1,007 matches
-
spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în echilibru a balanței lumii. Pentru că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de minute, voi fi o grădină cu trandafiri, coastele mele subțiri vor fi spini, frunze se vor încolăci pe artere și un parfum, ah, un parfum divin... ce caută această izbucnire poetică exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care să se plimbe ore în șir inspirând aerul sărat, purificator, să se piardă pe cărările sălbatice ale muntelui, să uite de aglomerația orașului și de sine, într-o dulce visare? Ei bine, ne-au explicat japonezii cu obrazul crispat, rușinați încă o dată de ceea ce ei percepeau ca fiind o inferioritate a naturii lor față de modelul străin de carpe diem, liber și imaginativ, așa ceva este imposibil. Nici un japonez nu face o călătorie doar de plăcere, pentru a se relaxa. Japonezul vrea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deja că eu n-am ce căuta acolo, că sunt un tip care zboară business și conduce ultimul model de BMW. Îmi ridic brusc ochii spre un bărbat pe care-l simțeam cercetându-mă și-l fixez neîntrerupt cu privirea. Rușinat, își retrage picioarele în cruciș sub banchetă. Știu c-a făcut asta ca să-și ascundă pantofii demodați și un pic scâlciați. Sigur i-a observat pe-ai mei. Îmi intind picioarele ușor către culoar, în așa fel încât să-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lumea de pe aici. Cred că lucrurile merg înspre bine. Celestin Cheran Mihăiță Are ochii mari, albaștri. Când l-am văzut prima dată, m-am simțit ca la Jude cata de Apoi: ochii divinității care mă sfredelesc. I-am zâmbit frumos. Rușinată, am lăsat privirea în podea. Anica, o femeie la vreo cincizeci de ani, durdulie și cu obrajii roz, dădea nepăsătoare cu aspiratorul. Cred că era cel mai haios aspirator pe care-l văzusem în viața mea: mic, rotofei - așa, ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe care ea n-avusese fericirea să-i audieze și nici măcar să-i vadă cum arătau și, până la urmă, toate întrebările ei, semănând prea mult a sentimentalism desuet, erau doar penibile și ridicole, încât n-a făcut decât să mulțumească, rușinată, și să plece în grabă. O experiență din aceasta îi era destul, nu mai voia să mai afle cine va mai fi lucrând încă la Hôtel des Bergues. Când i-a povestit astea nu fiicei sale, ci lui Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea, cine cunoaște toate acestea, acela este încă mai rușinat, este plin de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai de aceea voința lui Jupiter și aceea a destinului au putut deveni una, revelându-se pământescului într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai Jackie Watson. — Când dorești, comisare. Își Întoarse capul și Îl văzu pe inspectorul Insch privindu-l. — Ăăă, da. Mulțumesc, domnule. Se ridică de la locul său și merse către biroul pe care era așezat Insch, sperând că nu arată la fel de rușinat cum se simțea. — Ieri, În jurul orei patru după-amiaza, Andrea Murray, șeful catedrei de Științe Sociale de la Academia Kincorth, a apelat 999 pentru a raporta descoperirea unui picior de om Într-un tomberon de gunoi la Nigg. Piciorul aparținea unei fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
De ce nu? În fața celulelor de detenție se găsea o mică mulțime. Toți veseli și trăncănind. Mormăind, Insch Îi trimise de acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau ca lumea să creadă că e OK să comită atacuri? Rușinați, privitorii În uniforme se risipiră, lăsându-i doar pe Logan pe Insch și pe sergentul de pază În fața ușii vopsite În albastru. Sergentul mâzgălea un nume pe tabla de lângă ușă, iar Logan se Încruntă. I se părea cunoscut, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oftă și desprinse de pe perete fotografia fetiței, simțindu-se gol pe dinăuntru. A-l prinde pe cel care o abuzase și scăpase de cadavrul ei reprezenta doar o treabă domestică, iar el rămăsese, prin asociere, cu o senzație de murdărie. Rușinat să facă parte din regnul uman. Insch se instală pe marginea mesei și-l ajută pe Logan să pună declarațiile În ordine. — Mă-ntreb dacă o să aflăm vreodată cine era. Logan Își frecă fața cu mâinile, simțind cu degetele primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adânc. Poate mai mult am oftat pentru neîmplinire, când... ca venit de dincolo de lume,... am auzit: --Fiule... fiule. Liniștește-te. Ce-i cu tine? Ești tot numai sudoare și strângi perna la piept ca pe o comoară... Am deschis ochii rușinat de cele spuse de bătrânul care ședea pe marginea patului, mângâindu-mi obrazul. Mă întrebam de când șade el lângă mine și ce oi fi vorbit prin somn? M-a lăsat să-mi revin, apoi a pornit să-mi vorbească: --Ești
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sfințite?” Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: --Cum somnul pleacă repede de la mine, am ieșit să privesc luna... Când am ajuns în dreptul ferestrei de la chilia ta, te-am auzit vorbind... Stăteai de vorbă cu o zână bună... Am plecat privirea rușinat. --Cine-i zâna cea bună, dragule? --Îmm... Vise, sfințite. Vise... Bătrânul mi-a pus mâna tremurătoare pe frunte. --Te înțeleg, om neliniștit ce ești. Te înțeleg, dar... --Va veni și ziua când visele se pot preface în realitate. Deși bănuiam cam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un Dumnezeu care Te ascunzi Tu, Dumnezeul lui Israel, Mîntuitorule! 16. Toți sunt rușinați și uluiți, toți pleacă plini de ocară, făuritorii idolilor. 17. Dar Israel va fi mîntuit de Domnul, cu o mîntuire veșnică. Voi nu veți fi nici rușinați, nici înfruntați, în veci. 18. Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pămîntul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sărbătorire plină de haz. Cel ce le făcuse cinste cu atâtea larghețe rămăsese treaz, iar Kerry și Amory l-au scăpat, accidental, făcându-l să se rostogolească pe două rânduri de scări, și l-au vizitat după aceea la infirmerie, rușinați și penitenți, toată săptămâna următoare. — Auzi, cine-s toate tipele astea? l-a Întrebat Kerry Într-o zi, intrigat de volumul corespondenței lui Amory. M-am uitat În ultimul timp la ștampilele de pe plicuri - Farmington și Dobbs și Westover și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au solicitat un dans, cei doi au făcut schimb de priviri - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de iezuiți. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei...” Imboldurile ambiției lumești de care se rușina necontenit îi răsunau din nou în urechi. Nu se putu abține să nu se gândească, deși rușinat, că dacă el ar fi numit episcop și ar avea cale liberă să planifice și să ducă la împlinire întreaga lucrare de propovăduire în Japonia, atunci ar putea îndrepta greșelile făcute de iezuiți în toți acești ani. În zilele senine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine să te am alături. Samuraiul zâmbi, rușinat parcă de lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poate trăi de două ori. O viață pur și simplu călduță, nici fierbinte, nici rece... o astfel de viață vă doriți dumneavoastră, senior Matsuki? Pentru prima oară, Matsuki șovăi la privirea mea pătrunzătoare și la vocea mea ridicată. Se bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat de felul atotștiutor în care vorbea Matsuki. Nu îl interesa nici creștinismul, nici misionarul creștin, dar se simțea rușinat când îl vedea pe Velasco după ce acesta îi împrumutase lui Yozō din puținele sale haine și așternuturi. În mintea sa, îl socotea pe Yozō un supus, un servitor, dar Velasco nu făcea asemenea deosebiri. — La ce bun să le vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casă. Dacă ai ceva să le ducem cunoscuților tăi din Japonia... Nu am nimic, zâmbi trist fostul călugăr. Dimpotrivă, le-ar aduce numai necazuri dacă s-ar răspândi vestea că sunt prieteni cu un călugăr creștin. — Și noi, zise samuraiul rușinat și cu privirile în pământ, ne-am creștinat vrând-nevrând. Nu din adâncul sufletului, dar... — Nici acum nu credeți? — Nu credem. Am făcut totul de dragul însărcinării noastre. Dar tu? Crezi cu adevărat în omul acela numit Iisus? — Cred. V-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vede silit să plece. Navigatorul solitar iese mândru din port. Dar îndată ce s-a aventurat pe mare, observă că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pentru tine, cât și pentru mediul pentru care lucrezi.“ Auzit în primăvara lui 2011, de la Vivi Floricică: O femeie se duce la duhovnic ca să-i spună că a păcătuit. „știu ce ai făcut, am văzut pe Facebook“, îi zice părintele. Rușinată, femeia întreabă ce trebuie să facă pentru a i se ierta păcatele. Duhovnicul răspunde: „Dă like la cincispre zece mănăstiri!“ Era imposibil ca social media să nu-și facă loc în bancuri. Cel de mai sus conține un sâmbure de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
luna plină nu era câtuși de puțin vinovată. — Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de-a lungul anilor se Înfiripase și se consolidase o legătură tainică Între ceea ce li se făcea dedesubt trupurilor femeiești folosind forcepsuri de inox și melancolia sunetelor violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline de noroi, doctorul Wahrhaftig se simți cuprins de o bucurie amestecată cu afecțiune și de o dorință aprigă de a-l dojeni. Era un om blând, puțin timid, din cauza sensibilității excesive ochii i se umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]