3,819 matches
-
fi tăvălind pe-aicea în straie rupte de pescar... c-ar fi pusnicind pin niște ruine, c-ar fi îmblînd noaptea cu vrăji pe țărmii mării... Mai știi! Om învățat, Petru Rareș... Poate că toate, cetățuia și locuitoarea ei; nu sânt decât vrăji de-ale lui, închegări ale văzduhului..... ARB[ORE] Și locuitoarea ei" zici tu, Maio? MAIO Da! Se zice că-i albă și frumoasă ca o zi cu soare... Știu eu?... Când am auzit vorbindu-se de dânsa... am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui de veselie... o față mai mult între zecele de fețe pe cari el le-a murdărit cu sărutările lui!... D-zeul meu!... l-am crescut ca pe copilul meu, am sămănat în el tot ce sufletul meu are mai sânt și mai mare, și cu toate astea... MAIO Și cu toate astea bradul a crescut strâmb vrei să zici. Daca furtuna cuvintelor tele nu-l va îndrepta, nu-l va îndrepta neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ziua voastră vă cântă. Mătase, aur, inul de-argint țesut din tort Pot să îmbrace bine un corp și-un suflet mort. Pe când Moldova plânge bătută de argați Năimiți de voi anume... voi râdeți și visați. Și-afară de Moldova mai sânt și alte țeri, Surori a țerei noastre ce, stinse de dureri, Se zbat sub biciul celor cu care voi dați mâna Ca să zdrobiți pe turcul cu dânșii împreună. Creștini își zic aciia, dar, mai păgâni ca turcii, Vând robi pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe turcul cu dânșii împreună. Creștini își zic aciia, dar, mai păgâni ca turcii, Vând robi pe bieții oameni - și pun în vârful furcii Pe orcine din oameni care le-ar spune: stați, Acești sărmani sânt oameni, ca oameni vă sânt frați. Astfel stă scris în legea cea sînt-a lui Cristos? Turcu-i mult mai detreabă, mai blând, mai omenos, Litvanul este lacom... Maghiarul e avan Tătaru-i făr' de lege, polonul e viclean. Turcul e drept ca legea, firea lui e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fapt împietrit de soartă, Dar voi nu înțelegeți coprinsul meu adânc, Ci eu, Doamne... mă crede... nu, vă urăsc... vă plîng! ȘT[EFAN] Nu ai de ce mă plânge... nu voi să te-nțeleg. Ieri v-ascultam... și ce e?... Astăzi sânt om întreg Și-apoi trecut-a vremea când mă duceați de mână Voi, sfetnicii cei veștezi... oștirea cea bătrână A lui Stefan cel Mare... Astăzi mă încongior Cu tineri ca și mine, voioși și zâmbitori; M-am săturat de fețe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi. Trist și bolnav de minte, ci se preîmblă prin țară întocmai ca spiritul cel nențeles al trecutului - picioarelor sale le e dor de pustiu și frunții sale de rasă. El vrea să se călugărească. Vrea ca la mormântul cel sânt să-și sfarme genunchii de marmură și, apucând crucea cu amândouă mînile, să ațintească ochii săi stinși înspre cer - căci sufletul său e sătul de lume, inima sa de amărăciunile ei. Petru Rareș e ca și mort, M[ăria] Ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
III ȘTEFAN (singur ) 2257 Arbore e un brad putred, dar e un brad bătrân, Când arborele-i tânăr l-apleci și se îndoaie, Dar când bătrân e bradul el gâtul nu-și înmoaie. 2254 O! el are dreptate! Sânt mic, sânt [un] mișel... Ștefan din ceri aruncă o umbră pe pământ Și acea umbră pală, stafia lui, eu sînt! {EminescuOpVIII 163} Ce mare!... Și cu toate astea daca asta n-ar fi decât masca trădărei ce mă pîndește!... Acel Petru Rareș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mai fluturi? În cupă nu e vin Și-n lumea asta albă nu e destul senin Să zugrăvești cu dânsul vo câțiva ani de viață Vo cițiva ani de-amoruri smăltați cu dimineață Și cîntec?... Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Și, cum risipitorul aurește cu avere A uliții uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit puterea și fac cu moartea nuntă. Să pun mâna mea rece pe zestrea-i de mireasă, Să mă topesc în sînu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai fluturi? În cupă nu e vin, În lumea asta albă nu e destul senin {EminescuOpVIII 164} Să zugrăvesc cu dânsul vo câțiva ani de viață, Vo câțiva ani de-amoruri smălțați cu dimineață Și cîntec? Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Ci, cum risipitorul aurește cu avere A uliței uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit viața și fac cu moartea nuntă. (după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună; Azi vezi o umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un an, o zi mai cere; Din mări cu munți de viață sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg cu spaimă, nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ncă amorul îți va zâmbi odată Tocmai în fiica dulce de tine adorată... De unde știi?... Și d -asta atâta te topești Încât mai mult o umbră decât ființă ești! Pe fața-ți a tras brazde cumplitele dureri. ȘT[EFAN] Azi sânt bătrân de tânăr. Ce fel eram eu ieri! Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi o rouă în aurit potir Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca gelița nebună Ce-neacă a ei suflet în suflete de flori Și-n visuri aurite aripele-i răcori! Pîn-te-am văzut, o, Mira... pân te-am văzut în față, Înger cu sân de piatră, cu diadem de gheață, Și de-atunci sânt întocmai c-araba vijelie Ce-și mână a ei suflet pin volburi din pustie, Pin volburi de arenă, prin un nisip de foc Ce ard suflarea-ntrînsa dar nu o țin în loc; Căci ea înflăcărată departe-n veci aleargă Pin arida
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascunde moartea, paloarea în obraz. Nu voi să scurtez calea a morții triste, rece, Voi să petrec cum ziua surâde și petrece, Fără ca să-și dea seama, olimpica regină, De ce petrece-n lume frumoasă și senină. Nu știu la ce sânt Vodă! Nu știu de ce trăiesc, Îmbăt suflarea-mi caldă, urăsc, visez, iubesc! (miș[care] Arb[ore]) O viață e-o amară... e-o dulce nebunie Ce zboară fără țintă, ce trece și nu știe, Când moartea te trezește din visul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu capete cărunte, Zîmbindu-mi cu dulceață din norii din trecut. Acei consoți din groapă sânt oastea ce-am avut. O, pe când lumea moartă era în viață, trează, Și eu zburam nainte, o inimă vitează, {EminescuOpVIII 175} Cu steagul într-o mână și cu acest toiag în alta. Să trec numai al morții negru prag Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n taur A ei gheară de-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna pe-un nume în defăimata-i listă {EminescuOpVIII 176} Și-acel nume, ce-avut-a un seamăn pe pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, dar sânt Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger, Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume un tunet falnic, sânt Și-am curățit deodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, E steaua ce lumină pe țară și popor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume, un tunet falnic, sânt Și-am curățit dodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, 71v E steaua ce lumină pe țară și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei senină etern să steie scris! " Ridic cupa de aur în sânta pomenire Celui ce priceput-a înalta lui menire! {EminescuOpVIII 178} ȘT[EFAN] E!... nu cumva vei zice... că eu n-o-am înțeles. Lăsați boieri!... Bătrânii așa sînt! Sânt eu de vină cumcă lumea nu mai e cum a fost, o s-o ridic eu cu umărul? Vin, cupare!... Când lumea e mai veselă atunci portarul meu se scoală și-i învenină inima cu aducere-aminte a unor timpi ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună. (în timpul acesta doi din boieri se scoală, se uită, cu-ngrijire la Domn și ospeți, cari nu-i observă, ci sânt ou toții atenți la) MAIO (care începe să cînte) NORDICĂ Norul țipă, dunii * latră, Marea se zvîrcole-n veci Pin scheletele de piatră Ce-n natura cea, maratră Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare Ce se-nalță rece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l părtinesc. Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și ceea ce vouă vă pot face Lui Arbore bătrânul să nu pot să-i cășun? De voi să-i tai [eu capul] Vă pot zdrobi cu toții, răspundeți[-mi], așa-i? TOȚI (îngroziți) Așa! [ȘTEFAN] De pot face acestea atuncea eu sânt Domn. Scoală-te, vultur veșted, din amorțitu-ți somn, Scoală-te și răcnește, scoală-te și ucide, Lasă lumea să plângă când inima ta râde. * Hahaha! Acum vie și Arbore să zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
face acestea atuncea eu sânt Domn. Scoală-te, vultur veșted, din amorțitu-ți somn, Scoală-te și răcnește, scoală-te și ucide, Lasă lumea să plângă când inima ta râde. * Hahaha! Acum vie și Arbore să zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și în mărire, cel puțin în turbare. TEXTE AFERENTE 1 2254 ACT I SCENA I BOIER INTRIG[ANT] ȘI DOMNUL Domnul se plânge că de când și-a pustiit sufletul cu vicii a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcut să-mi uit de vin. Îmi veni, o Doamne, a minte Cum stătea mai dinainte, Când eram și eu mai verde, Nu ca ceasul ce se pierde, Cum stătea la masa-ntinsă, De boieri bătrâni cuprinsă, Ștefan Vodă Domnul Sânt Fără seamăn pe pământ. Alb ca iarna, cald ca vara, Bun și blând ca primăvara, Suflet tare ca o stâncă Ochi afund, privire-adîncă Barba lungă, fruntea ninsă Și-ntr-un cerc de aur prinsă. Era noapte, era lună, El cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumei seamă Când din scaunu-i de fală Ștefan marele se scoală Și, în mână cupa plină, El boierilor închină; Și boierii se scula Și el astfel li zicea: Dragi boieri, viața-i grădină Înflorită în lumină, Moartea e un munte sânt Prea departe de pământ, Luminat de-al lunei gând (O insulă de cipres negru-verde, într-un ocean cu apă tămâiată și sântă. ) 9 2254 [ARBORE] Mira, cânt al mîngîierei, Mira, înger-suflet, vis Ce cu blîndu[l] tău suris Alungi palida
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
meu, Las' să-mbăt slaba-mi privire În angelica ta față, Las' să sorb nouă viață Din adânc, din ochiul tău, Dulce îngere de pază, Cu aripa ta de raze TU lumini orbitu-mi trai. {EminescuOpVIII 188} Tu ești ziuă, eu sânt noapte, Tu ești cântec, eu sânt șoapte, Eu sânt iarnă, tu ești mai. * De la Brateș pîn-în poartă Fetele cu cozi în flori Întind vesel mândre hori Și flăcăii beau la toartă Chiuind în danțul lor, Flori și bete-n pălărie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]