912 matches
-
să se dea lovit și să facă apel la artileria grea: renașterea convingerilor politice și câteva întrebări despre ce îi putea oferi AUFT. — Domnișoară De Haven... — Claire. — Claire, vreau să ajut. Vreau să mă pun din nou în mișcare. Am ruginit în toate cele, în afara pumnilor. În plus, îmi trebuie cât mai repede o slujbă, dar vreau și să fiu de ajutor. Claire De Haven își aprinse o țigară și, făcând un semn cu bricheta din mână unei chelnerițe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde ar fi trebuit să-și țină arma, cum făcea de obicei când era în misiune în ghetoul cioroilor. Se opri și prinse volanul în mâini. Red Ted, Ted cel Roșu, prietenul negrului asuprit. — Cei de la Teamsters, cred. Am cam ruginit. Claire îi puse mâna pe obraz. — Ești singur, obosit și hăituit. Vrei atât de mult să mulțumești oamenii și să faci ceea ce crezi că așteaptă de la tine, că mi se rupe inima. Danny se lăsă mângâiat și i se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu s-a ținut de ce spunea: a murit la Paris unde a băut șampanie bună, în companii selecte, dar nu a uitat să-și facă mămăliga pe pirostrii aduse din țară. Nu poți părăsi țara, nu poți lăsa pirostriile să ruginească la muzeu hai să râdem nițel când căutăm prea evident cinci motive pentru exil. Doar știi că omul este oaspete și călător pe acest pământ întunecat, ce fel de exil cu pașaport e acela? Provincia e placidă: și dacă are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de jale sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune sapa să prășească. * Decât să tragi mâța de coadă, mai bine trage sapa. * Cercul e o linie fără cap și fără coadă. * Pătratul e un cerc în colțuri. * Zahărul și sarea au gusturi diferite, dar roluri similare. * Urcușul e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacție care fac să vibreze îndelung și periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate. Se încearcă operații de salvare; pentru Parthenon se propun cârje, cămăși de sticlă, corsete de fier, tuburi de oțel, pansamente de lemn. Se visează la grefe, la înlocuirea în interior a colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Stare. Picioarele Îl purtau singure prin labirintul de străduțe Înguste din cartierul buharilor. Se strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită cu perdele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în piept încât abia dac-a înregistrat trecerea prin Colții Mici ai Diavolului, o coborâre ușoară. Trei kilometri mai în jos, Zach a tras barca pe o plajă cu nisip alb plină de resturi cărate de râu - bușteni cenușii, cutii ruginite de Coors Light, bucăți de cauciuc portocaliu. Pe povârnișul de deasupra lor, plante agățătoare și pini înconjurau o căbănuță părăsită. Asta-i cabana lu’ Johnny Briggs, a spus Zach legând gabara de mal. Vreau să-ți arăt ceva important. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și pistolul tatălui ei și-a pornit-o prin pădure. Ea și copilul s-au hrănit cu rădăcini și-au dormit pe paturi din crengi de pin, până când Pearl a dat peste cabana asta de miner, care avea o sobă ruginită cu lemne, o saltea mucegăită și-o jumătate de acoperiș. Când ploua, apa îi clipocea până în dreptul gleznelor, dar de-acum Pearl n-o mai simțea. Devenise imună la tot ceea ce nu amenința s-o ucidă. Îmbrățișându-și fiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și uscat. Traversă imediat Broadway-ul, ducându-se la apartamentul Shulei. Sună, bătu, ridică vocea și spuse : „Shula, e tatăl tău. Deschide. Shula?“. Scrise un bilet și Îl strecură pe sub ușă. „Sună-mă deîndată“. Apoi, coborând cu liftul negru (cât de ruginit și de negru era!), se uită În cutia ei poștală, pe care nu o Încuia niciodată. Era plină, și el frunzări corespondența. Chestii de aruncat. Scrisori personale, nici una. Deci, era evident plecată, nu-și scosese corespondența. Poate luase un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
conserve și să vedem cât de frumoasă ni se face pielea! Vrem să vedem cum mersul nostru începe să devină din ce în ce mai drept. Am început reinventarea CFR-ul și căutăm materialul potrivit pentru căile ferate, un material pe care nu-l ruginește vremea, un material pe care nu-l fură nici cel mai sărac și nici cel mai bogat, un material pe care dacă vrea să și-l însușească cineva e nevoie să știe să-și lipească limba de el chiar și
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
mai delicată, cred eu... Femeile, în perioada dificilă, au un soi de grație bolnăvicioasă, o sexualitate exaltată, vecină cu isteria dulce a iubitelor nefutute cu anii... de cavalerii lor plecați în cruciade absurde... mai și înjugându-le pizdanca în centuri ruginite de castitate... oh! Să nu delirez... Jurnalul pentru Stella (sunt scrisori de fapt, aproape zilnice) e o mină de aur... cu filoane încă nedescoperite, necercetate la pepită... E acolo o gângureală secretă la șase mâni (și trei guri!), două (mâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
asta amețitoare? Au ajuns pe creastă, unde rândul de copaci se rărea și lăsa să se vadă valea. — Ne-am putea opri o clipă? a zis Karl, așezându-se pe iarbă. Nu mai plouase de o vreme, iarba Începea să ruginească. — știi, n-am mai stat niciodată pe-aici pe iarbă, a zis Margaret și s-a așezat lângă el cu picioarele Încrucișate În semi-lotus. Mi se pare ciudat, e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
finală, că-și trăise traiul. Ceea ce nu era adevărat. „Lettera“ mea cea nemuritoare. E ușor de reparat și de aceea are o natură foarte robustă. De o eleganță discretă, așa arată ea. Tabla gri-albăstruie care-o îmbracă și care nu ruginește niciodată. Zgomotul ei ușor, accesibil sistemului meu cu două degete, măgulește urechea. Uneori se mai înțepenește o literă sau alta și asta mă învață să am răbdare, așa cum ea dă dovadă de răbdare atunci când eu fac tot timpul greșeli. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și o cascadă miniaturală țârâind în fundul curții, dintre pietre cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cel mai bun caz. El n-a fost nici odată chelner. El a avut șansa să fie descoperit la timp. A avut șansa să înțeleagă la timp cum merg lucrurile, să priceapă cele câteva mecanisme simple care nu se vor rugini niciodată, alea care împart oa menii în doar două categorii. Bogați și săraci. Invidiați și invidioși. Vârfuri și masă amorfă. Da, vrea să fie unul dintre cei care conduc lumea, unul dintre cei a căror părere e ascultată și respectată
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
adormită rău. Vocea masculului adormit rău. Sophia nu spune nimic. Ascultă. Vocea masculului spune iar hei. Cred că e un lucru normal să spună hei, în fond, nici nu știe cum o cheamă. Sophia tace. Printre rotițele din creierul lui, ruginite de somn, se naște o mică panică. Poate că cineva i-a găsit Sophiei telefonul și a format ultimul număr. Poate că e soțul ei cel gelos și culturist. Sau soțul ei cel gelos și karatist. Sau luptător de sumo
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se confesează că nu mai are în ce să-și facă ciorbă, pentru că are oale vechi, de multă vreme, bătrâne ca și ea și că nu-i mai plac. Taman, nici tigăile nu-i mai sunt bune, fiindcă i-au ruginit. Doamna Țuți mă simpatizează la nebunie și-mi spune că sunt copilul ei, deși a fost măritată, n-a avut copii și e văduvă de mai bine de zece ani. La cei 80 de ani pe carei are, pot accepta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
neapărat nevoie să intrăm în comă sau să experimentăm boala pentru ca și noi să experimentăm și să trăim viața într-un mod mai plăcut. Acesta este scopul cărții mele, liniștea și echilibrul interior este cheia care poate descuia toate lacătele ruginite de ignoranță și frică, care țin în cuști de fier, toată forța, energia și ingredientele ce alcătuiesc SINELE nostru adevărat sau spiritul dătător de viață. Dacă în urmă cu vreo cinci ani nu vedeam așa lucrurile, acum toate s-au
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mi-a răzbătut prin talpa de cauciuc un cui dintr-o bârnă, pe care mă sprijinisem din întâmplare, spărgându-mi tare piciorul N-am avut cum să aflu în ce stare era cuiul care m-a vătămat: ori că era ruginit, ori că era mai nou și mai curat, dar am avut grijă să las sângele să curgă, preventiv, mai îndelungată vreme, astfel ca să nu mi se infecteze rana Într-un târziu, careva dintre căutători a dat de moale, strigând: aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un vulcan, își smulge părul și înghite prafuri... - Bun, dar nu-s prea multe mațe la vedere în ultima vreme? Întreb și eu... Mai ține? - Anul ăsta ține sigur, m-am interesat. Merge și chestia hard, chiar dacă mai strâmbă niște ruginiți din nas. La anul, dacă e nevoie, schimb calimera. Mă gândesc la o chestie trăsnet despre credință, să vezi cum o să sară-n sus popii și am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani, un Mesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A luat canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți? Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
după care se va urni și va pleca mai departe la fel de mut și orb cum a venit, fără să știm ce transportă, de unde vine și încotro se duce... Sau va veni și nu va mai pleca nicăieri. Va rămâne să ruginească aici în gară, în ploaie și soare. Dar noi nu vom avea de unde să știm cât va rămâne astfel. Ne va fi teamă să nu plece pe neașteptate, într-o noapte, în timp ce dormim. Dimineața să ne trezim din nou într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct pe plajă. Porțiunea de litoral din fața casei era destul de puțin populată. Stabilimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]