758 matches
-
să încep cu trufa mocca. În clipa în care bag o bucățică de tort în gură, mă ia cu leșin. Ei, da, ăsta da tort de nuntă! Noi de ce n-avem așa ceva în Anglia? Iau câteva înghițituri de șampanie și ronțăi crinul de zahăr, care e extrem de delicios și are o vagă aromă de lămâie - după care iau o a doua îmbucătură, pe care o mestec în extaz, uitându-mă la o fată din apropiere, care se chinuie cu cornetul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că Antoine n-a terminat încă de discutat. — Păi... ăă... de ce nu? Și pot să încerc și o lalea din aceea? Așa, pentru documentare. — Sigur, spune fata amabilă. Orice doriți. Îmi dă o lalea și niște lăcrămioare, pe care le ronțăi fericită, udându-le la final cu șampanie. Apoi mă uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
organizat nunta, putem să facem nunta acasă... Pe de o parte, totul e extraordinar. Însă, pe de altă parte... — Care altă parte? zice Suze. Nu mai e nici o altă parte! — Ba da. Cel puțin... așa cred eu. Încep să-mi ronțăi o unghie, absentă. Suze, îmi fac griji pentru Luke. S-a luat foarte rău de Elinor. Și acum zice că n-o să mai vorbească niciodată cu ea... — Și ce? E un lucru foarte bun, nu? Nu știu. Crezi că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mult de jumătate de cale. Opri caii, se dădu jos din căruță, îi desprinse din orcicuri și le puse după cap câte o trăistuță cu tain. Controlează roțile căruței, hamurile cailor și schimbă câteva vorbe cu Mihăiță. în timp ce caii își ronțăiau ovăzul, Costache privește bătrânul plop ale cărui ramuri se leagănă în vântul primăvăratic de parcă l-ar fi căinat pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor Gheorghiu − Măi Mihăiță, taică-tu s-a întors de la chirie? îl
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
așeză scândurelele la locul unde le găsise, în așa fel încât să nu se vadă că a umblat cineva. Continuă să se pregătească pentru o nouă chirie, verificând starea căruței, a hamurilor și, lăsându-și caii să-și termine de ronțăit din trăistuțe, intră în casă, aruncă o privire spre copiii ce-și continuau somnul dulce de dimineață, schimbă în șoaptă câteva cuvinte cu Maria care terminase de pus merindea pentru drum în trăistuță apoi, pe tăcute, își luară rămas bun
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât că nu mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
târziu, În timp ce inventa un trecut nou-nouț. Medicul nostru de țară, căruia i-am lăsat pupele unui fluture de noapte rar, când am plecat Într-o călătorie În străinătate, mi-a scris că totul mergea minunat; dar În realitate, un șoarece ronțăise prețioasele pupe și, la Întoarcerea mea, bătrânul mincinos Îmi arătă niște banali fluturi Turtoiseshell, pe care presupun că Îi prinsese la repezeală În grădina lui și-i vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi visat niciodată s-o vizitez, și În nici un caz să mai și cumpăr o jumătate de kilogram de semințe vărgate de floarea-soarelui. Întorcându-ne agale spre casă, printre fluturii de sfârșit de după-amiază care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea sămânță, care Între timp a fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist“ convins (de natură mai degrabă romantică decât politică) deplângând apoi așa-zisele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu un gest automat o strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sunt! Să nu mă dai nimănui! Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă mi-i că eu sunt "ostaticul" ostaticei mele... Voichița râde ca zurgălăii, cristalin. Cred că, într-o altă viață, tu ai fost o veveriță jucăușă ce ronțăia toată ziulica la alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În copilărie, ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a spinării, nu știu, zău, ce s-ar fi ales de noi, spune Ștefan. Avem rădăcini adânci, nu ne smulg ei cu una cu două, întărește Șendrea. Soartă de popor mic și sărac... Nu suntem săraci, suntem sărăciți. Ne-a ronțăit o istorie nenorocită, povestește Ștefan. De ne gândim numai la ultimul sfert de veac de ură și dezbinare ce ne-a făcut mai mult rău ca o năvălire barbară... Am rămas bolnavi, dezbinați, înrăiți, săraci și mai cu osebire sleiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ocolesc, într-un imens semicerc, întregul câmp, trecând în fuga lor pe lângă o haltă unde sunt salutate de un ceferist cu un fanion în mână. Cantonul, de cărămidă roșie, este luminat, toată noaptea, de o lumină slabă. Ziua, două capre ronțăie arbuștii și tufele din râpele de-a lungul căii ferate care, în fața cantonului, se dublează. Am trecut astăzi prin acele locuri căutându-mi nu știu ce prilej. M-am gândit la viața cantonierului, singur, nopți întregi; sau poate cu o nevastă, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ani de studii teologice (teologie dogmatică, teologie morală, Sfânta Scriptură, limba ebraică, istoria bisericească, dreptul canonic, liturgia sacră, elocvența sacră, cântul gregorian) au devenit un martiriu pentru clericul nostru. Mai cu seamă dogmatica a fost osul cel mai dur de ronțăit. Profesorul don Zenati, era un preot tânăr, de o inteligență fervidă și stăpân pe materia sa. Nimeni nu poate să-i impute lipsa de experiență didactică sau un sentiment răuvoitor față de vreun student, dar păcătuia cu certitudine de o ardoare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dar nu fără fior fantastic. Dascălul de la școală întreabă pe copilul Ramses dacă nu se trage din Ramses al doilea și, văzîndu-l cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de băiat. Un bărbier ia apă în gură și pulverizează astfel pe clienți. O femeie latră în patru labe (aluzie la animalitatea amorului). Desenele ce ilustrează volumele sunt un corespondent al acestei literaturi. Un individ are drept cap
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la stradă... Ferestrele deschise, un tânăr vânăt la față, slab, a Început să mă ancheteze. Și Întâi te luau prietenește, ca să ai Încredere, să te păcălească că el e băiat bun, băiat cumsecade... Așa procedau. Și mânca Într-una... când ronțăia bomboane, când ciocolată... și le scotea simandicos, ca să-ți facă poftă... Vă mai amintiți numele anchetatorului? Da... Atunci nu l-am știut, dar l-am aflat ulterior. Vi-l spun imediat... Și fuma țigări de ăstea parfumate... La un moment
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
meu următorul avertisment: „Aci se discută despre cărți, nu și despre autori!” Cum vor reacționa însă „colocatarii” mei? Nici unul nu poate sta jumătate de oră fără să pălăvrăgească. Se vor odihni dincolo, iar eu voi fi unul dintre subiectele de ronțăit. Renunț! *O astenică, T.M. Îmi descrie astfel propria i dramă: „Cînd vreau să scriu n-am timp, cînd am timp n-am ce face cu mine: sînt fără energie, moale, epuizată.” *Prima serie de „Conferințe ale Revistei «Ateneu»” din acest
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe urmă unul dintre cei mai devotați luptători și admiratori ai Căpitanului. Umbla mereu cu capul gol, pășind legănându-se și cu trupul puțin aplecat înainte, parcă voia să taie vântul. Nu purta haine prea bune, iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul îi cădea peste frunte și gestul lui favorit era darea părului peste cap, ca să-și facă lumină înaintea ochilor. Era negru ca un harap și nici prea mare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
hăpăit șuncă, brânză, castraveți și apoi am băut și cafea caldă. Până mâncam eu trei, bătrânul abia ciugulea unul. Am avut impresia că-i plăceau foarte mult castraveții. Lua câte o felie de pâine, presăra sare pe castraveți și-i ronțăia ca un șoricel. Era foarte manierat. — Te rog să te servești în voie. Bătrânii mănâncă tot mai puțin pe zi ce trece. Mănâncă puțin, se mișcă puțin. Tinerii mănâncă mult și se îngrașă. Lumea din ziua de azi nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu fac nici un zgomot și am închis-o în urma mea. Zăpada adunată în țarcul Umbrei era afânată și adâncă. Mi-a înghițit imediat pașii, dar aceștia răsunau de parcă un animal de pradă pusese ghearele pe o vietate oarecare și o ronțăia cu poftă. Înaintam greu, lăsând în urmă două șiruri drepte. Am trecut pe lângă băncuța încărcată de zăpadă și am simțit deasupra capului crengile amenințătoare ale ulmului. Am auzit și un țipăt ascuțit de pasăre. Nu mi-am dat seama de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să avertizeze poetul într-o semnificativă Întâmpinare; ea desemnează nevoia de idealitate a condiției umane, surprinsă într-o degradare succesivă: „- Doamne, ești plin de calești din castele: Scutură pomul nopții de stele!// - Fiule, fiul meu iubit, / Stelele nu-s de ronțăit.// - Doamne, Ți-om da câtă vrei arvună: Umple-ne blidul cu lapte de lună // - Fiule, fiul meu durut,/ Luna, păpușa, nu-i de băut// - Doamne, destul! Murim de foame!/ Fă-ne rost de niscaiva poame!// - Fiule, fiul meu frumos./ Ce
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește/ și încearcă să cuprindă;// Descătușează ochiul/ pămîntului și bănuiește/ izvoare care se
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
Ieslea gândului. * în numărul de luni, 9 mai, anul curent al unui cotidian nervos, pe prima pagină, sus de tot, dăm de... cum să-i spun... de acest acțibild hipo... ieslea... unde, contrar cabalinelor, consumând fân, cititorii sunt invitați să ronțăie... gânduri. Mai ai de a face și cu un articol conținând cugetările de mai jos, ce trebuie neapărat supuse atenției... Dintre toate, aleg două, trei, rupte din contest,... - dar ce contest! întâi că, articolul, timpul trecând, din ciosvârta de carne
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
cîte puțin, timpul, entropia și toate chestiile astea luau în stăpînire locul. Frigiderul era gol. În dulapurile din bucătărie erau mai ales plicuri cu porții individuale Weight Watchers, cutii cu proteine aromatizate, tablete energizante. Am rătăcit prin camerele de la parter ronțăind un biscuit cu magneziu. Instalația de încălzire a vilei se afla într-o sală echipată cu aparate de sport; am pedalat puțin pe o bicicletă ergonomică. La șaptezeci de ani, tata avea o condiție fizică mai bună decît a mea
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]