21,085 matches
-
de mult ideile și instituțiile revoluționare, încît le-au importat fără ezitare, atrăgîndu-și ironia lui Maiorescu. Dintre ei, moldovenii erau moderați, și "cuminți" în euforia lor bine temperată. Muntenii, în schimb, erau patetici, nervoși și ranchiunoși. Ardelenii visau la ordinea romană în care își proiectau nostalgic utopiile statale. Au fost numiți pe bună dreptate oamenii începutului de drum. Totul li se părea că trebuie luat de la capăt. Și au luat totul de la capăt la o vîrstă la care alții își mai
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
datorită urii și vicleniei nu l-a recunoscut Israel pe Isus, și nici datorită unor vederi josnice sau carnale sunt legați evreii de legea lor veche; ci dimpotrivă, numai în nădejdea bunurilor cerești îi sunt credincioși, în ciuda prigoanelor babilonienilor, sirienilor, romanilor; în ciuda risipirii lor pe pămînt și a ocarei; în ciuda urii purtată împotriva lor de atîtea neamuri; și că nu se cuvine numit a fi carnal un întreg popor ce este un martir al lui Dumnezeu de peste patruzeci de veacuri. " Că
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
a citit, că, din motive misterioase după trei decenii de cînd se "ocupă" de mine d-sa nu mi-a citit cărțile de literatură de imaginație și care nu sînt puține. Îl informez așadar că sînt autorul a 5 (cinci) romane, a 2 (două) volume de proze fanteziste mergînd pînă la fantastic, a 4 (patru) cărți de proze, reflecții și momente confesive, în fine, una care chiar poartă acest nume (Confesiuni împotrivă, 2000). De ce nu le-a citit d. Gh. G.
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Kamouraska, roman din 1970 pentru care Anne Hébert a primit Premiul Librarilor Francezi, Editura Univers publică un alt roman foarte cunoscut al importantei scriitoare canadiene, Copiii Sabatului (1975). Acidă critică la adresa caracterului opresiv al autorității exercitate încă de Biserica catolică romană tradițională la jumătatea secolului XX în Canada ' ca și la adresa caracterului opresiv de care Biserica în general, ca instituție de bază în cadrul organizării patriarhale a lumii, nu s-a despărțit vreme de multe secole, romanul e de așteptat că-și
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
-o clar: "soluție federală, pe provincii istorice". Mă intrigă nu sintagma "soluție federală" - limpede ca lumina zilei -, și nici cuvântul "provinicie", cât noțiunea de "istorică". La ce moment stabilim T-zero-ul "provincialismului românesc"? La anul 106, când e cucerită Dacia de către romani? La 896, când se așază ungurii în Ardeal? Pe vremea lui Ștefan cel Mare, când "provincia moldovenească" mușca binișor din Polonia, Ucraina și Bulgaria de azi? La 1601, când Mihai Viteazul își face cunoscută "pohta ce-a pohtit"? în timpul fanarioților
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
pînă la filmele SF, o largă plajă de analogii sînt posibile. Și încă una, poate mai puțin adecvată subiectului, dar care m-a urmărit de-a lungul lecturii: Gregorie Grigorescu, savantul dedicat insectelor, are ceva din personajul lui Ivasiuc din romanul Vestibul. Nu mușcă Drosofila dintr-un măr, dar are aceleași aere de inocență și nepăsare, de tinerețe ingenuă, iar el, respectiv, aceeași obstinație în munca lui, aceeași seriozitate dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie de a desena celula
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
plec prin oraș. O încărcătură teribilă, o lumină orbitoare mi se vîră în ochii. E un dar al românilor de a cădea dintr-o extremă în alta. Mai bine mai mult, decît deloc. Merg pe Bulevard, de la Unirea la Piața Romană, întorc și fac dreapta, pe lîngă Universitate. Nimeresc aproape în beznă, ornamentele dispar, ochiul mi se obișnuiește greu cu întunericul. Pe cele mai multe artere nimic nu s-a schimbat. Aceeași tristețe. Nici un beculeț în plus, de sămînță, deși centrul capitalei, să
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
bărbatul urît) asupra celui/celei aparent puternic/-e (bărbatul frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool și, eventual, nicotină; în România comunistă, oficial, nu există droguri, deci nici în romanele "realiste" ale lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol) sînt date care susțin structura adolescentină a poveștii-de-seducție (iubirea, ca de obicei în romanele românești, e în altă parte...) - aceasta fiind, în același timp, una de tip
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
discurs a cărui temă generală e chiar ideea de națiune). Există în acest studiu și unele formulări ce pot părea, la primă vedere, doar ușor naive. Un citat, ales la întîmplare: "Zăcămintele minerale erau exploatate șîn Balcaniț încă de pe vremea romanilor, dar nu la fel de intensiv ca în zilele noastre." O frază ce propune o comparație între două epoci atît de diferite ale istoriei Balcanilor și care, dincolo de cuvinte, lasă să se înțeleagă că diferențele nu ar fi semnificative. Dacă narațiunea istorică
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
numeroasele eșecuri), în schimb textele "caragialiene" (sau "cehoviene"), excelînd în umor sarcastic, la limita satirei, sînt în general piese de valoare (Strănutarea, Cearta, Soacra Sfîntului Petru, Ghinionul etc.). Cît despre prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, ruptura lor aparentă cu romanele "obiective" este contestată, identificîndu-se în schimb etapele adoptării succesive de măști prin care subiectivitatea și experiența biografică să fie filtrate pînă la a ajunge de nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
lui Dumnezeu... Înaintea Lui, din contră, cea mai eficientă acțiune ar fi, dacă nu rugăciunea, atunci, în chip cert, să stai strâmb și să judeci drept - să te judeci singur pe tine. Câți nu deveniră cinici, nemernici, înțelegând subiectiv maxima romană, aplicând-o ad litteram: să nu care cumva să te gândești să te judeci singur pe tine, când întreprinzi cutare sau cutare lucru... Este exact diferența dintre Drept și Morală. Semnele fiind, desigur, schimbate... Altă nuanță, filosofică: Gnoseauton, Cunoaște-te
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
este și onest; Presumtio sumitur de eo quod plerumque fit - prezumția se naște din ceea ce se întâmplă mai des; Nemo dat quod non habet - nimeni nu poate da ce nu are. De unde, mult mai târziu, proverbele lumești, glumețe, parodiind dreptul roman, ca cel licențios: Faute de mieux, on couche avec sa femme; sau celălalt, la fel de ușuratec: Și cea mai frumoasă fată din lume, nu poate da decât ce are. Orice ar fi, literatura începe cu ziceri. Pe urmă, observația complicându-se
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
i se potrivește perfect și Massmediei noastre: Tam ficti pravique tenax quam nuntia veri... Crainic tenace, repet, - al minciunii și netrebniciei, cât și al adevărului...) Este de presupus stricăciunea rafinată a unui Imperiu vechi clădit mai întâi pe severa virtute romană statuară, despre care scrie în versurile sale, ca săpate în bronz, Horațiu, poetul de curte, însă tot atât de mare cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în artă și în purtări, osândit... Livia, soția lui
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
care avea să se urce mai târziu. Tiberius, fiind fiul bun al Liviei, făcut cu Octavian... Astfel încât, în momentul în care Livia află că Ovidiu o corupsese și pe Iulia minor, fiica împăratului, încurcând-o cu nobilul Silanus, sfidând legea romană, răzbunarea pătimașei femei nu întârzie. Ea aruncă trăznetul răzbunării, de la înălțimea ei, lovindu-l în plin și pe poetul libertin. Era vorba de un scandal imperial, la care ar fi contribuit și Ovidiu, ca ,,martor" sau complice... Poetul susține că
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
dacă imperiul de la răsărit, Bizanțul de mai târziu, nu avea să cadă sub influența islamică, străină complet de tradițiile ținutului. Un alt stat, liber și independent pe teritoriul nostru, suferind numai influența elenă și, prin acesta, și pe cea străveche, romană, ar fi păstrat altfel testamentul, fie scris în exil, al reprezentantului unei arte universale, în bazinul estic... Dovezile aspre ale ținutului în care a viețuit un deceniu răsfățatul Cetății romane de la apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului unu
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
să înceapă să scrie, abia în momentul când știe că el, ca persoană, nu are nici un fel de importanță. Materialul folosit de mine este întreaga mea biografie: partea aceea din Banat și partea cealaltă din Berlin. În noul d-voastră roman ,,Miss Bukarest", cei trei protagoniști veniți din România, trăiesc de zece ani în Berlin. Intriga romanului se desfășoară în jurul unor situații din prezentul și trecutul acestor personaje. Romanul este povestit din perspectivele celor trei personaje. Primul personaj care apare se
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
am citit despre acest autor. Lucrurile mi se par a sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales în proza de expresie germană, o structură care oferă iluzia complexității, seriozității, grandiosului chiar. Fresca romanului realist de secol nouăsprezece e revitalizată printr-o problematizare nesfîrșită de tip dostoievskian, un hibrid interesant, care trebuie salutat cel puțin pentru efortul pe care îi presupune. în mare, formula îi și reușește scriitorului, chiar dacă stîngăciile sînt numeroase și evidente
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
rămîne de spus e că sînt niște romane cu totul derutante. Dostoievskianismul e placat pe o lume care are nevoie de explicații, nu poate rezista pe un reazem filosofic, așa cum vrea să indice critica binevoitoare care încearcă să "salveze" aceste romane. Eventualul dialog cu problematica universală existențialistă e blocat de niște date care au nevoie de decriptare în măsura în care convenim că nu citim o literatură a absurdului. Registrul minor din romanele cu activiști de partid se transformă aici în registrul major al
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
stăruind asupra faptului că religia creștină s-a născut în spațiul iudaismului și că Apostolul Pavel, el însuși evreu, i-a conferit un caracter internațional. Respinge, totodată, acuzația de deicism adusă evreilor, relevînd că Iisus "a fost arestat de poliția romană, a fost judecat și condamnat de procurorul roman", Claudian crezînd naiv că antisemitismul religios nu e capabil să pună în mișcare mulțimea. El își menține opinia despre caracterul economic al antisemitismului, precizînd că "curentele contemporane ale antisemitismului au apărut în
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
născut în spațiul iudaismului și că Apostolul Pavel, el însuși evreu, i-a conferit un caracter internațional. Respinge, totodată, acuzația de deicism adusă evreilor, relevînd că Iisus "a fost arestat de poliția romană, a fost judecat și condamnat de procurorul roman", Claudian crezînd naiv că antisemitismul religios nu e capabil să pună în mișcare mulțimea. El își menține opinia despre caracterul economic al antisemitismului, precizînd că "curentele contemporane ale antisemitismului au apărut în țări, ca în Germania timpului nostru, nici o separație
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
1934, notează că a stabilit o înțelegere cu editorul S. Ciornei. Acesta însă tergiversa lucrurile. Atunci, la 1 octombrie, contractează cu Editura Adevărul romanul care, predat, e pus imediat în lucru. În 15 decembrie 1934 consemnează "apariția în librării a romanului Mite", autorul primind acasă exemplarele care i se cuveneau. Apoi începe distribuirea romanului prietenilor, cenacliștilor și criticilor literari. Încep să apară articolele de apreciere autorul notînd în februarie 1935 că au fost 48 de astfel de cronici și articole. Cenacliștii
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
miezul nopții ascultînd literatura proastă a unei cucoane" și îl anunță că a doua zi pleacă la Iași. Romanul e aproape izbutit. Dar nu era deloc acel Eminescu spre care năzuise timp de treizeci de ani Lovinescu. Ediția aceasta a romanului Mite e îngrijită de dl Ion Nuță. I-a adăugat, în obiceiul colecției B.P.T., un amplu tabel cronologic și note necesare. Editorul a găsit util să insereze la sfîrșitul ediției și acele Amintiri fugare despre Eminescu ale Mitei Kremnitz, în
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
modelatoare a pașoptiștilor", îl va reține întrucîtva, un punct de atracție mai puternic îl va constitui Victor Hugo: "Naturii lamartiniene dematerializate, estompate îi va prefera acum peisajul viu colorat, pitoresc și exotic al temperamentalului Hugo. Reprezentarea din Neron a împăratului roman, identificat cu simbolul geniului nebun, rafinat și înclinat spre orgii, pare să fie un ecou după Un chant de fête de Neron, iar traducerea poemului Dervișul al aceluiași s-ar datora coincidenței cu obsesiva temă macedonskiană a damnării. Apoi, Macedonski
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
sînt, din păcate, așa cum a relevat G. Călinescu, decît imitații servile ale modelului. Indiscutabil, Macedonski a avut și un vector clasic în formația sa eterogenă. Posedăm informații asupra preferințelor sale arătate Iliadei lui Homer, Idilelor lui Teocrit, Anabasisului lui Xenofon, romanului Daphnis și Chloe al lui Longos, Bucolicelor lui Vergiliu ș.a. De asemenea, latura satirică a creației macedonskiene vădește întîlniri cu Dialogurile morților ale lui Lucian ("cel mai gigantic poet latin") și cu Satirele lui Iuvenal. Dar mai caracteristică, pe linia
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
magazinele de pînă în 1989" (Bulimie colectivă, în arhiva Monitorului de Brașov). Erau parcă vietnamezi, cum ne amintește un alt citat recent: "Au, la pește ce se mănîncă mai mult și mai mult? Creveți vietnamezi, tovarășe Ceaușescu!" (Arta furajării la romani, în Cotidianul, arhima on-line). Numeroase citate actuale vorbesc de "creveți congelați ", "creveți întregi", "creveți și pește", "ingrediente de foarte mare calitate cum ar fi creveții și scoicile"; "apoi se adaugă racii, creveții si mazărea", "creveții se opăresc timp de 5
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]