800 matches
-
n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă‐o spatie și i‐a părut, așa, că dintr‐un ram S‐ a scuturat o frunză ruginie. 324 Horia Zilieru Horia Zilieru (Gh. Iancu) este născut la 21 mai 1933 la Racovița, în județul Argeș. „Orfeu îndrăgostitʺ (1966), „Alcorʺ (1967), „Iarnă eroticăʺ (1969), „Umbra Paradisuluiʺ (1970), „Nunțile efemereʺ (1972), „Orfeu plângând‐o pe Eurydiceʺ (1973), „Fiul lui
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
povara câte unei minciuni. Nu știm cum să scăpam de ea. Sau nu vrem să ne mărturisim. Ciudata asta frică ne chircește și ne amăgește așa, ca un drog. Ne dă o veselie... Tâmpă, cum să-i spun? Un fum ruginiu se ridica dintre ape. Plutea odată cu Dunărea, întins ca un giulgiu peste ea. - Și ăia, din Sudica, urmă Tomnea, tot așa o țin. Au niște ierburi pe care le trag pe nas și se veselesc întruna, oricât de nenorociți ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în gol, se zvârcoleau puțin în lumina ruginie a înserării și se prăbușeau apoi în strălucia vălureală dintre sălcii. Tomnea, șovăitor, întinse mâna și o trase pe Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ecran când i-am spus cè sunt informatician și-n acel moment, când ea râdea, o vedeam blondè, cu râsul blond, Trebuie sè mèrturisesc cè îi schimb culoarea pèrului neîncetat, acum când mi-a spus I love you, avea pèrul ruginiu, roșcat că frunzele toamnei de afarè, dar atunci când a râs mi-am dat seama, din glasul ei, cè era blondè, Pèrul Corinei era roșcat când mi-a spus noi nu mai putem fi împreunè, așa nu mai merge! De ce? What
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
braț; zicea că merge la nunta mea. I-am spus prietenei mele că am amânat ceremonia fiindcă nu am încă rochia de mireasă eternă... Cântec de singurătate Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
spus o erezie, dar în același timp se întrebau dacă vorbele mele nu conțineau ceva adevăr. Într-adevăr, câțiva începeau să creadă în mine și m-au aprobat pe loc, orbește. O luăm pe aici, zisei arătând tunelul de culoare ruginie. Încetul cu încetul, oamenii pe care mă bazam începeau să mă urmeze prin tunelul care ar fi trebuit să ne ducă exact sub colegiu. Ultimul om rămâne la începutul tunelului, iar tu, zisei eu arătând spre cel din stânga mea rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu ideea morții ca o pedeapsă ori ca o izbăvire și după ce Înviase din morți cu ajutorul celor doi Îngeri pământeni, așa cum avea să-i numească toată viața sa, ajuns la cinci decenii și jumătate privea cu nostalgie cum galbenul-pal și ruginiul câștiga teren asupra verdelui-umbros și confereau pădurii domnești o cromatică plină de melancolie, iar bărbatul care trecuse prin aceste locuri În diverse ocazii și În diferite ipostaze se gândi poate pentru prima dată În ultimii zece ani la toamna vieții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de basm m-a inspirat. Vrei să-ți citesc ce-am notat? „Da!”. Te ascult cu atenție și nerăbdare. „M-am Întâlnit cu toamna // Într-o seară // În poarta casei de la țară // purta pe umeri o trenă lungă // de frunze ruginii”.... ... „Alo!”. Mai ești prin apropiere? Sper că n-ai avut cruzimea să mă lași să vorbesc singură. Și am făcut-o cu atâta patos... „Sunt aici!” și m-am lăsat purtat de fiecare cuvânt... prin toamna colorată a gândurilor tale
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ale tablourilor și imaginilor, ale culorilor și perioadelor, precum și cum se amestecau perioadele și culorile, devenind artă. Pentru mine au fost câțiva ani de puternică și incontestabilă dragoste. în Jocul cocoșilor de munte al lui Ehrenstrahl culoarea de un roșu ruginiu a vârfului de aripă înălțată spre cer a cocoșului, pe un fond verde-auriu, sugerează acea concordanță între aproape și infinit care poate fi găsită doar în pictură. Christian Thum lasă dinții craniului să se odihnească pe un manuscris care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică străluceau în lumina soarelui care coborâse până aproape de orizont. Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de cursul de apă. Câțiva pași mai încolo, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un cuvânt, porniră amândoi spre mașina cu care acesta venise. 37 Vara era pe sfârșite. Arșița zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă. Cerul era curat, numai deasupra orizontului pluteau doi nori ca niște scame albe. O pasăre de pradă descria cercuri largi deasupra muntelui. Întins pe spate în iarba înaltă de sub Stânca Adevărului, Cristian Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metodei Mulțimii. Dar în orice caz datorită minții mele de copil. Stăteam alături de Adél pe divan și am adormit. Strângând între timp în mână singurul meu obiect nefolositor, un cristal de sare. Biserica e încă departe, aproape înghițită de frunzișul ruginiu. Se scaldă în soare. În umbra cărării e o femeie. Cu tuburi mici de vopsele în mână și cu niște funii ude pe braț, pe care probabil că le-a spălat, iar acum le duce să le usuce. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
început a fost cuvântul. ești tristă s-au prăbușit atomii de hidrogen peste privirea ta verde, țâșnind din ochii căprui atomii de carbon peste povestea noastră din beijing, unde oxigenul lua forme de dansatori pe străzi ultimele stive de toamnă, ruginii și cu miros proaspăt de apă ne întâmpinau magaziile de vată de zahăr își rupeau ușile prin zâmbetul tău. am trăit tot cu tine și nu pot adulmeca tristețea ta liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de pe verandă, fiecare dispărând, apoi, în camera sa. În templul principal, cu plafon înalt, o lampă pâlpâia pe un suport jos. Lângă ea, stătea așezată o femeie cu părul alb, ca gogoașa unui vierme de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era așternută pentru cinci persoane, cu tacâmurile de rigoare, toate, bineînțeles, de plastic. Privirea lui Nestor întâlni drept fundal, întinsă pe toată înălțimea vitrinei, o plasă asemănătoare năvoadelor pescărești, împodobită cu o ploaie de frunze artificiale, verzi și galbene și ruginii, într-un aranjament sofisticat al petelor de culoare. Iar într-o margine și într-alta a vitrinei doi copăcei adevărați, mesteceni, dar cu frunze artificiale atașate, dădeau întregului tablou o naturalețe dureroasă. Nu era însă nimeni dincolo de sticla vitrinei care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
masă a insistat să vin după aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea la o anumită oră. I-am replicat că nu iau decât un pisic roșu. Ne ducem în stradă și sosește unul mic, ruginiu, toate celelalte mâțe și motani i-o luau înainte la mâncare, el nu se alegea cu nici o firimitură. Am zis: „Pe ăsta îl iau, dar cum să-l prindem, că e sălbatic?“ Până la urmă l-am adus aici cu altă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
această dungă, ce urca pe diagonală de la baza geamului urmând același unghi al bordurii de ciment al canalului de irigație aflat la trei metri de mașină. În ochii mei, această paralaxă se confunda cu imaginea unei mașini abandonate în iarba ruginie de la poalele soclului rezervorului de apă. Scurta avalanșă de talc ce-i căzu, dizolvându-se, peste ochi când mi-am plimbat buzele peste pleoapele lor, conținea toată melancolia acelui vehicul părăsit, cu a sa lentă pierdere de ulei și lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în trombă după Catherine atunci când ea trecea pe acolo la ora de vârf a serii. Mașina lui Vaughan devenea din ce în ce mai afectată. Partea dreaptă a barei de protecție și portierele erau presărate cu puncte de impact săpate adânc în metal, o ruginie operă de traforaj care devenea din ce în ce mai albă, de parcă i-ar fi ieșit la iveală scheletul de dedesubt. Așteptând în spatele lui într-un blocaj de trafic pe autostrada din Northolt, am observat că avea două gemulețe posterioare sparte. Daunele suferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am observat că avea două gemulețe posterioare sparte. Daunele suferite de mașină s-au înmulțit constant. De pe apărătoarea stângă a roții din spate se desprinse un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului, curbura ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a lungul autostrăzii, neștiind și nepăsându-i de adânciturile și de urmele de impact ale caroseriei, care semănau cu rănile autoprovocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete șerpuiesc liniile unui desen ruginiu, cu henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De o să vii De ai să vii vreodată aici la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
toamnă Dă-mi, toamnă, ochi tăi căprui Dă-mi, toamnă, mii de gutui, Și mai dă-mi și-un zâmbet larg, Că îmi este foarte drag Să te văd fericită, Țanțoșă și neobosită, Să dansăm noi pe câmpii Printre frunze ruginii. Să cântăm ușor cu vântul De să răsune tot pământul. Iarnă A venit cam fără de veste Iarna cea imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrea să înțeleg De ce ne prinde toamna goi. Da, goi de dragoste, săraci Cu sufletele pustiite. Ai vrut să tac, am vrut să taci Și mor dorințe ne mplinite. Am să-mi agăț iubirea-n ram S-o bată toamna ruginie. Să fiu iubirea ce eram în primavara ce-o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește-mă de tine, Precum Adam de a sa Evă, Când cunoșteau doar ce e bine Și răul nu curgea prin sevă. Fă-mă să țin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]