumaku. Odată, demult, cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul său, Rege, fiul mai mic s-a proclamat Președinte
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]