1,753 matches
-
Călin Gruia „Când au trecut pe sus rândunelele, copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă. Arțarii băteau arama, plopii se muiau în galben, păducelul și cireșul sălbatic furau câte ceva din tăria amurgurilor, pe când stejarii abia își pătau frunzele cu praf de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dar pe la mijlocul lui noiembrie a căzut zăpadă multă și vântul a spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă; arțarii băteau arama; plopii se muiau în galben; își pătau frunzele cu praf de rugină; teiul risipea bani de aur alb; ulmii se întunecau; măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor; 2. Povestiți în scris textul. 3. Introduceți într-o compune ce titlul „Culorile toamnei” expresiile frumoase întâlnite în text. 4. Arătați ce idei despre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Limpezimea mai ales. 27 mai 2005 Au pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú. 7 iunie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte, plante puse în tot felul de soluții, pulberi în cele mai diferite culori. Și coasa aceea mare, acoperită de rugină, bătută în cuie între pietrele peretelui netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o cămașă veche, de zale, mâncată de rugină în mai multe locuri: — Ai văzut acolo, în față? îl întrebă, făcând semn cu capul. Metronius privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între care percepu o anumită agitație. Pentru a putea avea o vedere decentă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
infernale pe care o inventase o minte diabolică, aducând iadul pe pământ. Timpul fusese dat peste cap și nici măcar anotimpurile nu mai veneau unul după altul. În plină vară se ițea viscolul, iarna soseau ploile, primăvara frunzele se acopereau de rugină, iar toamna pomii se acopereau de floare. Trăiai și habar n-aveai că trăiești. Bătrâna nu mai Înțelegea nimic din cele ce se petreceau În preajma ei. Era Însă ferm convinsă că răul cel mare a venit de acolo și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei chitite, persistente, magistrative, comic-oribile a fiicei lui. Trase În piept o suflare lungă, rupătoare de rărunchi, Îndreptătoare de trup. Apoi, deschizând caietul, citi, În sepia, În cerneală poleită cu rugină: Viitorul lunii. „Câtă vreme“ spunea prima frază, „va fi acest pământ singurul cămin al Omului?“ Câtă vreme? O, Doamne, cred și eu! Nu era vremea - exact ceasul să ne ducem? Pentru toate scopurile de sub soare. Vremea să adunăm pietre laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i feresc de nostalgii ca orice copil mai evadează din trunchiul ce pălește scuturându-și petalele fructelor încep să-i cadă frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ca o pradă”, Editura InfoRapArt, 2012 Din prefața semnată de Ion Machidon a cărții “ Aici nu sunt cuvinte”, autor Gabriel Dragnea Gheorghe A. Stroia scriitor și critic literar, publicist și director-fondator al editurii și revistei “Armonii Culturale”. același praf, aceeași rugină... La căsuța poștală același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prefața semnată de Ion Machidon a cărții “ Aici nu sunt cuvinte”, autor Gabriel Dragnea Gheorghe A. Stroia scriitor și critic literar, publicist și director-fondator al editurii și revistei “Armonii Culturale”. același praf, aceeași rugină... La căsuța poștală același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să arate dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște graba, fuga pasului spre ziua incertă? Mâine va fi un azi permanent fără lacrimi în numele acelui cunoscut “prea târziu”. Se va rescrie istoria exercițiilor de respirație... ...același praf, aceeași rugină, aceeași căsuță poștală uitată de expeditori. Secundele trec... a fost doar un vis. Noi, amintirile (coloana a cincea) Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în anii ’80, de la Călan la Hunedoara s-a făcut o mare conductă de gaze. Ea traversează 7 km de dealuri, sluțindu-le cu urma ei de fier vechi, de industrie ratată. Gazul nu a circulat niciodată prin acea conductă. Rugina, da. Acum, în Sâncrai, femeile plâng și bărbații beau. Din când în când, unul se duce, iar ceilalți îi sapă groapa, trăgând câte o dușcă de țuică. În noaptea de Înviere m-am plimbat între biserică și cimitir, ascultând poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acolo lucrez, n-au găsit altul mai bun. Cât despre sanie, au luat-o cu japca adică „au confiscat-o” cum spuneți dumneavoastră, nu știu de unde și-au ținut-o aruncată până acum doi ani când au scos-o din rugină și au pus-o pe picioare. Vroiam să-l mai întreb ceva, nu știu ce, dar Ana care stătuse până atunci în capătul opus al odăii, urmărindu-mi prezența, veni către mine și - ignorând adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde sunt și cu ce mă îndeletnicesc. L-am făcut să înțeleagă că bunurile mele - dacă pot fi numite așa - nu sunt dintre acelea pe care rugina le mânâncă și hoții le pradă. La cafeaua care mi-a fost oferită după această primă luptă de cunoaștere, am aflat, nu fără surprindere, că interlocutorul meu e un vechi poet. Negoțul lui sprijinea o artă, care în acea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
camion, în timp ce șoferul nu și-ar lua ochii nici măcar o clipă de pe țâțele ei. Pe lîngă viol, Selina se teme de șoareci, păianjeni, câini, ciuperci otrăvitoare, cancer, mastectomie, căni ciobite, povești cu apa adâncă, incendii, aftă, sărăcie, fulger, sarcină extrauterină, rugină, spitale, șofat, înot, zbor și bătrânețe. Nu mai are slujbă: nu mai are bani. Are ori douăzeci și nouă de ani, ori treizeci și unu, ori, poate, treizeci și trei. Ca si iubitul ei gras, nu citește niciodată vreo carte. Lasă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma unei torțe ude. Selina și-a pus un șorț vârându-și părul sub o șapcă de baseball și s-a apucat, aferată, să-și pună la bătaie toată priceperea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
față frumoasă, cu două pete trandafirii bine izolate care par să se plictisească grozav pe o piele prea albă se inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
o minte întunecată, în ale cărei colțuri nu a pătruns încă lumina orbitoare a Soarelui. Inutilitatea averilor strânse pe pământ este arătată și în Evanghelia lui Matei, capitolul 6, versetul 19: Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă și nici nu le fură; căci unde este comoara ta
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
arătată și în Evanghelia lui Matei, capitolul 6, versetul 19: Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă și nici nu le fură; căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]