985 matches
-
în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe... Bufnița se aude șuierând. p
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar ea de-abia dacă mai putea să-și ascundă un zâmbet de mulțumire. Am fost umilită. Dar și el a fost. Închise ochii și își aminti seara aceea. Ieșise din clădire și plecase acasă exact așa cum îi ceruse el, rușinată și jenată de scena pe care tocmai o făcuse și întrebându-se ce naiba era cu ea. Fusese întotdeauna o persoană rațională, însă acum pur și simplu nu reușea să raționeze. Stând singură în apartamentul ei se întreba cum de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întroducând codul PIN în aparatul pentru carduri. Se simțise vinovată văzând privirea aceea din ochii lui. Acum nu trebuia să se mai simtă vinovată deloc. Însă pe drumul de întoarcere la birou realiză că nu se simțea vinovată. Se simțea rușinată. Pentru că el văzuse în ea ceva ce nici ea nu observase. Iar asta nu-i convenea deloc. Capitolul 30tc Capitolul 30" S eara cu repetiția finală urma unei noi zile cu vreme extraordinară. Nieve era ușurată și bucuroasă că soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Doar nu ai de gând să te oferi s-o cumperi, nu? Țin minte că voiai s-o cumperi mai demult, dar ți-a luat-o înainte. Cu răbdarea treci marea, cită Courtney. —Cât de meschin. — Știu, recunoscu Courtney puțin rușinată. Îmi pare rău pentru ea. Sincer. Dar e greu să nu te simți un pic... Întotdeauna a fost cam îngâmfată, nu-i așa? Hei, eu o cunosc pe Nieve. O să revină în forță, așa că în locul tău, n-aș supăra-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am să stau să ascult cum vorbiți despre ea de parcă voi ați cunoaște-o mai bine decât mine. E aproape soția mea și n-am să permit să vă bateți joc de ea în halul ăsta. Cu toții își aruncară priviri rușinate. Îmi pare rău, zise Darcey într-un sfârșit. Ai dreptate. Nu am văzut-o de foarte mult timp și discutăm în funcție de cum era pe vremuri, nu de cum e acum. La naiba, continuă Aidan frecându-se la ochi. Știu că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a scaunului ei și mi-am pus brațul pe după umerii ei care tremurau, trăgând-o spre mine, moartea lui Von Greis accelerând nevoia noastră crescândă de apropiere. — Mă tem că nu-s obișnuită cu cadavre, zise ea cu un zâmbet rușinat. Cel puțin nu cu acelea În stare avansată de descompunere, care să apară pe neașteptate În lifturi de serviciu. — Da, trebuie să fi fost un șoc groaznic pentru tine. Îmi pare rău că a trebuit să vezi asta. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spus: — Ei, atunci, bine, că doar e Înmormântarea ta la mijloc, ce dracu’. După un timp, am realizat că avea dreptate. Munca grea mă omora, așa cum Îi omora și pe evreii de sub comanda mea, așa că m-am oprit. Simțindu-mă rușinat, am ajutat un deținut care se prăbușise, ascunzându-l sub două roabe goale până când și-a revenit suficient ca să-și continue munca. Și am continuat să fac asta, deși știam că risc să fiu bătut cu biciul. Existau informatori pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
teamă să nu mă molipsesc de ceva, indiferent de ce boală aș avea eu. Nu cred că știi ce am, nu? M-am gândit un moment și apoi i-am spus: — Ai hepatită. Rămase tăcut câteva minute și m-am simțit rușinat. Ar fi trebuit să-l scutesc de agonia de a ști asta. — Mersi că ai fost sincer cu mine, zise el. Da’ tu ce ai? — Stâlpul infamiei. — Pentru ce ? — C-am ajutat un evreu care se afla În grupa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu oferă decât lucruri umile, trandafiri verzi, legați câte trei, și spini de agave pătați de propriul său sânge. Dar în fața focului care arde de patru zile Teccuciztecatl dă înapoi. În schimb, Nanahuatzin se aruncă în flăcări. Și abia atunci, rușinat, se hotărăște și rivalul său. Pe cer au răsărit după o vreme Soarele și Luna. Dar cele două astre nu se mișcau, erau moarte. "Să murim cu toții și să facem ca Soarele și Luna să învie prin moartea noastră ", au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se însera de-a binelea când am pornit spre telefoane, Pe cine să sun? Când ți-a dat ea numărul de telefon nu-ți mai amintești, 537109, Sună! Alo! Alo! Da! Vorbești cu ea prima dată la telefon, și-acum rușinat ți-amintești, te rugase înainte de vacanța de iarnă să-i împrumuți o carte pe care n-o găsea la bibliotecă, uitaseși! Da! țin minte, strada Aurel Vlaicu, numărul 27, Pot să vin acum? Da! te aștept, cum ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce și-o fi imaginat despre mine?! De ce naiba nu m-am ridicat imediat și să plec, să ies în aerul rece al nopții ce m-ar fi izbăvit de somn, ora două noaptea când mă trezesc, singur în cameră, rușinat, ridicol, o situație penibilă din care nu știu cum să ies, să mă prindă dimineața aici în camera ei mi se pare o nebunie, dar cum să plec așa pe furiș, ca un delincvent noaptea, dintr-o casă în care nici nu știu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta! La urma urmei sunt tată, Andrea! Și Boris se întoarce brusc spre Andrea, Ai văzut tabloul? Andrea surprins se întoarce spre mine, Care tablou?! Portretul pe care ți l-a făcut Theo! Nu! Andrea întrebându-mă din ochi, eu rușinat n-aș fi crezut că Boris, Andrea rugător, Arată-mi! Îmi pun un scaun sub picioare și mă ridic după pânza ascunsă pe dulap, dau ziarele la o parte și-o cobor o dată cu mine, o sprijin de pieptul meu, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zis că nu-i place cum îmi stă părul, părintele Dumitru izbucnind, dar ce-are ea cu părul tău?! Diana! strigă către bucătărie părintele chemând-o pe vinovata de, fata iese grăbită sărind trei trepte deodată, mă vede pe mine rușinat, pe părintele Dumitru furios și se schimbă la față, Ce-ai făcut, fată, cu băiatu ăsta? Nimic, tată! m-a sărutat, răspunde în locul ei un gând neastâmpărat al meu, De ce i-ai tăiat părul? Era prea lung, ea curajoasă, revenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le-a luat preoteasa să le spele și nu știu, am plecat din casa părintelui Dumitru fără să spun mulțumesc, nimeni nu va înțelege, poate numai Diana, că mi-a fost frică, ce va crede părintele despre mine, stau aici rușinat și nu sunt în stare să iau o hotărâre, trebuie să mă întorc în sat să-i spun adevărul, să-i spun de sărutul Dianei, că eu n-am vrut, dar ea m-a tuns și apoi în grădină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fericit că pădurea de mesteceni a crescut și e albă, XXI Nu veni cu mine în sat, te rog! poate peste două zile, ea mă imploră s-o las să se întoarcă singură, nehotărât, indecis, aș urma-o și nu, rușinat, încurcat după, mi-e greu s-o privesc în ochi, cu tata mă descurc eu, Diana mă asigură că nu va fi nici o problemă, îi voi spune că a trebuit să mai rămâi la mănăstire, fără mine a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pășit în afara schelei, Și acum vrea din nou să se întoarcă, tot în poiană m-am retras ca să-i citesc ultimele rânduri și nu numai, am venit aici să citesc nestingherit și să fiu departe de privirile călugărilor, simțindu-mă rușinat, lasă-ți inima să vorbească, astăzi poimâinea cerută de Diana, ultimele însemnări din caietul lui Theo, Peste poiană și pădure un aer insuportabil de singurătate, mă ridic brusc din iarbă și știu că trebuie s-o văd în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după ce apărea ceva în Vogue, Lisa purta o versiune ieftină a acelui lucru. Și cel mai important era că o făcea cu îndrăzneală. Mulți oameni poartă anumite haine pentru că știu că așa trebuie, chiar dacă unii dintre ei sunt buimăciți și rușinați. Lisa își purta hainele cu aplomb. Atunci, ca și acum, revista la care lucra era un rahat cu buget redus și îi era greu să-și găsească un apartament pe care să își permită să îl închirieze. Dar diferența este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
avea o criză epileptică, rostogolindu-se pe podea, dându-se cu capul de plăcile de marmură, scâncind și urlând. Clodagh a încercat să o ridice, dar Molly s-a sucit ca o caracatiță. —Te urăsc! a urlat ea. Deși era rușinată, s-a forțat să vorbească pe un ton calm, spunându-i lui Molly că o a doua înghețată îi va da o durere de stomac și promițându-i că, dacă nu se ridică și nu se poartă frumos imediat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
drăgălășenie, la stare de bine, la regret și acum ajunsese, după cum era de așteptat, la agresivitate. Chiar este, aprobă el. —Bună, Jack, spuse Mai, cu un rânjet generos. Eram în trecere și m-am gândit să te salut. Jack părea rușinat. Mai l-a urmat în biroul său și a închis foarte ferm ușa. Când Trix și-a lipit cana de ușă și apoi urechea de cană, toată lumea a început să râdă. Dar nu era nevoie de cană. Vocea lui Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ordonă el. Oricum era aproape șase și jumătate. Și-a luat nesigură geanta, după care a întrebat: — Faci ceva interesant în weekendul prelungit, J.D.? Doar pentru că băuse. —J.D.? întrebă Jack, curios. — Adică Jack, domnule Devine, cum o fi, spuse Ashling rușinată că lăsase să îi scape porecla privată pe care i-o pusese. Faci ceva frumos? Jack era confuz. —Nu știu. Îi voi vizita pe ai mei duminică. Restul depinde de vreme. Dacă nu voi putea merge la canotaj, o să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu Star Trek. —Star Trek? Păi, deci, trăiește mult și prosperă, îl încurajă Ashling, încercând să imite salutul vulcanian din degete. Jack se zgâia tâmp la ea. Ilogic, căpitane Repară-Tot. Nu o să prosper deloc weekendul ăsta. —De ce nu? Dintr-odată rușinat, el recunoscu: — Nu se poate să nu fi observat că prietena mea era nervoasă. Ashling nu se putea abține. Cuvintele ieșiseră înainte ca ea să le poată opri. Vorbea șampania pentru ea. —De ce te cerți mereu cu ea? E drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de ce simți că trebuie să faci astfel încât să fie bine pentru toată lumea? Nu vreau decât... —Domnișoară Repară-Tot, repetă el, amuzat. O să mă gândesc la ce ai spus. Și tu ce faci? Pleci undeva în weekend? Nu, spuse Ashling, dintr-odată rușinată că lumina reflectoarelor era îndreptată asupra ei. O să mă văd doar cu prietenii mei și chestii din astea. Și poate că va ieși cu Marcus Valentine, spera ea, dar nu avea de gând să îi spună asta lui Jack. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acuză ea. Vei avea sute de reguli și nici una nu va funcționa. Ted nu intenționase să o critice pe Clodagh. Se gândea doar că abordarea lui mai puțin dură asupra creșterii copiilor o va ajuta. Se simțea neînțeles și foarte rușinat. Mai ales când Molly a întins lingura spre el și i-a spus, malițios: —Mami te urăște! Clodagh urcă scările. Nu avea nici o șansă să facă acea baie lungă și relaxantă pe care o plănuise. Abia dacă avea timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care o epila, ar fi omorât-o. Îi trebuia Immac și, printr-o întâmplare nefericită, nu mai avea. Ted a fost trimis până la cea mai apropiată farmacie cu un bilețel scris de mână. —De ce nu te duci tu? mormăi el, rușinat. Ashling arătă către o folie de aluminiu, legată în jurul capului său. — Am ulei fierbinte în păr. Dacă ies așa, or să creadă toți că au aterizat extratereștrii. —E, și? Și-ar da seama că extratereștrii nu ar fi capabili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scund. Prin comparație, Boo părea aproape normal. —Scuze! Ashling, acesta este JohnJohn, spuse el arătând către cel mai tânăr. Și acesta este Hairy Dave. Prieteni, ea este Ashling, o ființă umană decentă care îmi este câteodată vecină. Simțindu-se oarecum rușinată, Ashling dădu mâna cu amândoi. Dacă ar fi văzut-o Clodagh, ar fi făcut o criză! Chewbacca, mai ales, părea murdar și când a trebuit să dea mâna cu el a încercat din răsputeri să nu tremure. Un trecător aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]