3,541 matches
-
Între pământ și infinit Sunt ochii Tăi -câmpii cu maci Pe care-alerg atunci când taci, Cu pasul greu în asfințit. Cărările mi-au ruginit. Un peregrin pribeag am fost, Dar știu că toate au un rost Între pământ și infinit. SONET Rostogolesc tăceri în gândurile mele, În liniștea boemă se scutură petale; Din raze de lumină ce-mi stăruie pe cale, Speranțele-mi aleargă nebune printre stele. Se sfarmă cu iuțime frustrările agale Ce-ncorsetau iubirea, plătind tribut pe cele Mai tainice-aspirații, pe
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/mariana_mihai_1440416441.html [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
păianjenului din ea noaptea apoi dimineața la trezire le adună pe toate într-un poem și le toarce cândva îmi va lăsa pe tâmple velința unui singur cuvânt acela pe care ea îl tot cerne prin inima ei apoi îl rostogolește prin pădurile de mesteceni pentru a-i umple cofele cu apa limpede a bucuriei ea speră o privește pe Artio cum înverzește cu un singur gest tâmplele pământului și tace toarce firele într-un poem țese păianjenul noaptea prin pânze
ŢESE PĂIANJENUL NOAPTEA PRIN PÂNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1450280010.html [Corola-blog/BlogPost/369880_a_371209]
-
fie cât mai atrăgătoare. Dacă cel intrat în casă avea portmoneul în buzunarul de la pantaloni se mergea până la apropierea de pat. Adică tipul se dezbrăca și de pantaloni. Odată ajunși la această fază totul intra în faza finală. Cum se rostogoleau cei doi prin pat intra dintre niște perdele duble Mielu, cu un topor în mână și-l amenința pe acel care se presupunea a fi amantul nevestei sale, care de fapt era sora sa. Pe întuneric nu se putea deosebi
PERDELE DUBLE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Perdele_duble_mihai_leonte_1352189518.html [Corola-blog/BlogPost/351286_a_352615]
-
acelea mici pe care le au fluturii ... Dar câte amintiri nu s-au legat de flori și de fluturi și mai târziu! Nu am uitat nici panta lină a acelui deal, îmbrăcat în mătasea verde a ierbii, pe care mă rostogoleam spre vale, la plecare spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_alba_iulia_vavila_popovici_1384365892.html [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
blănita gri, cu ochișorii acoperiți de obraznicul breton, ce nu se lasă îndepărtat, cât de mult se agită micuțul, si chiar dacă mama mea i-l mai ‘’scurtă’’ din când în când. E atat de zglobiu!...Îmi sare în brațe, se rostogolește, apoi îl provoacă la joaca pe șăgalnicul Tigrut, si încing o jucare de toată frumusețea. Eu, după ce-mi salut cum se cuvine părinții, si le adresez câteva cuvinte duioase, încep să pregătesc micul dejun.Salata o pregătesc din legume
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Sofia_raduinea_1397461969.html [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Porțile pământului s-au zăvorât Cu lacrima prinsă-n colțul ochiului - Candid contur de zigurat Ce n-accepta plecarea! Zorii au pus umărul vârstat cu alb Și-au rostogolit-o de pe un tăpșan. Armonicele acelui devreme, Înrămat azi în amintire, Au defulat în surdină Spre Calea Lactee - Când stelele dispar În caftanul dimineții, Strâng în palmă Aromate flori de salcâm, Aștept să mă privești calin Din ochi de dumbravă, Cu
CALEA SPRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 by http://confluente.ro/Calea_spre_tine_mihaela_oancea_1394480937.html [Corola-blog/BlogPost/353522_a_354851]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VIS LUCID Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Răceală de piatră, timp mut... În față, năcluca țâșni, Rostogolindu-se ca un cristal negru În pădurea ai cărei pereți Posomorâți, cocoșați, Se-apropiară Ca-ntr-un clește. Ochiul ei ne privise aspru, neclintit, De pe un colț de stâncă. Împrejur, culorile se diluară, Privirile noastre desperecheate Căutau avide sensul întâmplării
VIS LUCID de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_oancea_1406474331.html [Corola-blog/BlogPost/353754_a_355083]
-
să locuiască într-o hală, în care spațiile de locuit erau amenajate prin separarea cu panouri și erau deservite de numai trei băi, comune și acestea. Fiind ceva mai împlinită, trebuia să aibă mare grijă noaptea, pentru a nu se rostogoli din patul minuscul și pentru a evita trântele care o pășteau la fiecare mișcare. Ardeleancă obișnuită cu traiul bun și mâncarea sănătoasă, a gustat din plin deziluzia meselor rare, inconsistente și neregulate. Oboseala, nervii și presiunea nu au fost trucate
KINGA ŞI „IADUL BUCĂTARILOR” de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1418950880.html [Corola-blog/BlogPost/371778_a_373107]
-
sunt umbrele sau Umbra. nimic nu-i interzis. doar amânat, când știi că miezul tău s-a copt durerii, dar a rămas în veșnicie cuarț curat... joc piesa vie ...și scena crește, crește uneori scade în lacrimile spectatorilor actori mă rostogolesc clown printre pietrele de carton ale falsității... tac. doar chipul îmi râde. gura desenată grosier, ascunde zâmbetul trist, al copilului nedescoperit... doar simțit... mi s-a dat un obiect de lovit. uneori lovesc. în jocul copilului nedescoperit, semințele de timp
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xv.html [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
pulsul... și râd, Doamne, râd! cu hohotul inimii râd și ascult cu timpanele sufletului... scena trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd! până când... o lacrimă de rouă rostogolește portocalele copilăriei... ascute adierea vântului printre frunzele ruginite... și plâng, Doamne, plâng! aleile sufletului îngustate de pași zdrobesc pietrele albe trecând timpului formele spulberate prin palme... și plâng, Doamne, plâng! ploile vii ale copilului redescoperit, așterne cuvinte în simfoniile sufletului
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xv.html [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
cu apa vie a cuvântului înainte ca modelarea, smulgerea, dezvăluirea sensurilor ascunse sunetelor să devină gesturi. mai rătăcesc și acum printre pietrele albe ale timpului tău, căutându-te pe tine, cel ce a revenit odată, în iarnă în viața mea, rostogolindu-mi tâmplele prin iarba cuvintelor înalte... te caut pe tine, acea ființă de lumină ce mi-a readus ritmul pulsului aproape de alergare. acum ești departe. distanțele și gesturile sunt moarte, sufocate de ceața unor cuvinte goale, strălucitor de false... te
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xv.html [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
iubirea în care inima mea a ridicat un munte de întrebări, într-un vârf de baghetă din ametist... hărțile rădăcinilor între pământ și cer, corbul și trupurile aruncate de viață în liniștea orbilor. povești răscolite de ceața cioburilor de ochi rostogoliți printre semințe de dor... lumina le e bobul de grâu, când cuvintele nu mai au ecou. se rostesc grav în oglinzi mate de ape, păstrând glasurile pierdute, într-o absurdă veșnicie. gol și o umbră de corb rătăcind printre mormintele
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xv.html [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
și-o anumită pasiune pentru ceea ce faci. Din această pasiune se naște necesar o motivație iar aceasta este motorul creativității. Cu cât ești mai motivat cu atât capacitatea creativă crește, exact ca un bulgăre de zăpadă ce începe să se rostogolească. Pentru ca să fi și mai eficient, probabil că o bună planificare a timpului și acțiunilor ar putea duce actul tău dincolo de propriile așteptări. De fapt, cred eu, dacă ești capabil de acte creative, de multe ori îți depășești propria condiție, propriile
PĂRĂSIT DE CREATIVITATE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Parasit_de_creativitate.html [Corola-blog/BlogPost/350812_a_352141]
-
prin părul nostru, o idilă cu lumina care iubește copacii și sărută verdele mugurilor diafani, ferestrele se deschid către izvoare, către beția extremă a unui trup gol pe nisipuri, către apele rătăcite într-o mare aiurită în care valurile se rostogolesc amețitor, trece un pescăruș, apoi altul și altul, dincolo și dincoace de timp zboară imaginea ta, străbătând ore, trezind ecouri, ca o salcie sau ca o iederă care se agață de memorie, ochii tăi sorb din albastru curentul mării ce
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1423395312.html [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1491854031.html [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
în aerul expirat de flaut aud Corul sclavilor, urcă în mine întrebarea pe care o caut, răspunsul e ca o mușcătură de nurcă. E o înfrângere stăpânul meu să fiu când ascult vântul ce-mi intră în auz, imaginea se rostogolește târziu în timpul meu de care mă amuz Victoria e să-i fiu lui Verdi sclav și trubadur s-alerg printre note musicale și atunci când sub un ev slav mă simțeam liber pe cruce răstignit în vale Nana Mouskouri mi-a
MIEZUL SUNETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Miezul_sunetului.html [Corola-blog/BlogPost/348225_a_349554]
-
abundentă, ca o frișcă enormă din care nu mai știi cum să muști, face și în el să vibreze ceva, îl face să se bucure în felul său, reținut parca matur. Încropește un bulgăre micuț și îl împinge cu piciorul, rostogolindu-l din mers... De ce-mi doresc atât să fiu fericită? De ce-mi doresc să fiu mai fericită decât alții? De ce sunt sigură că ei sunt mai fericiți decât mine? Și, până la urmă,... FERICIREA ASTA CE E? Eu numesc
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Culoarea_cea_mai_frumoas.html [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
și visăm Poate am aruncat multe baloane în aer Sau doar admirăm cerul Poate mi-ai pus multe flori în păr Sau doar l-ai mângâiat tandru Poate pluteam deasupra dealurilor înverzite Sau doar ne plimbăm prin parc Poate ne rostogoleam prin iarbă și rădeam zgomotos Sau doar gustam o înghețată Poate urcăm munți și ne răcoream în izvoare line Sau doar mă țineai de mână Poate făceam multe magii Sau doar ne sărutam pe buze Poate am eliberat mulți fluturi
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
mai mult PoatePoate alergamSau stăteam pe loc și visamPoate am aruncat multe baloane în aerSau doar admirăm cerulPoate mi-ai pus multe flori în părSau doar l-ai mângâiat tandruPoate pluteam deasupra dealurilor înverziteSau doar ne plimbăm prin parcPoate ne rostogoleam prin iarbă și rădeam zgomotosSau doar gustam o înghețatăPoate urcăm munți și ne răcoream în izvoare lineSau doar mă țineai de mânăPoate făceam multe magiiSau doar ne sărutam pe buzePoate am eliberat mulți fluturi colorațiSau doar ne-am iubit pentru
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
m-au pocnit. Prima lovitură cu farul drept al mașinii în șoldul meu stâng, a fost atât de puternică, încât m-a proiectat pe capotă, unde am dat cu capul de parbrizul care s-a crăpat. De pe parbriz m-am rostogolit pe asfalt strivindu-mi cotul drept. Îmi imaginez un film de groază pentru ei când le-am apărut pe capotă. Au chemat salvarea... Când m-am trezit eram pe targă în „salvarea” pompierilor din Tinca în vreme ce un bărbat mă întreba
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1432555513.html [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
nu o dată cu nuanțe, aparent, de jucăușe versificații dar în matricea fiecărui poem se distinge o lume specifică acestui poet care scrie cu patimă și devoțiune. În rimă, nu obligatoriu riguroasă, sau în vers alb de cea mai pură esență, S.I. rostogolește parcă bulgării zăpezii lirice și construiește aici o lume fascinantă. Scrie cu ardoare și cu talent evident, scrie cu seriozitate și respectând ceea ce este mai important în formula unei cărți: taina creației. Când citești textul perfect rotunjit, fără asperități de
STEJĂREL IONESCU ŞI „DUMNEZEU (CARE) NE TRIMITE SĂ PAŞTEM HERGHELIILE NOPŢII” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Melania_cuc_1395777129.html [Corola-blog/BlogPost/353775_a_355104]
-
convulsie prelungită,după care ochii devin tulburi, râsul nu mai este râs, lacrima rămâne cod în trupul frunzelor copacilor crescuți la baza lui, a caruselului încercărilor. peste toate și tot, El surâde binelui din oameni. fulgeră lira soarelui pașii călătorilor. rostogolește caruselul în convulsii infinite apoi, dă cu centrul firii de pământ, sperând la rândul Lui, într-o trezire a omului. (poem în proză) 31 octombrie 2014 Referință Bibliografică: fulgeră lira soarelui / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FULGERĂ LIRA SOARELUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1414786329.html [Corola-blog/BlogPost/360202_a_361531]
-
Dar așa, pot muri sub ochii dumnevoastră și... ce-mi puteți face?!... Ajutați-mă să merg până la fereastră, simt că nu mai am aer... (colonelul îl priunde de sub braț, abia îl târăște până la fereastră, lovește cascheta de pe birou, care se rostogolește, iar biletul pus de Dodoloanță sub bandă iese la vedere) Hai băiatule!... Ce naiba? Ține-te pe picioare. Te scot la aer... să stai pe bancă până o să vină doctorul să te vadă. Hai copile(deschide ușa biroului). Ușurel-ușurel... Fii atent
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Ce_blestem_.html [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
Acasa > Poezie > Cantec > UN OM RÂDE Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului o lamă uriașă se rostogolește în firul ierbii simțeam cum se năpustește pe trupul meu verdele mirat de neputință i-a cuprins gâtul plâns cu brațele pline de sânge un om râde un altul citește ziarul o femeie își ceartă copilul un bărbat zace în mijlocul
UN OM RÂDE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Un_om_rade.html [Corola-blog/BlogPost/366848_a_368177]
-
drac mort și rață înecată?! - Nebuno! Ne-ai speriat de moarte! Am crezut ca ți-ai frânt gâtul! - Ei lasă că n-am pățit nimic! Ela e bine? -întrebă Gabriela de surioara ei care căzuse de pe sanie înainte de a se rostogoli rămânând sus pe alee. - Da, e bine! N-a pățit nimic! - Atunci nu-i problemă! Ce mai stați? Acum vă ajung luați-o înainte până nu ne îngroapă zăpada! - Se scutură de nea, întorse sania și își făcu loc printre
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]