897 matches
-
oricum prea multe. Aceste atribute ale caracterului nostru sunt adânc înrădăcinate și constituie obstacole în calea unei conduceri eficiente. Președinția dumneavoastră trebuie să le înfrunte. Nu mai suntem în 1808 sau 1908. Dacă instrumentelor puterii americane le este permis să ruginească, puterile alternative vor umple golul. Unele nu vor fi dăunătoare; altele nu vor fi benefice. Va veni timpul când va trebui să ne deșteptăm, și există riscul ca răspunsul nostru să fie tardiv. Mult mai bine este să rămânem vigilenți
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Torentele spre focuri se întind Suflet de piatră ce sapă în firide. Ascult acolo comori ce am pierdut Pe timpul ce-am trecut prezent E Țipătul din vise ce se aude mut Și viitor ce în lumină îl ascund. Plâng lacrimi ruginite-n ploi Pe macii ce se ofilesc în noi. SINE NOMINE II Mi-e sufletul de piatră spartă Nisipul inundat Într-un ocean Mi-e glasul blând care mă ceartă Mi-e sufletul și stâncă și mărgean. Ți-e sufletu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
fără punct de vedere și textul raportat la punctul de vedere al unui personaj, atribuind elementele deictice unui narator neidentificat. La Milan Kundera, următorul început de roman este ilustrativ în acest sens: Începe toamna coroanele copacilor se îngălbenesc, se înroșesc, ruginesc; mica stațiune balneoclimaterică, așezată într-o vale fermecătoare, pare asediată de flăcări. De-a lungul colonadei mișună femei, aplecându-se, când una, când alta, deasupra izvoarelor. Femei ce nu pot avea copii, nutrind însă speranța că în această stațiune vor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eliminând o parte din mizeria pe care o aveam în plămâni, este posibil să-mi fi salvat viața. Gândește-te la problema asta în felul următor. Ar fi o prostie să ai o mașină frumoasă și s-o lași să ruginească fără să miști un deget, căci mașina se va transforma curând într-un morman de rugină și nu te va mai duce nicăieri. Pe de altă parte, n-ar fi sfârșitul lumii, totul e o chestiune de bani - dacă ai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
conserve și să vedem cât de frumoasă ni se face pielea! Vrem să vedem cum mersul nostru începe să devină din ce în ce mai drept. Am început reinventarea CFR-ul și căutăm materialul potrivit pentru căile ferate, un material pe care nu-l ruginește vremea, un material pe care nu-l fură nici cel mai sărac și nici cel mai bogat, un material pe care dacă vrea să și-l însușească cineva e nevoie să știe să-și lipească limba de el chiar și
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
cuvânt. Să-ți atârne fraza fragedă, grea, irizând curcubeie asemeni bobului lipit de talia ierbii înalte. Pe o muchie de șanț comunal, năpădit de brusturi străbuni și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se pare posibil. Cuvântul devine coapsă mustind de fervori. E de-ajuns să-l atingi, să-i pipăi literele la vocale și consoane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
-lea. Brigada a plecat pe ultimul drum prin puțul minei, coborând opt sute de metri până la stratul de cărbune, după care a mers pe jos doi kilometri până la abataj, pe o temperatură de 40 de grade. Acolo curăță galeria, încarcă vagoneții ruginiți cu „inima lui Stalin“, o lopată cât trei. Apoi își desfac rația alimentară, ca să prindă puteri: o conservă de carne, una de pateu și un corn. Artificierul Pușcău pregătește frontul pentru pușcare, însă nu mai apucă să aprindă fitilul. Metanul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
vale Și-mi pierd ziua tot pe cale; Valea sui, dealul cobor, Îmi trec viața tot cu dor. Puiculiță, floare-n gură! Când te văd în bătătură Îmi uit plugu-n arătură Sapa-nfiptă-n curătură, Și las boii ca să pască, Plugul să se ruginească Și sapa să putrezească. Alei! puico, dac-ai vrea, Patru pluguri aș dura, Țara-ntreagă aș ara. Graiul dulce de muiere Varsă-n suflet mângâiere Și dă omului putere Ca să facă tot pe vrere. Dar nu vrei, sărman de eu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
puternică. "Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci, să te moi, De piele să te despoi. Ca să-mbrac cu pielea ta Pistoalele și flinta, Vântul să nu le pălească, Ploi să nu le ruginească". Forța fizică este prima datorie. Ovidiu a fost disprețuit pentru că nu știa decât să cânte și să se plângă. Un bărbat demn de acest nume trebuie să știe să se lupte, pe pământ și pe apă, iar furtunile Dunării nu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
poate să amintească de îndeletnicirea poetului. De la începutul cărții, Feofan este prins în niște ritualuri de curățire, între care baia de aburi lipovenească sau scalda în copcă, simultane cu un proces acut de mineralizare și de lignificare: „Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și oasele mi s-au subțiat/ asemenea pietrelor/ peste care curge râul Lethe“. El proiectează uneori o privire știutoare asupra existenței, pe care o explică în poeme-parabolă precum Eliberare sau Feofan. Pe țărmul mării. Cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mai delicată, cred eu... Femeile, în perioada dificilă, au un soi de grație bolnăvicioasă, o sexualitate exaltată, vecină cu isteria dulce a iubitelor nefutute cu anii... de cavalerii lor plecați în cruciade absurde... mai și înjugându-le pizdanca în centuri ruginite de castitate... oh! Să nu delirez... Jurnalul pentru Stella (sunt scrisori de fapt, aproape zilnice) e o mină de aur... cu filoane încă nedescoperite, necercetate la pepită... E acolo o gângureală secretă la șase mâni (și trei guri!), două (mâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
imaginea păsării închise în colivie și a lanțurilor ruginite, care sugerează trecerea nemiloasă peste cel încarcerat: "Și-am căzut la pușcărie/ ca pasărea, mamă-n colivie/ și-am căzut nevinovat, măi/ ca pasărea-s de supărat, măi/ lanțurile m-au ruginit/ și tăticu', mamă, n-a venit... Șapte lanțuri și-o cătușă/ mă țineau legat de-o ușă/ și de ușă și de pat/ c-așa-am fost eu condamnat". Ideea pedepsei arbitrare și fundamental nedreaptă întărește sentimentul de victimizare, precum și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
curții e și ea foarte mare. Prietenul ne spune că nu și-a găsit încă vreme s-o acopere cu husa de protecție, dar că trebuie s-o facă foarte curând. (Deja frunzele care au mai rămas prin copaci au ruginit de-a binelea.) Mara se ridică brusc și aleargă spre piscină, iar Paul o urmărește cu ochii, de la distanță. Pe apă plutesc frunze uscate. Mara se apleacă ușor deasupra apei și întinde mâna să apuce o frunză moartă. Paul se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
păgânului, spiritul creștinului, atunci când team întâlnit spuneai că ești un biet țăran sărac, cereai bani să te faci bogat, dar acum cu mult teai umilit și la codru ai ieșit ce credeai că noi suntem niște curci plouate, cu flinte ruginite-n spate? La moarte te gândești sau cu mine vorbești, când m-oi enerva, pe toți trei vă voi spânzura. Bucur Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm! Un cântec de unire pentru a noastră întâlnire. Haiducii cântă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
păgânului, spiritul creștinului, atunci când team întâlnit spuneai că ești un biet țăran sărac, cereai bani să te faci bogat, dar acum cu mult teai umilit și la codru ai ieșit ce credeai că noi suntem niște curci plouate, cu flinte ruginite-n spate? La moarte te gândești sau cu mine vorbești, când m-oi enerva, pe toți trei vă voi spânzura. Bucur Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm! Un cântec de unire pentru a noastră întâlnire. Haiducii cântă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
te legeni codrule”M Eminescu; “Uite toamna” - E. Farago; “Toamna”; “Pomul” - G. Vieru; “Brumar”- I. Pilat; “Toamna” - Sanda Sfichi; “Porumbel și vrăbiuța” “Sfârșit de toamnă” “Fantezie de toamnă” - G Topârceanu; “Toamna” - Delia Săplăcan; Cântece: -Vine toamna, - Toamna ne-îmbie -A ruginit frunza din vii Pe parcursul recitarilor elevii desfășoară activități gospodărești: -curățat de porumb și ales de fasole, colaje, împletituri, cusături, picturi. Se apreciează analizează și evaluează lucrările elevilor care vor fi expuse la tablă precum și îndeplinirea sarcinii de curățare a porumbului
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
nemanifestare, devine substanță permeabilă luminii, o pastă moale care poate fi remodelată, reorientată către modelul ce îi imprimă forma. Un astfel de proces de rafinare și de sublimare întâlnim în poemul Feofan. Slavă de Nichita Danilov 77: "Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și oasele mi s-au subțiat/ asemenea pietrelor/ peste care curge râul Lethe". În aparență, decrepitudinea marchează corpul ajuns în amurgul existenței, dar nu ar fi decât un exemplu particular al unui adevăr general uman, dictat de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mă opresc la Västergarn. Nu rezist să n-o iau spre Eskelhem. Găsesc casa. Nu s-a schimbat mult din 1948. Hambarul de pe partea opusă a fost vizibil transformat în casă de vacanță. Impresie de liniște și paragină. O grapă ruginită pe terenul fermei. În fața prispei iarbă de un metru. În ferestre vată și muște moarte. Mai există perdele, așadar casa nu-i cu totul părăsită. E clar că și pastorul și bătrâna sunt plecați. Am locuit aici patru săptămâni cu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
blondă și ochi senini. Din România, dar am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic din grup, dumneata nu te duci nici pîn' la Paris! Lași bunătate de bani să zacă-n bancă și-ți ruginesc încheieturile. Și domnișoara umblă prin Europa, tocindu-și pingelele. Ia exemplu, c-ai să faci ateroscleroză. "Papa" mormăie vinovat din colțul lui și nu se amestecă. Întreb și eu ce trenuri aș putea găsi, în noaptea asta, spre Paris. Întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Magnisia. Vremea după dorință, din ce în ce mai frumoasă, nu plouă, zile după zile bune și fără pic de ploaie. Aici, în marginea codrului de brad, nu se fac simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi destul de sâcâitoare pentru lucru la peisagii. Mai lucrez flori și mereu acuarele. Rafalele de vânt sunt atât de puternice, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ar fi, de exemplu, în România. Dar ce căutăm noi acolo sau, mai bine zis, ce mai căutăm noi acolo? 8 februarie 2007 Ce (mai) caută România în Irak Potcoave de cai morți sau, luând în seamă evoluția tehnologică, șenile ruginite de tanc. Așa ar răspunde adversarii radicali ai războiului din Irak, stângișții, pacifiștii și, mai larg, toți cei care ignoră complexitatea problemei. Așa răspunde o parte a stângii europene referindu-se, evident, la țările lor -, iar la noi un asemenea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de oboseală, fiind și cea mai mică muncitoare, am adormit în pănușile moi. Nu mai știu ce a fost! Am visat ceva sau am avut un coșmar, c-am sărit deodată drept în picioare și-am început să cânt "A ruginit frunza de vii...", așa cum îl interpretam la școală, fiind școlăriță în clasa întâi. Toți au început să aplaude. De rușine, m-am acoperit toată cu pănuși. Am vârât capul ca struțul (în nisip). Pipăind printre frunze, am scos un păpușoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ghiftuit, gâtlej de băut și trup de satisfăcut? - Mai trebuie ceva?! - Ia spune: tu te crezi mașină? - Nu! De ce?! - Păi, într-o mașină bagi combustibil (hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreținere (distracții)... dar până la urmă se strică, ruginește și... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi și cu oamenii în concepția ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc și... mor! - Hei! Mai încet: am făcut și un copil! - Da... Gemând de plăcere... Cam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un sindrom pseudocerebelos, care a deschis calea tratamentelor zilnice medicamentoase. În septembrie 2004 mi s-a declanșat sindromul de muscă zburătoare (dezlipirea de corp vitros), Început de cataractă bilaterală și conjunctivită alergică. Binele nu mă mai așteaptă. Frunzele stegarului au ruginit și seva dătătoare de viață se scurge treptat În infinit. “Din haos Doamne m-am născut și mă Întorc În haos”. Nici starea lui Milly n-a avut o evoluție mai bună. În februarie 1999 a făcut un sindrom foarte
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]