1,124 matches
-
viață dublă. Designul lui Danny o să se vîndă ca focul. Iar eu sînt muză! PÎnă la sfîrșitul zilei, m-am schimbat deja de cîteva ori, fiindcă muzele modei e normal să experimenteze. În cele din urmă, mă hotărăsc pentru o rochiță de șifon roz stil empire, destul de mulată pe burtă, și cu unul dintre tricourile-prototip ale lui Danny deasupra, o haină verde de catifea și o pălărie mare, cu pene. Dacă vreau să fiu o muză care se respectă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
literară”, „Universul cărții”, „22”, „Lettre internationale”. Ș. debutează la sfârșitul adolescenței, în 1971, cu povestirea pentru copii Omul de zăpadă, publicată de revista „Luminița”. Aceluiași domeniu îi sunt circumscrise prima carte de proză, Țara păpușilor (1988), și volumul Fetițele poartă rochițe roz (1995). În interval se inserează romanul de dragoste Compoziție la patru mâini (1991), a cărui intrigă este continuată în Intrarea oprită (1995). Din exersarea alternativă a genurilor decurge consolidarea tehnicii de compoziție, la început marcată de discrepanțe frustrante între
STEFANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
Porumbelul) ș,a. Are, de asemenea, o importantă contribuție în promovarea seriilor de opere complete ale clasicilor psihanalizei, Sigmund Freud și Carl Gustav Jung. SCRIERI: Țara păpușilor, București, 1988; Compoziție la patru mâini, pref. Dumitru Almaș, București, 1991; Fetițele poartă rochițe roz, Iași, 1995; Intrarea oprită, București, 1995; eu sper, tu speri, el (ea) speră..., București, 2002. Ediții: Mircea Ștefănescu, Amintirile unui dramaturg, pref. și postfața edit., București, 1998. Traduceri: Richard Wagner, Anna și ceasurile, București, 1992; Friedrich Wolf, Povești, București
STEFANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare... Zburau toți fluturii din Univers prin stele deportate, aici... ploua cu tine și cu noi pe-o singură cărare. Când m-ai îmbrățișat, tot cerul a plecat spre lumea lui, iar florile pictate pe rochița ta au plâns lăsând culori de vis iubirii noastre, fără orizont, clădită parcă-n țara nimănui de pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis. Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare...Zburau toți fluturii din Univers prin stele deportate,aici... ploua cu tine și cu noi pe-o singură cărare.Când m-ai îmbrățișat, tot cerul a plecat spre lumea lui,iar florile pictate pe rochița ta au plâns lăsând culori de visiubirii noastre, fără orizont, clădită parcă-n țara nimănuide pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis.Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu,Făcliile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
hârtie, București, 1963; Extemporale și... alte lucrări scrise, București, 1963; Lângă groapa cu furnici, București, 1964; Eu eram zâna, București, 1965; Recreația mare, București, 1965; ed. 2, București, 1973; ed. 5, București, 1996; Caramele cu piper, București, 1966; Elefanți în rochițe, București, 1966; Să stăm de vorbă fără catalog, București, 1967; ed. 3, București, 1981; Ștafeta fanteziei, București, 1968; Schițe vesele, București, 1969; Melcul mincinos, București, 1972; Aducătorului, mulțumiri, București, 1976; Viitorule, când te-ai născut?, București, 1977; Mama mamuților mahmuri
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
tatăl vine de la serviciu îi povestește despre ce s-a mai întâmplat peste zi, cum a început copilul să meargă, să vorbească, să zâmbească, să plângă, cum s-a jucat cu mașinuța sau ce păpușă își dorește fetița sau ce rochițe, bicicletă, sau mai știu eu ce vrea un copil. În felul acesta tatăl nu mai este un străin, face cunoștință cu copiii proprii prin intermediul mamei. Ca să nu mai vorbim despre impresia bună pe care o are el despre el și
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
să i ofere satisfacții (de exemplu „ce bine, că mai scap de gura mamei câteva minute” sau „acum mă pot juca și eu liniștit câteva minute în camera mea” sau „dacă m-a trimis la colț, toată lumea poate vedea ce rochiță nouă am pe mine”); scopul acestei tehnici este de a-1 plictisi nu de a-1 înfricoșa pe copil de aceea este contraindicat a folosi locurile întunecoase (debara, cămară, beci) ca loc de pedeapsă. „Repararea greșelilor” prin această metodă, copilul
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
nou : „Toate se țin de cocoane Iar acasă mor de foame ; Ies în sat pe înserate, Zici că-s malagambiste toate Când le vezi așa drotate. Zulufat își fac și părul Cu suvacul, ori cu fierul... Cu șoșoni și cu rochiță, Pantaloni și căciuliță, își mai fac și fustă strâmtă Să nu intre stambă multă.” Femeile râseră, și, cu mare coraj din damigeană, cumătrul Gafton adăogă : „Iar acuma, dacă vreți, Să vă zic despre băieți, Că sunt tare fantazii, Ca cucoșii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pământul care-i dă vigoare, este mai timid, nu se avântă atât de hotărât, mai pe gânduri, mai în acțiune, crește cumpătat peste noapte, pe ascuns, neavând un nivel de aspirație atât de sus. Dansatoare fragile par salatele verzi cu rochițe de domnișoare, cu luciul primilor stropi de ploaie. Morcovul pornește niște firicele verzi la vedere ca și mustățile răsărite ale unui flăcău, care așteaptă cu nerăbdare să devină remarcate, iar el luat în seamă. Costumele de dame în care s-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a deschis ușa larg pentru a intra în apartament. Odată ce a fost închisă ușa apartamentului, am îndrăznit să o iau în brațe și strângând-o cu putere să ne sărutăm cu foc. În timp ce o strângeam în brațe, simțeam cum prin rochița subțire de vară, întreg trupul ei vibra cu putere, iar sânii fermi și puternici îmboldeau pieptul meu. Pentru un timp simțurile noastre au scăpat de sub control și neam îndreptat îmbrățișați, ușor, către canapeaua din imediata apropiere, care părea că ne
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii. Ieșindu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vânzătoarea, dându-mi o altă pereche, o mărime mai mică. Cred că ai mărimea 34. Pantalonii îmi vine bine. Haina frumos croită îmi vine bine. Fusta scurtă care foșnește îmi vine bine. Tricoul minuscul îmi vine bine, și mai important, rochița neagră îmi vine și ea bine. Cizmele crem din piele întoarsă îmi vin și ele bine, la fel ca ghetele din piele fină. Dar mai bine zis, eu dau bine. Nu-mi vine să cred că eu sunt tipa inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o țigară slim și venind cu ținuta perfectă, cu mâinile ei cu manichiura perfectă, deși nu mai am nevoie să mă încurajeze să cheltui și mai mulți bani decât am făcut-o deja. Pur și simplu, nu știu. Încerc o rochiță neagră și deși stau ceva timp pe gânduri, minunându-mă cum îmi înfășoară abdomenul plat și talia, îmi dau seama că e mult prea elegantă: o dau jos și o agăț înapoi cu grijă. Încerc o pereche de pantaloni crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pus lucrurile în ordine, apoi s-a dus la baie și s-a spălat pe mâini, pe față, pe gât, pe dinți. Când a venit, iarăși, în dormitor, a dezbrăcat pijamaua și și-a scos din șifonier cea mai frumoasă rochiță a ei. După ce a îmbrăcat-o, s-a privit, un timp, în oglindă, apoi s-a îndreptat către bucătărie, unde robotea bunica. Ce spui, îți place? Ce să-mi placă? Așa, cum arăt. Bunica, preocupată mai mult de ceea ce sfârâia
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu-i rău!” zice Sorina, ca și cum ar vrea s-o audă și oglinda. Sorina! Da, bunicuță, vin! Ajunsă în bucătărie, fetița mai întreabă o dată: Ce spui acum? Spun că masa-i gata, poftim! „Ah! Înseamnă că nu e bine. Tot rochița bleu era mai potrivită. Cum de n-am văzut-o la timp?! Că doar era lângă asta tricotată!” Din nou, în dormitor. Gata! A făcut schimbarea cu pricina. Sorina! Unde-ai dispărut, dragă? Vin acum bunicuță. Ei, dar parcă erai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din nou ordine în dormitor; parcă lucrurile de acolo nu stau așa de frumos, nu sunt așa de bine aranjate cum s-ar cuveni. Ce-o să spună Sorin? Că-i o fetiță dezordonată? A început cu șifonierul. Și-a aranjat rochițele și fustițele, bluzele și toată îmbrăcămintea. Apoi a trecut la jucării. Vai, ce multe sunt! Nu degeaba spun mămica și tăticul că Sorina e copilul care are cele mai multe jucării din lume. De-acum încolo, ele vor fi și ale lui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
întreabă Sorina. Și fără să mai aștepte răspuns, apare pe scenă cu o păpușică-n brațe. Uitându-te la amândouă, nu mai știi care din ele e Sorina cea adevărată. Și acum, ascultați încă o melodie: Cu șorț alb peste rochiță, Eu sunt astăzi DOCTORIȚĂ. Am seringă și-i făcută Dintr-un tub și-un dop de plută, Patru boabe de fasole Sunt injecții în fiole”... Sorin nu vrea să fie mai prejos. Ține-acum în brațe tot un fel de păpușică
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
la margine de drum, Când căsuțele se strâng Una-n alta și scot fum... Toporașii, pe oriunde E rost și de-o buturugă, Mai puțin în sobă, unde Basme vreascurile-ndrugă... Mai încolo, vrea zambila, Lângă școala din oraș, Cu rochița ei, copila, Toată numai volănaș... O narcisă mlădioasă, Într-o curte, vrea, la soare, Lumea bună s-o miroasă, Galbenă, de cum răsare... Numai florile plăpânde Sus în pomi, stau, prin livadă, C-au petale scuturânde Precum fulgii de zăpadă Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
demult, că toți ceilalți erau veniți mai pe urmă și ne complicaseră existențele începute așa de suav, eu urmărind cu atenție, ca ceva extrem de important pentru mine, pe profesorul de la Dijon explicând tablourile din Colmar și Arabella râzând inepuizabil, în rochița roză cu buline negre. Soarta creează uneori astfel de situații, încît oricât de serioși am fi, trebuie să procedăm superficial. Viky s-a îmbolnăvit pe neașteptate și doctorul, chemat grabnic, nu poate da nici o părere. Domnul și doamna Axente au
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zi cu profesia de credință a necredinței femeiești și agravând sfidarea cu sublinierea ei personală. O bucată de vreme Adela completa primirea asta grațioasă cu o altă atenție specială. Cum isprăvea cântecul, alerga în odaia ei și-mi aducea o rochiță nouă, roșie ca o creastă de cocoș, cu aplicații de fir aurit, pe care mi-o punea pe genunchi, trimițîndu-mi din ochii ei albaștri priviri elocvente, care spuneau lămurit: "Admiră! Ai mai văzut așa ceva?" Dar rochița s-a învechit foarte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și-mi aducea o rochiță nouă, roșie ca o creastă de cocoș, cu aplicații de fir aurit, pe care mi-o punea pe genunchi, trimițîndu-mi din ochii ei albaștri priviri elocvente, care spuneau lămurit: "Admiră! Ai mai văzut așa ceva?" Dar rochița s-a învechit foarte repede... Fericirea ei cea mare însă era s-o ridic "în pod", fericire exprimată întîi cu râsete gâlgâitoare de hulubiță mică, pe urmă cu țipete ascuțite, la punctul culminant al ascensiunii. Uneori mă "ridica" și ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei. Ar fi lamentabil, chiar dacă aș avea zece ani mai puțin. Experiența trecutului este concludentă (Pathemata - mathemata 3, zice un filozof al lui Diogen Laerțiul!...) ...Emilica, cu coada pe spate, cu breton galben pe frunte și cu șorțul negru pe rochița cenușie. Era de zece ani, ca și tine. (N-ai fost deloc tardiv!) Treceai pe la poarta școlii primare, de două ori pe zi, înfrigurat de emoție. Credeai că te privește tot 1 Filozof grec din școala cinică (secolul al IV
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea, aiurea în univers, o floare mică în piept? îmi zâmbește în altă Cale lactee, netezindu-și părul la oglindă? îmi "dovedește" poate, pe un Pământ mai vechi cu o lună, că sunt tînăr?... Am găsit-o lucrând la o rochiță mică, de trei palme, pentru Ilenuța, fata bucătăresei. Ilenuța e una din pasiunile ei. Și merită! În vârstă de patru ani, îmbrăcată ca și mama ei, miniatura de țărancă are ochii negri, strălucitori ca două mărgele de cocs, și se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]