1,828 matches
-
penibilul nimicitor al situației ivite, dar chiar îl împing de la spate ca el să calce și mai zdravăn în străchini. De pildă, era de așteptat ca universitarul Andrei Marga, el însuși conducător de doctorate, să se arate într-atât de rușinat de acest guvern al plagiatorilor, iar acuma într-atât de indignat de superplagiatul lui Ponta, încât pe dată să-și dea demisia din postura de ministru al Externelor (care, după gafele făcute, i se potrivește cam așa cum i s-ar
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346025_a_347354]
-
se răspândea în jur. Se rătăci prin acea sălbăticie creată de forța umană cu bună știință și de durere și jale pierdu noțiunea timpului. În cele din urmă nimeri cărarea ce duce spre Împărăția Cerului. Ajunse la Poarta Raiului și rușinat de veștile pe care le aducea bătu ușor. Deodată în față îi apăru sobru și neînduplecat Sfântul Petru care ca o furtună îl certă pentru comportamentul său. - Era vorba de trei zile iar tu îndrăznești să-mi vi în a
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
în/al mentalității în primul rând și apoi în comportamentul din familie și din societate. Noi, bărbații, devenim mai bărbătoși prin voi, femeile, depistandu-ne acea feminitate care sălășluiește în noi, pentru care în anii imaturității ne simțeam atât de rușinați de ea, însă am inteles în final că ea nu există acolo în sufletul masculin fără un rol, ci este chiar pentru definirea menirii personale. Ea mai sălășluiește acolo și pentru definitivarea și finisarea miilor de decizii pe care le
FEMEIA -UN MIRACOL! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347779_a_349108]
-
pe fata să se putea vedea o expresie de bunătate și liniște sufletească. Bunicul meu era un admirator al părintelui Pavel îl consideră un om al lui Dumnezeu, iar eu că copil în acele momente stând în preajma acelui om mă rușinam, poate era din pricina firii mele timide, sau poate că mă simțeam intimidat de măreția acelui om ( bineînțeles că toată această descriere a mea despre părintele Pavel nu mi-o bazes doar pe acele impresii ale copilăriei ci pe tot ce
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
forma nălucilor... CAP.8 Veronica ajunse acasă târziu, trecu în fața oglinzii și începu același ritual; întâi își scoase pantofii, apoi ciorapii, după care rochia și ce mai urmă... Se privea în oglindă și nu se recunoștea; se roși și se rușină de propria ei goliciune. Se făcuse așa de frumoasă! Se roșise la față, se-mbujorase, corpul ei luase formele acelei fete de care-i vorbise Eminescu în visul lui. Își trase pe ea un copot și se-așeză la masă
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
împotriva domniei sale și că nu eram o profesionistă. Cerându-i unele detalii, am ajuns la concluzia că materialul aparținea altei publicații și era semnătura unui bărbat. Atunci am repetat numele meu, spunâdu-i că tocmai cu mine vorbea și a fost rușinat. Atunci mi-am dat seama cît de mincinoși și josnici pot fi unii, ascunzându-se după o calitate sau alta. Acuzații, acuzații! Ce dezamăgită eram! Aveam o părere bună despre persoana aceea. Păcat! Probabil că mă ataca deoarece avea comandă
DESPRE ACUZAŢII ŞI NEVINOVĂŢIE (1) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347966_a_349295]
-
spune: ,,Am învins, i-am păcălit, sunt căzut material dar că capacitate îi domin, îi înving, iar în ascuns pot să beau să fac ce vreau eu, ha, ha, ha.” Râdea grotesc aș zice, zâmbetul lui mă făcea să mă rușinez aș vrut să-l temperez puțin, asistenta social cercetandu-l spuse: - Își bate joc de noi, îmi râde pur și simplu în fața! - Da așa cred și eu... i-am spus, insă acea doamna continuă să-l privească cu compasiune, bucuroasă
LIMITE UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347239_a_348568]
-
fizonomia lui așa reieșea avea alături o pungă unde probabil avea mâncare și băutură, m-am gandit sa ma duc direct la el să-i spun: ,,hei acuma ce mai spui, tot mai susții că nu bei.” Însă m-am rușinat apoi de acest impuls gândindu-mă că de fapt nu sunt judecătorul sau și privindu-l mi-a fost apoi milă de el am înțeles că aveam în fața mea un om prăbușit în ghearele unui viciu, al unei dependente. Peste
LIMITE UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347239_a_348568]
-
de molima corupției? Așadar, aici corupție, dom’le! În rest, mizilicuri. Iată că, în sfârșit, s-a aflat unde stă cauza bicisniciei școlii românești! De aceea nu tac, nu mă ascund, căci nu-mi pot reprima nevoia de a mă rușina și eu public, atât cât de public poate fi demersul dumitale publicistic, îmi zice el patetic, dar deloc artificial, știind că eu mă îndeletnicesc voluntar și sporadic cu acest mod de comunicare publică. Și dascălul pensionar continuă: Dar dacă mă
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
intrată în istorie ca “șpăgară” (după expresia presei), împreună cu toată dăscălimea preuniversitară, pusă la zid fără “prezumție de nevonovăție” sau “circumstanțe atenuante”. Nu mai contează demnitatea, onestitatea celor de statura colegilor pe care i-am cunoscut bine. De aceea, mă rușinez și eu, spre a mă elibera cât de cât de păcatul de a fi fost, până în vara trecută, coleg de sistem profesional cu doamna învățătoare Blându (iată, paradoxal totuși, ce nume predestinat pentru profesia de dascăl!)“ Aici, dascălul îmi citește
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
tăcut. Trec bărbați nespus de tineri, cum trec veacuri date-n spic: Îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic. Submarin de-i demnitatea, o aștept la mal de ani: Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de dușmani. Rușinându-se de valuri, se izbește largu-n mine: Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine. Zâmbet-mândru se avântă și se smulge din adânc: Stă mulțimea între zile până soarta îmi mănânc. Până ce ajung la omul despre care trece-o veste
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
cele mici începuseră să le crească sânii ca la orice adolescentă, însă nu depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le dezmierda tinerețea corpului de fete zburdalnice și dornice de distracție. Drăcoaica de Eleonora
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
una care le-a cuprins pe toate! Desigur că, nu am avea timp, așa cum se și întâmplă între ale noastre mici activități cotidiene, care din fericire se mai spulberă în momentele în care ne mai întâlnim cu o carte asemenea. Rușinați, poate, că uneori până la această întâlnire ea a stat și tot stat singurica și stinghera într-o vitrină, așteptând momentul în care să ne înfățișeze o lume exact de la deschiderea primei pagini, să ne înfățișeze de fapt un om cu
ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP , DE MIRCEA ELIADE, O MICA PREZENTARE. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347384_a_348713]
-
lui Dumnezeu, chiar dacă crima lor este mai puțin vizibilă în ochii lumii. De ce n-am încerca să fim mai atenți la ceea ce copilul din noi, încearcă să ne spună în mod repetat și de atâtea ori? De ce trebuie să ne rușinăm de el și să-i tăiem elanul, atunci când se simte singur și încearcă să se facă auzit de către noi? De ce oare nu l-am lăsă măcar din când în când să ia el frâiele existenței noastre în mână? Și oare
CLIPE MAGIGE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347410_a_348739]
-
de lemn, în timp ce forfota și rumoarea glasurilor din jur creșteau, părând că nimeni nu se sinchisea de iminentul pericol pe care Ana îl simțea cu fiecare fibră a corpului său. Ar fi țipat de frică, dacă nu s-ar fi rușinat. Cu zgomot răgușit motoarele turate au icnit, s-au înecat, au tușit și vibrând din toate-ncheieturile, vaporașul s-a pus în mișcare urmărit îndeaproape de zeci de valuri mărunte ce-și plesneau în goană șuvițele verzi-gălbui de hublou, părând
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Anca Popescu - Omul devine cuvântul pe care îl rostește, după asemănarea Aceluia care este Cuvântul. Anca Popescu - Rostindu-se, cuvântul lucrează în lume creator, desăvârșindu-i chipul. Anca Popescu - Fără Dumnezeu, viața nu poate fi explicată. Nicolae Paulescu - Să te rușinezi de păcat, nu de pocăință; păcatul e rana, pocăința este vindecarea .Sf . Ioan Hrisostom - Munca este rugăciunea mâinilor. Părintele Episcop Vasile Coman - Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii
CITATE MEMORABILE (37) de ION UNTARU în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346871_a_348200]
-
rămase fără răspuns) și în vremea noastră. Iar dacă autorul le-a gândit cu inima, noi încercăm să le citim și să le înțelegem la fel. Ca de la afect la afect. Ori, mă rog, ca de la efect la...suspect. "Mă rușinez, azi, că n-am dormit toată noaptea ca să văd un asasinat. După arhicunoscutul proces al soților Ceaușescu, a urmat un șir infinit de minciuni. Astfel, din minciună în minciună, ne-am adâncit în sălbaticul capitalism românesc. Zvonistica a funcționat și
NIHIL IN INTEGRUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346910_a_348239]
-
mulțimea muribundă Dezlănțuiți urgiei, în hule se cufundă Și-i tot mai negru cerul - păcatul lor purtându-l. Din depărtări, în tremur, Taborul se urniră Și-acoperindu-și fața în mare se scufundă Prea obosit și palid de tot ce auziră, Prea rușinat de toate ce ochii lui văzură. III Din cer, precum un trăznet, luceafărul căzură În marea-nfierbântată și plină de absint, Își încetară plânsul și cel de-al treilea înger Și se retrase tainic sub crengi de terebint. O mamă-ndurerată
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
și sigur în sfințenie și toată virtutea care este caracteristică puterilor celor sfinte își are ajutorul lui deosebit în Duhul” . Prin cădere, Adam și-a pierdut, într-un fel, sfințenia, ajungând în robia pasională a unui alt mod de existență, rușinându-se de sine și spunând înaintea lui Dumnezeu: „sunt gol” ( Facerea 3, 11). Căsătoria creștină este un proces de desfacere și delegare din robia păcatului și de câștigare a vieții neprihănite, care este asemănătoare cu modul existenței îngerești. Fii ai
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
comentarii, ieșisem din tiparele cunoscute de ei. Pe atunci la sate și în micile orașe, învățătorul, preotul și doctorul aveau un statut special, erau personajele cele mai respectate în comunitate, erau personalități de necontestat de care toată lumea asculta și se rușina, erau modelele de urmat, ori, pe noi, cine ne mai putea urma în ceea ce privește îmbrăcămintea? Și de-ar fi fost măcar astea singurele ieșiri din front. Nevoia de artă m-a îndemnat să pregătesc pentru serbările de la Căminul cultural un număr
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
pic și se luminează de ziuă, acuș vine stăpâna și vă pune iar la muncă. Toate vasele tăcură rușinate și-și plecară sfios nasul în barbă, iar soba închise calm ochii pregătindu-se de odihna binemeritată. Dincolo de prag, Ilenuța se rușină și ea, nici nu se gândise vreodată cât de multe treburi face mămica ei într-o zi! Privi într-un colț al bucătăriei unde, așezate în lădițe zarzavaturi, legume și fructe așteptau să le vină rândul să fie preparate pentru
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional.Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
un tip, să-i zic eu. . . Reporter: Ghinion! J Tocmai în banca ta. . . Cristian Barbosu: Da. Nu era un tip agresiv, nu era un tip fanatic, ci era un om foarte stabil în ceea ce credea, un om care nu se rușina de convingerile lui, un om care nu numai că învăța bine, dar avea o mărturie extraordinară. Era foarte curat în conștiința lui, de o integritate exemplară și a arătat o răbdare și o dragoste față de mine, la care, adevărul e
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]