1,442 matches
-
zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pagina În care scria despre tine? * Dacă se uită cineva mai atent la nasul și la pistruii Christei, sigur o trimite Într-un KL, Christa are și o fire prefăcută, interesată, de jidancă, iar eu voi scăpa oricum de acest rușinos matriarhat, pentru că mă voi duce Împreună cu Horst să apărăm Germania de bolșevismul și iudaismul mondial, iar Klara, care are tipul fizic arian, ar trebui internată Într-un Lebensborn ca să scape de atmosfera nesănătoasă din casa noastră. Păcat că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se gândise el, consulul, la asta? Totul devenea limpede ca apa. Dacă rușii plecau din principate, prințul nu se mai putea bucura de protecția lor. Era, de acum, la mâna turcilor. Imperiul, care trebuia să-și spele cumva mâinile de rușinosul tratat încheiat, avea ocazia să le spele cu sângele și averea prințului. Uriașa lui avere putea să revigoreze ofilita trezorerie a turcilor cât ai bate din palme. Acum realiza că plecarea prințului era, în fapt, o fugă. Da, da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu se mai ostenească, asta fiind treabă de bărbat), Moș Iacob zice de cioloveci că trag și ei, după cum li-i firea, drept În fața ochilor; ca să se ușureze de moniții, să nu fie Îngrelați, când s-or așterne pe fugă - rușinoasă, dar sănătoasă... Din curțile pe care le văd, dincolo de drum, ies femei și boccele, copii și găini-sub-braț. Ies În uliță, apoi intră În curtea noastră: pe la noi, prin grădină, se ajunge mai ușor la pădure, așa aud. - Să ne ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În maiou și-n chiloți, dar cu casca pe cap?», Întrebam pe câte-un catâr. «Ba, că la armată-i ca la armată, da-aci-s În sat la mine: făr-de clop nu-s om!» Încerc să le dau exemplul fetelor - mai rușinoase, : n-ar râde lumea dacă ar ieși pe teren Îmbrobodite și cu comănacul pe cap? «D-apăi muierea-i tot muiere - făr-de rușâne...» era răspunsul. Așa că flăcăii, pardon: ficiorii din sat jucau fotbal, volei, handbal, săreau În Înălțime, aruncau sulița... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dăruise prima sa gandurah, și mai târziu, când devenise bărbat și războinic, litham-ul îl făcuse să simtă că merită întru totul respectul celorlalți. Fără acele veșminte se simțea ca în copilărie, că în vremurile când putea să-și arate părțile rușinoase, fără ca nimeni să se scandalizeze din cauza asta. Se plimbă prin încăpere și apoi trecu în vasta navă descoperită, încercând să se obișnuiască cu hainele lui noi făcând lungi plimbări, dar pantalonii îl strângeau și îl împiedicau să stea pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ce mare chestie: pasămite, să nu-l dea peste cap pe moșu’, bătându-i apropo că n-a mai vrut s-o vadă atât amar de vreme după ce l-a făcut de râsu’ lumii, apucând-o pieptiș pe căile rușinoase ale vieții, așa încât cineva, el sau ea, s-ar cuveni să-și ceară iertare. E treaba lor, mă rog, Rafael n-are nici un amestec... Ba bine că nu. A învățat pe pielea lui că-i de-ajuns doar să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e că și eu sunt pe liber... Și-n definitiv, de ce să nu-i spună? Nu-i, desigur, ceva cu care să te lauzi, da’ nici să te rușinezi, măcar că destui se miră de chestia asta ca de o boală rușinoasă, de care tocmai s-au vindecat sau tocmai sunt pe cale să se molipsească de ea. Trăim doar de niște ani în România lui Iliescu, și cine știe ce-o să mai fie, ceea ce nu e însă o justificare pentru nea Petrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lumea celor bolnavi și a celor sănătoși, să nu aparțină în totalitate nici uneia, și toate acestea se pot citi pe fața lui perplexă, el însuși se rușinează de trupul acesta care îl trădase, de picioarele acestea înșelătoare, de întoarcerea aceasta rușinoasă acasă, aproape la fel de neașteptată ca și plecarea, cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o pe genunchii mei, Udi conducea în tăcere, aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dorința. Cum să o trezesc, de unde trebuie adusă, uneori un singur cuvânt reușea să o aducă la viață, un zâmbet provocator, incitant, dar așa, când trupul a rămas singur, fără toate celelalte atribute, numai membrele inerte și boala lor misterioasă, rușinoasă, cum să vină, dar de data aceasta nu renunț, trebuie să încerc să îl vindec prin mijloace primitive, nici fiicele lui Lot nu îl prea doreau pe tatăl lor beat în grota din munți, după ce întreaga țară a fost răvășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pierduseră fecioria, dar nimeni nu se ascundea în tufișuri, doar o tânără de pe cealaltă parte a drumului, nu departe de mine. Privesc imediat spre partea din mijloc a trupului ei, să văd dacă nu cumva acolo crește secretul ei cel rușinos, dar nu văd nimic, însă asta nu înseamnă neapărat că nu-i așa, trupul știe cum să nege anumite lucruri, colaborând în cel mai entuziast mod cu sufletul. Ar fi trebuit să o ignor, probabil că locuiește în apropiere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dezastru se va ști care au fost profeții adevărați și care cei mincinoși, este adevărat că avem probleme, dar cum ai ajuns la concluzia că aceasta este soluția, să lași totul și să pleci, să fugi de probleme, ce soluție rușinoasă mai este și asta, așa rezolvăm lucrurile? Cum de poți crede că ești liber să pleci? Eu nu m-am simțit niciodată liberă, nici măcar nu am luat vreodată în considerare această posibilitate, mi-a fost clar tot timpul faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu ochi scânteietori, dar tu îmi poți povesti totul, încerc să zâmbesc, o lacrimă micuță pătează deja covorul în timp ce spun, soțul meu m-a părăsit în urmă cu exact o săptămână, niciodată nu am fost cu un alt bărbat, declarația rușinoasă îmi iese pe gură, dar el nu se retrage, îmi mângâie fața cu vârful degetelor sale, se va întoarce la tine, vei vedea, îmi șoptește el, te asigur eu că se va întoarce, eu sunt gata să îl cred, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai e nimic de adăugat, Însă tare-aș fi vrut să nu fi auzit nimic din toată chestia asta. Curiozitatea mea În legătură cu ce decizii ar lua oamenii Într-un astfel de caz fusese demult satisfăcută, și Încă Într-un mod rușinos. M-am Întors către John fărĂ să mă mai uit la masa la care stătea Luis Delgado. Știam că zburase alături de fasciști mai mult de un an și uite-l acum, În uniforma fidelilor, vorbind cu alți trei tineri aviatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei nu erau prin preajmă, face rost de crengi și frunze și începe să le așeze în jurul brâului. — Stai, fă, că trebuie să le legi, o ajută Rusalda și Dedi. Se mai vede ceva, Prințăso?se uită ea spre părțile rușinoase ale corpului. Nu se mai vede nimic. De ce să-ți fie rușine. Hai dezbracă-te și tu. Într-adevăr fusta din crengi și frunze îi acoperea bine corpul Izaurei. — Hai, Prințăso, o îndeamnă Rusalda și Dedi, că doar nu ț-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de-ai noștri cu părul galben. — Dar al tău are o culoare foarte frumoasă. Săți dau ceva să mănânci că m-ai servit cu roșiile. I-a pus pe masă să mănânce ce-avea la îndemână. Prințesa nu mai era rușinoasa de acum câțiva ani. S-a așezat și-a început să mănânce cu poftă în timp ce doamna o privea râzând. După ce a terminat de mâncat s-a ridicat. — Săru’ mâna cucoană! Să fie pomana matale. Doamna i-a făcut un pachețel
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul. În Numele cel Prea Curat al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss, salvându-l în ultima clipă pe scundac, de la o rușinoasă prăbușire și se și execută, conștiincios! Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută. (Avea privirea celei care a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar fi posibil ca Isus să fi împlinit profețiile, să fi făcut miracole impresionante, chiar să fi înviat din morți, dar se întreba: unde se afirmă în Scriptură că trebuia să fie răstignit și să moară de o moarte așa rușinoasă? În sfârșit, Trifon nu reușește să se convingă să creadă că Isus din Nazaret, care a suferit sub Ponțiu Pilat, este Mesia lui Israel și Fiul lui Dumnezeu. Desigur, din perspectiva romană Isus este ceva mai mult decât un criminal
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de la cofetărie, Jean de la etajul șapte, Sandu, vecinul meu, Nicușor de pe scara cealaltă. Fiecare, mi se pare acum, era interesant în felul lui. Paul mânca smoală și sugea burta fluturilor zicând că au miere. Frati-su, Vova, era cuminte și rușinos, dar avea mania de-a povesti oricui despre vaporul Titanic, care, zicea el, era mai înalt decât trei blocuri puse unul peste altul și avea o mie de elice. Mimi creștea un arici și colecționa cutii de țigări străine, unele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chinuiam singur, dar nu puteam face altfel. Femeia mi se părea un monstru. Vedeam în ea de fapt un bărbat modificat, estropiat. Sânii, grăsimea depusă altfel pe corp, șoldurile lățite, părul diferit de al bărbaților mi se păreau niște infirmități rușinoase. Comportamentul feminin, grația unor mișcări, psihologia diferită le luam drept prefăcătorie. Priveam cu ură la câte o fată care se îmbrăca mai elegant, se îngrijea mai mult și cocheta cu băieții. Pentru mine, asta însemna pur și simplu că ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci am văzut cum stelele se chircesc, cum spațiul se contractă, cum lumina îmbătrînește, cum forțele de interacție tari și slabe, forța gravifică și forța electromagnetică pornesc un poker în patru și joacă zaruri cu hipercuburi. Cum timpul practică o rușinoasă ipsațiune. Cum lumea ajunge cât un măr, cât o cireașă, cât un electron, și-n cele din urmă dispare în nefăptuit. Și când nu se mai afla în jurul nostru nici măcar întunericul, nici măcar nimicul, deodată am văzut, de la marginea vederii, înaintînd
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de luni de zile, Muti îi interzisese s-o facă, și iată că simțea și ea o ciudată strângere de inimă la gândul că el se apropie. O ciudată strângere de inimă, o teamă ușoară și chiar o nepermisă, o rușinoasă silă, la gândul că el s-ar putea s o atingă. — Drum bun... îi șuierase însă el, oprindu-se pe neașteptate în loc. Ca și când și-ar fi dat brusc seama că nu mai are putere să ajungă până la ușă. — Au revoir
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ocupă, conștiincioasă, cum a fost toată viața ; dar încă puțină răbdare, are să se degajeze de el și ei doi vor putea să stea, normal, de vorbă. Eu sunt, știi că sunt eu ? Mirosul de ceară curată și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai anflamez din orice și îmi dă acest sentiment de oboseală ? Trebuie să fi auzit de scandalul ce-a fost la club, când oamenii cei mai onorabili, unii ajunși la o vârstă venerabilă, s-au trezit antamați într-o încăierare rușinoasă și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]