877 matches
-
genunchi, gumări, iar fata lui părea obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
obștea satului, le păstoream eu pe islazul din Priponești. Pe deasupra flanelei ori a flanelelor, după cum era gerul de afară, iarna puneam un fel de mantă pe care o purtasem la seminar și care Inca nu-mi rămăsese mică, deși era roasa și rarița Îndeajuns. Era confecționata la croitorul Cotan din Gohor, sat mare, dincolo de Dealul Priponeștilor prin care treceam cu căruță trasă de boi când mergeam la pădure spre Brăhășești și Toflea - unde erau pădurile cumpărate de consătenii mei - la Cincu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dreptatea în lume, în primul rând pentru neamul meu și apoi, prin acesta, pentru umanitate.” O. Ghibu 608. „Vistierie doldora de vise, Fermecată ladă a Pandorii, Unde toate duhurile-nchise Schimbă-n aur plumbul închisorii. Cât de veche, galbenă și roasă Tu ne spinteci bezna suferinței, Când te-avem în mâini, misterioasa Teacă pentru săbiile minții. Stup în care slove-naripate Cu polenul lumii încărcate Sucul nemuririi ne-au trecut. Roi de buchi, semințe-ale ideii, Magic cosmos strâns în scoarțe; zeii Au
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
printre ele Și bune și mai slabe, și foarte multe rele; Avitus, eu ți-oi spune cinstit, nu pe departe, Că doar așa, nu altfel, se poate scrie-o carte.” Marțial 613. „Mi-e fiecare carte o cetate, Cu ziduri roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mod deosebit de concurența televiziunii și de criză, cinematografia italiană pare a fi mai lovită decît altele, aparținînd cîtorva noi realizatori de talent ca Moretti și Tornatore neputînd compensa pierderea marilor nume (Visconti, Petri, Pasolini), dar ultimele opere ale lui Scola, Roși, ale fraților Taviani dovedesc existența la acești autori a unei vitalități comunicative. În sfîrșit, revenirea la democrație în majoritatea țărilor europene nu poate decît să favorizeze dezvoltarea tinerelor cinematografe care în Vest (Spania, Germania) cît și Es (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
albii" prin opoziție cu "roșii). Războiul civil (1917-1921) va opune bolșevicii ("roșii") contrarevoluționarilor "albi". Aceștia din urmă, vechi elemente din armata țaristă, circa 500.000 de oameni, se constituie în armate în Ucraina, Siberia, Țările Baltice. Ei sînt susținuți, contra "roșilor", de către țările Antantei care se tem de contaminarea comunistă (cf. Guy Hermet, Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa, Iași, Institutul European, 1997, p. 197-198; Paul Wagret, op. cit., p. 121). 5 "Spartachiștii" socialiști revoluționari germani, care publică în 1916 texte
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care a trăit 166 de ani. Îmbinând ca toți centenarii munca cu cumpătarea și înțelepciunea, cu toate că erau slabi, plăpânzi, au oferit urmașilor secretul vieții îndelungate și al sănătății. Lenea, plictiseala, generează boala. Lama plugului strălucește când ară. Când stă e roasă de rugină. Așa se întâmplă și-n satul meu. Chipul multor oameni de spirit, cu cât au înaintat în vârstă parcă s-a mai luminat, radiind pace, înțelepciune, moralitate și bunătate. Pamfil Popescu a fost unul din cei mai însemnați
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
partea din Drăgușeni, de pe apa Stavnicului, ținutul Vaslui, a lui Vasile Costache biv vel stolnic, Împresurată de frații Ion și Sandu Mătăsarul și alți răzeși din Giurgești. Cu poronca G(os)pod ni-au orânduit dum(nealu)i jupânul Ștefan Ros(e)t biv vel pah(arnic) ca să mergim la o moșii(e) a dum(i)sale Vasile Costac(h)i biv vel stol(nic), care moșii(e) să număscu Drăgușăni, pe apa Stavnicului, În ținut(ul) Vasluiului, ca să alegim despre
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
7253 iunie 20 Al dum(i)tale pre(a) plecaț(i) Vasili Carpu biv vor(nic) glodnii. Toma Perjul. Văzind și eu această mărturii(e) Încredințată de la hotarnicii ce s-au orânduit din poronca G(os)pod am iscălit. Ștefan Ros(e)t De mini s-au posleduit suretul acesta și fiind asemine(a) am iscălit. 1804 av(gust) 27 <ss> D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 12, Copie din 17 august 1804. 6. 1817 ianuarie 15.Spătarul Arghire Cuza
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de direcție? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale? Critica de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, încăpățânându-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă publicație, în afară de "Cuvântul", care să-și fi propus și să facă realmente o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tine, poetul. M-a întrebat despre ce vom vorbi. Camera plină de cărți. O măsuță, încărcată și ea cu foi, creioane, niște fotografii vechi, mașina de scris. Papucii de casă ai poetului stăteau cuminți la marginea patului, se vedeau vârfurile roase și nuanța de culoarea untului. Într-un colț mai întunecat, o pernă ușor îngălbenită de timp, brodată de mână. Eram încurcată, nu știam unde să mă așez. Să stau mai aproape de maestru, sau..."Așează-te, zice, simte-te ca acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
înconjurau această capitală răsĂriteană a lumii creștine, ci dușmanul se afla de mult chiar în interiorul cetății. Concluzia tra‑ gediei constantinopoliene e că în fața numărului calita‑ tea e sortită să piardă. A.M.P. : Din păcate, săracii vor fi întotdeauna mai nume‑ roși decât cei bogați. Numai că sărĂcia e mai acceptabilă decât sentimentul de inferioritate, dovadă că mulți din cei care se duc să lupte în Siria vin din comunități musulmane din Occident sau că arabii israelieni țin cu pales‑ tinienii, deși
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de petreceri private, banii din drepturile de autor de pe plăcile vândute începeau să fie și ei din ce în ce mai mulți. Odeon și Columbia îi aranjaseră contracte mult mai avan- tajoase pentru a-l păstra la ele, iar Cristi le-a acceptat bucu- ros, deși nici prin gând nu-i trecuse să se vadă la o altă casă de înregistrări. Era un tip loial și mergea înainte cu cei care îl susținuseră de la bun început. Succesul și banii nu l-au schimbat deloc, ba
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și părul la fel, des, întins cu briantină. Era îmbrăcat bine, dar se putea vedea de la o poștă că e sărac, iar alea erau probabil cele mai bune haine ale lui. Dacă te uitai cu atenție, puteai vedea coatele puțin roase ale costumului, semn că a fost purtat mult timp, iar pantalonii erau cu câțiva milimetri mai ridicați decât trebuie, îi avea probabil de mult și se mai înălțase puțin. Brusc, Cristi și-a amintit de el în perioada studenției. Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dar chiar spunând asta, știam ce era.) Zgârieturile au reînceput. Mă întrebam: oare cu ce zgârie? Apoi am realizat că nu zgâria. (Mi-am amintit ceva.) Niciodată nu zgâriase. Rodea ușa. Se folosea de gură. Se folosea de dinți. Apoi rosul a încetat. Robby și cu mine ne uitam la ușa care era acum îmbăiată în verde. Priveam îngroziți cum clanța se mișca în sus și-n jos. Într-o dezgustătoare fracțiune de secundă am înțeles că își folosea gura ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și în depărtare am observat căpițele de fân și dincolo de căpițe se legăna un șir de palmieri. Un break bej coti în parcarea pustie și se opri lângă Range Rover. Robert Miller își făcu apariția, întâi burta, îmbrăcat în blugi roși și o haină de blugi pe măsură, purtând pe dedesubt o cămașă turcoaz: un bărbat voluminos trecut de cincizeci, cu mustață și părul lung și cărunt legat în coadă de cal. Obosit și tras la față, s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din Valley Vista - am tras rapid aer în piept în timp ce am aruncat o privire la mocheta de un verde închis care încă mai creștea, apoi a trebuit să mă uit în altă parte. Miller studia ușa biroului, scoasă din balamale, roasă. - Da, am zis. Chiar așa a fost. În timp ce Dale și Sam începură să instaleze echipamentul în toată casa i-am arătat lui Miller attachment-ul video pe care îl primisem. N-am putut să mă uit, așa că am plecat din birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întoarce miercuri și viețile noastre vor evolua așa cum ar fi trebuit să evolueze încă de când acceptasem oferta lui Jayne de a mă muta în Midland County în iulie. Mă gândeam cu bucurie la vacanța care urma, chiar în timp ce priveam ușa roasă din fața mea. (Nu-mi amintesc de fapt când am deschis ușa camerei lui Robby dar - nu știu de ce - îmi amintesc primul lucru care mi-a trecut prin cap în momentul în care am intrat. Era ceva ce Robby îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Asta nu se poate!... E o rană cicatrizată... încearcă doctorul. Nu-i nimica, domnule doctor, merg pe răspunderea mea. Cellalt rezervist, căzut pe gânduri, e întrebat de doctorul N. Da tu, ce stai pe gânduri și ți-s ochii cam roși. Apoi, domnule doctor, n-am dormit, și mi-a fost și jele când am lăsat copiii. Da câți ai? Șase, domnule locotenent. Apoi, eu camarade, precum văd, ai fost cam bolnav și cred că nu ești deplin înzdrăvenit... (Doctorul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un teren bolovănos. Enormă cantitate de bolovani împrăștiați. Cu toate acestea anu-i rodnic, din pricina ploilor și holdele-s bune în acest teren ingrat. Sunt și flori: pâlcuri de maci roșii, de nu mă uita și ici colo de spini roși, nalți, frumoși și viguroși.) Pe promontoriu, fântâni vechi, pustii și în capăt, aproape de valurile mării, cobori la mormântul gol al unui sfânt Neculai păscarul, patron al marinarilor. Aici s-ar fi aflând și fereastra fecioarelor, pe unde s-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
antreprisă prosă rosalb rosă, dosă, usanță e un adevărat amuzament și noi n-am venit aici să ne amusăm! Cine mă poate acusa? exagerări? Cine refusă asemenea argumente în dose masive? Cum am să spun? o rochie rosă? un capot ros? lesă, misă, dosă visă, posă visez vizez vase vaze vise vize casier cazier Iubite prietine,9 Știi că până astăzi vreme de douăzeci și mai bine de ani, decând mi-am început cariera literară, am stat departe de frământările politice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de samă că un dinte din stânga, maxilarul de sus, era atins de carie. Splendoarea aceea de fată începea să se ruineze. Și am mai observat că vocea-i era ușor învăluită ca o șoaptă de dragoste; dar era învăluită și roasă, poate, de un morb ascuns. M-am trezit cu imaginea ei și cu sentimentul de trecere iremediabilă și mâhnire. 22 Dechemvrie. Pensiunea Cap. Martin. Am mâncat singur la o măsuță. În general, nu-mi displace să fiu singur și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
L..., oaspetele lui Ronetti Roman zice cu mare uimire: Dar bine, frate, eu nu înțeleg un lucru. Cum mai pot trăi oamenii din Hârlău cu atâția Jidani? Am tresărit; m-am întors spre junele camarad. Fața lui bucălae, cu obraji roși, era plină de mirare. Am pândit prilejul să-l trag deoparte și l-am întrebat grabnic: Știi unde ai găzduit astă noapte? Da, îmi răspunde camaradul cu nevinovăție, la Ronetti Roman proprietarul de aici. M-a ospătat și m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
etapa încheiată este construit prin repetarea de trei ori a adjectivului pronominal alți, în colinda din Dragoslavele, Argeș. Mutația existențială primește o valoare augmentativă prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De fiecare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să știu ce fac, călăuzit doar de instinct, am intrat în cea din stânga, care își păstrase aceeași funcție din vremea, dinainte de război, a bunicilor, era o bucătărie. M-am oprit în fața cuptorului și mi-am pus palmele pe cărămida lui roasă. Era cuptorul în care mă culcau bunicii și dormeam până la orele de mai târziu ale dimineții, în timp ce ei erau plecați la muncile de vară ale câmpului. Venită și se pare puțin intrigată de abaterea de la protocol, noua stăpână a casei
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]