3,443 matches
-
pun pe cea nouă? - Nu dragă! În furou și cu zorzoanele astea de aur pe tine arăți minunat! - și o cuprinse cu voluptate în brațe. - Mi-ar plăcea să facem dragoste plini de podoabe! - Ca o adevărată prințesă! - și se rostogoliră peste așternut... În săptămâna următoare îl iscodi pe șef cu privire la modul cum a reușit patronul să cumpere atâtea utilaje și să plătească forța de muncă din banii săi. - Ehe, tinere! Este privatizat! A demarat o mică afacere acum câțiva ani
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
eram? Eram Omul fericit, eram omul, care se bucura de toate aceste minuni, eram omul, care iubea iubirea, ce se năștea prin ea. O ultimă rază de soare s-a oglindit în ochii fetei iubite, apoi cuminte soarele s-a rostogolit spre locul de odihnă. Timpul a zburat, a trecut ca o părere, orelele au fost minute, iar minutele secunde, când a trecut așa de repede? Începea să se însereze, trebuia să intrăm în sat, înainte de căderea întunericului. M-am ridicat
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-15 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XIX Disperarea lui Soare-Împărat Gogoloiul de foc, respectiv fiorosul Uragan de Foc, se rostogoli până în sala tronului, la picioarele împăratului. În rostogolirea lui trânti și alți slujitori aflați acolo, astfel că lângă tronul împăratului se făcu un morman de matahale. Speriat, împăratul se ridică în picioare și se aplecă asupra grămezii de leșuri. Nu
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
repeziră ca turbații, atacară prin surprindere, încât bieții flăcăi și luptătorii lui Sabie de Raze nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
surpriză! Acesta îl fulgerase iar cu oțelul ochilor. Acum privirea-i exprima o furie abia reținută ce parcă spunea :"Ia-ți banii, nu-mi trebuie mila ta!". Apoi, întărind refuzul, măturase cu mâna curatul băncii de impuritatea metalică... Banii se rostogoliseră făcând un zgomot supărător. După ce-și ridicase, pe rând, toți creițarii, mormăise a salut și se îndepărtase destul de uimit. Interesant era că refuzul îi stârnise admirație, nicidecum uimire ori supărare. Grăbise pașii. Și, când să scoboare podețul, întorsese instinctiv
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
lucrările agricole organizate în C.A.P-uri. De fapt este o ”plimbare în timp” a unei familii, o plimbare din perioada apusului comunismului și începutul noii perioade post-decembriste, perioada de-acum, când credeam că laptele și mierea se vor ”rostogoli” peste noi și ne vor sufoca. Drama acestei familii este ”tăvălită” de scriitor pe coala albă, că citind-o, ți se taie respirația. Mersul sinusoidal prin viață, viața însăși o sinusoidă a unei familii de la țară, nu-ți dă voie
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Florile de tufănică, gingașe, de culoarea coniacului, rezistente la temperaturi reci, îmi dădeau un impuls de opoziție față de vitregiile vieții. Lacrima pornită din ochiul drept, s-a rostogolit până în bărbie, aici s-a oprit un moment, a stat în cumpănă, apoi a căzut pe fila scrisă din fața mea; picur de diamant, efemer, ca toate bogățiile lumii. Alte lacrimi au urmat același drum, ochiul stâng, nevrând să rămână mai
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
sale sunt un fapt de cultură, bazat pe împletirea cunoștiințelor acumulate cu îndrăzneala metaforei. În poezia cu metafore ale naturii este destul de motivată, căci miticul este biologic. „Pironit în vitraliu,/ ochiul acela,/ cândva azuriu,/ atoatevăzător,/ se bălăngăne/ plictisit,/ înlăuntru-i rostogolindu-se/ cu întrebări/cu tot.” („By -pass”). Traducerea în limba engleză a doamnei Ileana Sandu este precum o mănușă croșetată pe măsura poemelor Marianei Cristescu. Poetă, cărturar, critic literar și jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizează cuvântul
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
Cam pe la mijlocul bisericii stăteau bărbații smeriți, cu pălăriile în mână. Nu aveau voie să vină înaintea șefului cu pălăriile pe cap. În spate stăteau femeile și cu mine, dar erau mai multe babe, care își făceau cruci cu evlavie, unele rostogolindu-și ochii în sus peste cap, altele în jos. Toți își făceau cruce odată, probabil când le făcea semn preotul. Unele femei se îndoiau până la pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când bunica m-a
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
o pungă transparență susținută de un tub ce intră nemilos incarnea copilului ei , în venele lui... A deschis ochii și abia auzit printre șuieraturi de neoprit, a spus: -Cât mai am până ajung înger? Mamei i-a alunecat cu greu, rostogolindu-se rușinata o lacrimă.Și-a șters-o repede să nu o vadă și i-a răspuns: -Te faci bine, mami, e faci bine... Îi era teamă că nu a fost convingătoare ; a privit în jur : alți copii ca niște
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
fermecat, al nostru să fie și dacă vrem să zburăm pe alt cer, altul să fie). Moartea credeam Că e o lebădă neagră. Am visat-o, avea Șase copaci doborați de furtună Șase ochi scoși, șase brațe rupte Șase turle rostogolite în țărâna Șase corăbii scufundate Șase limbi legate de șase șerpi veninoși. (Să luăm o pauză de cafea să ne lepădam de păcat cu două cuvinte, acelea cu care te iubesc, cu care îmi iau adio, cu care plătesc la
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
siguranță o boală. • Cine s-a fript în dreapta suflă și în stânga. • Nu poți forța o ființă umană să-și amintească ceea ce vrea să uite (Imre Kertesz). • Poporul nu poate greși singur, îi trebuie conducători. • În capetele pătrate ideile nu se rostogolesc. • Dacă iei un purgativ puternic, nu-l vei putea păstra mult timp. • Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni (Mihai Eminescu). • Minus cu minus dă plus, dar ce te faci dacă se află? DOUĂ POSIBILITĂȚI • Există două
ZICERI (223/224) – MINUS CU MINUS & DOUĂ POSIBILITĂŢI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383967_a_385296]
-
său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
și m-a acuzat tot pe mine că m-am îmbrăcat provocator, dar sunt și eu tânără...cum să mă îmbrac...ca o babă?? Off...și câte și mai câte!!! Atunci ea descătușata începe să plângă, iar lacrimile i se rostogolesc încet eliberatore pe obrajii rotunzi. El a ascultat-o cu atenție și este teribil de încurcat și nu știe cum s-o potolească! -Te rog, Ștefania calmează-te, îmi pare rău prin ce-ai trecut...uite eu am fost și
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
casei de munte odată timpul prindea din hornul casei fumul altădată prindea cuvintele rostite îndelung la ceas de taină deasupra poveștilor El culege prin prisma de nisip gândurile oamenilor anină clopotele de firele de argint simplă suflare și totul se rostogolește în alt anotimp fără nume cântecul munților de întrebări îi caută glasul mereu treaz mereu viu risipit în uitare omul ridică palmele pe chipul uimit strânge trupul din toate hărțile false adoarme într-un genunchi privind cerul celălalt genunchi prăbușește
ROSTOGOLIRE PE VĂILE CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384120_a_385449]
-
din somn. - Petruț, unde fugi? - întrebă înspăimântată prin întuneric. - Nu fug nicăieri! Am avut un coșmar. Visam că eram cu tine și băiețelul nostru pe un plai înflorit, iar dintr-o dată parcă m-a strigat cineva și când m-am rostogolit, m-am prăbușit pe podea. - Pătruleee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta că doar nu este dimineață!? - Aprinde lumânarea de pe măsuța de la capul patului. Acolo-i și chibritul. O lumină firavă inundă cămăruța, apoi
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
la vale, urmat de alți zeci de armăsari, apăruți ca prin farmec din fuioarele de nea. Caii cei albi prinseră în copite pământul, răscolind amarnic tot ce hlamida rece apărase până atunci. Dădeau omătul către poale prin darace, îl strângeau, rostogolind un gros covor în jos... * În urmă, oamenii aflați de față la izbăvire jurau că fuseseră aievea cele văzute! Și-au rămas încredințați de asta, mai ales că de-atunci zăpada n-a mai năpăstuit niciodată cătunul în ziua lui
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
dovada faptelor, că izvorul muzicii populare, în Teleorman este acasă! Pare pur până la ingenuitate, izbutind să dea ocol întregii Oltenii, ca bărbat mândru, frumos, elegant în minunea de straie populare, cu fluierele sale și cu glasul său, în care e rostogolit tot ce a plâns olteanul sau tot ce l-a înveselit. Nu interesează ce vârstă are Gelu Voicu. Pare într-una tânăr, ca pandurii, și e falnic, asemenea! Are o virtuozitate a interpretării instrumentale cu toate felurile de fluiere, are
GELU VOICU. DIN CEL MAI MIC SPECTACOL FACE O MARE SĂRBĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383430_a_384759]
-
Trupul îmi rămăsese pironit pe scaunul din fața oglinzii. Cu cât înaintam spre lumină, drumul se făcea mai lung ... și mai lung ... ca un labirint, în alb și auriu. Din senin, am auzit un susur, ca de izvor. Era sângele meu, rostogolindu-se năvalnic prin venele tinere. Înaintând în lumină, am intrat, fără să vreau, fără să știu cum, în minunata Grădină a copilăriei mele. Pășeam pe fire fragile și speriate, de iarbă proaspăt cosită. La umbra unui copac, c-o pană
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
păsările de unde atâta apă. Chiar înflorind, ierburile se tămăduiau singure urcând lemnul în tulpina splendorii. Când se crăpa de ziuă, la strigătul ultim al cocoșilor, se strângeau coapsele nopții și înfloreau macii, pietrele coborau pe treptele dimineții rupând gura târgului rostogolindu-se-n gropi, de gropile se împăunau cu așteptări utopice că vor dispărea de pe străzi. Mai mult de un stat de om deasupra de stat, noi cei de azi mizăm că se vor naște alții cu dorințele noastre împlinite. Referință
MIZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383585_a_384914]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Acolo, voi încrusta în pietre semne, cine le va descifra deschide porți prin tâmplele timpului, trage durerea după sine și pleacă, dincolo de prăpastie unde s-a rostogolit cerul și se naște într-un alt univers. Aici un Dumnezeu exilat a creat cuvântul egal cu sine însuși. Referință Bibliografică: Dincolo de prăpastie / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016. Drepturi de
DINCOLO DE PRĂPASTIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383606_a_384935]
-
luniiPrintre valurile-adânci,Nu înnebunesc nebuniiVersul lor să-l pretuițiși când înfloresc salcâmiiVerde Viu...să deveniți.... XIII. AM FOST UN TRECĂTOR?, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Am fost un trecător? Nu sunt un trecător Rostogolind cuvinte În verde viu mă vor Să iși aducă-aminte, Nu sunt un trecător, Rostogolesc cuvinte, În verde viu și-n dor, Să vă rămân în minte, Am fost un verde viu, Far- călăuză-n ceață, Atunci cand n-am să fiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
deveniți.... XIII. AM FOST UN TRECĂTOR?, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Am fost un trecător? Nu sunt un trecător Rostogolind cuvinte În verde viu mă vor Să iși aducă-aminte, Nu sunt un trecător, Rostogolesc cuvinte, În verde viu și-n dor, Să vă rămân în minte, Am fost un verde viu, Far- călăuză-n ceață, Atunci cand n-am să fiu Să vă fiu...dimineață!! Am fost un trecător? Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
-n ceață, Atunci cand n-am să fiu Să vă fiu...dimineață!! Am fost un trecător? Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Am fost un trecător?Nu sunt un trecătorRostogolind cuvinteîn verde viu mă vorSă își aducă-aminte,Nu sunt un trecător,Rostogolesc cuvinte,În verde viu și-n dor,Să vă rămân în minte, Am fost un verde viu,Far- călăuză-n ceață,Atunci când n-am să fiuSă va fiu...dimineață!!Am fost un trecător?Valer Popean,Târnăveni... XIV. ÎN SEARA ASTA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
mine însămi cu tăișul unui gând în după amiaza aceea când erai în conferință cu îndoielile, când lipsa din împreunarea privirilor reflecta prezența dincolo de vizibil, acoperind adevărul în perdeaua tăcerii. Și m-am făcut cuțit, despicând întunericul de lumină. Se rostogoliseră sărbătorile în șirag pe obrazul umed al vremii. Petrecuseși cu brațele trecerea dintre ani, după ardența nevoii. În primăveri dăruiai înflorire căutării, diminețile se căscau în plecări. Și eu tot te iubeam, cu inima larg deschisă, încăpătoare până la zguduire. Și
FOCUL SACRU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382846_a_384175]