1,472 matches
-
Scheletti. Programa e următoarea: No. 1 Beethoven. Sonata (în A-dur ) pentru piano și violină. No. 2 {EminescuOpIX 320} I. Artôt. Fantazie briliantă. No. 3 Mendelssohn. Adagio. No. 4 a) Micheru. Nocturnă pentru violină singură. b) Iubirea (romanță ). c) Dorul (romanță ). d) Hora Floricica (cu acompaniament do piano). No. 5 Beethoven. Romanța (în F-dur ). No. 6 Alard. Fantazie de concert. Prețurile locurilor: Locul 1-i 10 franci, locul al 2-lea 5 franci. Biletele se pot capata la magazinul de muzică
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru piano și violină. No. 2 {EminescuOpIX 320} I. Artôt. Fantazie briliantă. No. 3 Mendelssohn. Adagio. No. 4 a) Micheru. Nocturnă pentru violină singură. b) Iubirea (romanță ). c) Dorul (romanță ). d) Hora Floricica (cu acompaniament do piano). No. 5 Beethoven. Romanța (în F-dur ). No. 6 Alard. Fantazie de concert. Prețurile locurilor: Locul 1-i 10 franci, locul al 2-lea 5 franci. Biletele se pot capata la magazinul de muzică la d-nii Hirsch și Fincke și în sara de concert la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
repețitele sale producțiuni publicul s-a 'nvățat a-l iubi, va da după cât auzim un concert în sala palatului, la 30 martie curent. Programul va fi de astă dată compus din următoarele piese: 1) Spohr, Concert (D-mol ); 2) Beethoven, Romanță; 3). Chopin, Nocturnă; 4). Beethoven, Adagio op. 30; 5). Alard, Fantazie de concert. [18 martie 1877] SERATĂ MUZICALĂ ["ASTĂZI LA OPT OARE... Astăzi la opt oare sara va avea loc serata muzicală în pensionatul normal de domnișoare al d-nei Emilia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie definitivă așa cum e viața însăși atunci când numeri vise ca pe niște ani ne dor imposibile reîntoarceri nimic nu mai vine înapoi mersul înainte lasă genunchilor doar dreptul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Pearl „sunt bine“ și ei, deși nu au completat romantica simetrie a idilei noastre desprinse parcă din Visul unei nopți de vară, și nu s-au căsătorit. Printr-o tacită înțelegere, această pereche nu s-a lăsat purtată pe aripile romanței. Desigur că moartea lui Rozanov a sudat și legătura dintre ei, prin preocuparea și afecțiunea nutrită, respectiv, față de Tom și Hattie. Au devenit (și prevăd că vor rămâne) prieteni foarte buni și fiecare dintre ei aduce tandrețe, bucurie și înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adaggio-ul lui Albinoni, cânta teme clasice, teme din filme, teme din vremurile de glorie ale comunismului, care stârneau simpatia celor nostalgici. Cânta un album întreg de la Placebo, în parc, pe la amiază, când se schimbau turele de elevi de la liceu. Cânta romanțele Ioanei Radu în fața casei de pensii și din cer curgeau lacrimi de bătrâni mișcați. Acum e un fenomen la nivelul întregului oraș. Pisica oranj cu șase voci. Am auzit chiar că Institutul Cultural Român ar vrea s-o exporte. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
centură, cartierele născute din legendă, cu birturi, cârciumi, restaurante ieftine de periferie, reînviate acum ca și după primul război, de tarafuri tocmite în grabă, cu repertorii lăbărțate, cu țigani chipeși, prelungind la ureche dulci melodii de cântece deocheate, apoi duioase romanțe de dor, căci se respira încă - naiv - aerul din veacul trecut, pe care nici tancurile celui de-al doilea război nu-l putuseră distruge. Nu venise încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
șase ani în urmă, în 1941, intram în cel de al doilea război mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram în plin bacalaureat. Începuseră să bubuie tunurile. Acum doamna Pavel fredonează - se aude prin geamul deschis - o romanță, în timp ce-și scutură mileul mare de pe masa din sufragerie. Rex, moleșit de căldura zilei de vară, stă tolănit la umbră, pe cimentul curții. Domnul Pavel este în oraș; îngrijorările lui politice au devenit exclusiv „economice” de când cu inflația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de țigani cu care ne-a pricopsit norocosul fugar erau și lăutarii din neamul lui Căloi. Urmașii lor dau acuma meditații de pian și o Învață pe fata cea mare a popii să cânte pe clapele nobilului instrument, după ureche, romanțe, cântece ostășești, geamparale și sârbe. Poate cu astea vrea popa să atragă pețitorii mai spălați, cu carte ori chiar cu ceva avere. Am de gând să trec sub tăcere ceea ce se spune despre zgubilitica fiică a preotului și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
concretizarea vizuală a eșuării literare nu o preocupă: "Era simpatic și-i vorbeam cu plăcere. Învârtea în mână o foaie de hârtie, în timp ce îmi răspundea. I-am cerut să văd ce e și mi-a arătat-o bucuros. Era o romanță din cele pe care le vând colportorii prin cafenele, prost tipărită, cu notele greșite și versurile anapoda."417 Lipsa de talent și mediocritatea exhibate de către D. constituie deopotrivă "schisma" complexului Pygmalion și a textului, exemplificând mitemul "zidului părăsit" în modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
preferințele lui se îndreaptă spre José-Maria de Hérédia, pe care intenționa să-l transpună în întregime în românește. Tălmăcirile, rămase în bună parte în pagini de revistă, poartă amprenta propriei sentimentalități, care îi dictează de multe ori și selecția („cântece”, „romanțe”, „sonete”). A dat o versiune cuminte unor stanțe de Ch.-Ad. Cantacuzène. În fine, a tradus două sonete de Shakespeare, dar marea probă la care s-a supus este Hamlet. Alți dramaturgi de care s-a apropiat ca traducător sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
n-ar fi existat. Dar nu erau „supravegheate” doar cuvintele izolate - mai abitir, poate, erau urmărite expresiile. Spre sfârșitul regimului comunist, remarcabilul poet Florin Iaru a propus unei edituri volumul Înnebunesc și-mi pare rău!, ce parafraza titlul unei cunoscute romanțe interbelice. La ultimul nivel al cenzurii, care pentru cărți era atunci CCES, titlul a fost respins. Fiind dotat, aș zice excesiv, cu umor, autorul a propus un alt titlu - Înnebunesc și-mi pare bine!. Bineînțeles că a fost respins cu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Botoșani revista literară „Steluța”, în care și-a publicat greoaiele povestiri istorice despre Ștefăniță Vodă și Petru Rareș, din ciclul pretențios intitulat Romanele domnilor moldoveni. A tradus din fabulele lui P. Lachambaudie și, sporadic, din Lermontov, Béranger, Th. Gautier. O Romanță, tălmăcită dintr-un autor italian neidentificat, a fost, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, piesă de rezistență în repertoriul lăutăresc din Moldova. SCRIERI: Din versurile lui I. V. Adrian, Botoșani, 1871; Postulachi Slujbulescu, Botoșani, 1874; Din scrierile umoristice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
1906, Harpegii, 1907, Crini albi și roșii, 1917, Mozaic bizantin, 1918, Versuri, 1921). Poza pe care o cultivă multă vreme „harpistul” este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Andrei Medinski) Gheorghe Doja Prin pădure Ulei pe pânză „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja, în special, o plăcere a fabulației plastice încărcată de simboluri tăinuite. Atunci când transcrie o romanță cu frumoasa din fereastră pe timp de seară, cu lăutari și cu voinici chipeși, el aduce in tablou nu o realitate văzută, eventual biografică, ci una de spectacol, posibil doar în mediul imaginar in care stelele, pârâiașul, păsările de noapte
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Pescari în Deltă, ca și compozițiile cu numeroase personaje (Lupeni 1929), îi ofereau prilejul exprimării unor bogate trăiri, împlinirea unei naturi bogat înzestrate (la care se adăuga faptul că avea o voce frumoasă, baritonală și cultiva un folclor muzical suburban, romanțe, cântece de lume etc. stârnind admirația vecinilor).” ( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 76) Velniciuc Camelia Mirabela 1983 Pictor „Eu personal simt un act de curaj împotriva resemnării sau a blazării. Pictura mă ajută să
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
cu „înfiorate balsamuri dulci”, activează altă zonă a sensibilității, prilejuind intuiții subtile, traduse în imagini nu lipsite de finețe. Evoluând spre o atitudine lirică mai impersonală, dar și sub o evidentă influență parnasiană, poeta înclină spre compoziția estetizantă, imaginând o „romanță violetă” sau alt fel de cântec, de o intensitate delirantă, care reclamă „îmbrățișări imense de mistere”. Apoi fantezia plonjează în Antichitate și brodează câteva mici tablouri animate, de o oarecare pregnanță plastică, în jurul unor personaje istorico-mitologice (Salome, Cleopatra, Semiramis, Satirul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
berăriilor; sunt muzică de dans, deci ușoară, sunt ceva popular, ca, la vremea lor, versurile lui Béranger. Separația aceasta dintre muzica ușoară și cealaltă e un fenomen de corupere și degradare. Marii compozitori au scris și muzică de dans și romanțe; în tot cazul, valsul vienez e una dintre fericitele expresii ale Europei civilizate, cum a fost și menuetul; Johann Strauss e un compozitor genial (ceea ce nu-mi pare a fi deloc, în schimb, Richard Strauss, de pildă, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
povestite "fanteziile sentimentale" al Nanei cu tânărul ei iubit, marca "în sfârșit" îi permite naratorului să recapituleze întregul paragraf (cam la fel cu "pe scurt" sau "în final"), dar nu poate fi atribuită personajului: Cânta deseori cu voce scăzută o romanță de-a doamnei Lerat, plină de flori și de păsărele, înduioșându-se până la lacrimi, întrerupându-se ca să-l cuprindă pe Georges într-o îmbrățișare pătimașe, pretinzându-i jurăminte de dragoste eternă. În sfârșit, era proastă, cum o recunoștea ea însăși
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
degete îmi sunt precept,/ toate-n mânuri le-oi petrece/ spre Eonul înțelept,/ care-o ști de altă Lege,/ de Frumos, de Bun și Drept.” Muzicalitatea versului eminescian, imposibil de recunoscut aici, se regăsește în poemele erotice, croite după modelul romanțelor: „! ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume,/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul,/ lin pornit și-ncheiat lin,/ ca-ntr-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
mai importante colaboratoare se va menține și în această nouă etapă: Agatha Grigorescu-Bacovia, Claudia Millian, Maria Cunțan, Cornelia Buzdugan, alături de care pot fi întâlnite acum și numele unor poeți consacrați, ca G. Bacovia (Umbra, Poemă în oglindă, Gol, Ecou de romanță, Noapte), Tudor Arghezi (Litanii), Ion Pillat (Balcic de seară, Vino... e ceasul prielnic), Mateiu I. Caragiale (Singurătate), Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic. Remarcabilă este prezența autorilor mai tineri, aflați în plină afirmare: Radu Gyr (Piață, Carioca, Pentru o alteță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
La Dame aux camélias, Noapte prelungă), Constanța Zissu, Ion Vinea (Tatiana, Moravuri ușoare, Cântec de noapte, Capitolul), Tudor Arghezi (Psalmul de taină, Îmi voi ucide timpul, Vino-mi tu), G. Bacovia (Nervi de toamnă, Plumb de iarnă, Plumb de toamnă, Romanță, Nocturnă), Mihail Săulescu, N. I. Porfiriu, Al. Vițianu, Ștefan Bascovici, Geri Spina, Ion Al-George ș.a. Se publică proză de Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu (Iertarea), N. D. Ciotori, D. Anghel (Doi prieteni), N. Pora, H. Coșoi, Ion Minulescu (Ploaie de primăvară), Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
Stamatiad (1937), criticul de circumstanță își varsă năduful pe felul de a scrie, „anarhic, arbitrar și absurd”, prin care cohorta de „dadaiști, futuriști, integraliști, ermetiști” nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru autorul unor poeme ca Romanță și Tu, sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]