6,550 matches
-
ce pare nefirească doar ochiului înrobit de preocupări estetice, în schimb o lectură în cheie teologică lămurește spontan codul Nodurilor și semnelor. Citite cu un ochi estetic, versurile sînt anoste pînă la stupiditate, dar străbătute cu ochi spiritual, ele sînt săgeți cristice de o directețe evidentă. Apologia pe care pictorul o face Nodurilor și semnelor merge pînă la o suită de îndemnuri adresate cititorilor. Cine nu vrea să trăiască descumpănirea de a nu pricepe nimic din volum e rugat să respecte
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
contra ființei celuilalt, nu atât ființa de carne, cât aceea scriitoare, al cărei izvor e menit, printre rânduri, să sece. E amprenta Constanței Buzea, în poezie, ca și în viață. Să spună, oricât de subtil, ce are de zis. Chiar dacă săgeata are, ca întotdeauna, două vârfuri la fel de ascuțite. Dialoguri, probabil surde, ale unei poete care a făcut, altminteri, legământ de tăcere, sunt aceste răvașe când pedepsitoare, când jucându-se cu promisiuni în care nu e bine să crezi: „Te voi chema
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
umbră -/ că, adormind,/ ar putea să te-nvelească,/ așa cum penele/ de la un timp ascund/ lumina păsării” (Moartea în cuvînt). În aceeași direcție iluzorie a „posibilei catastrofe”, a „pagubei” asumate, poetul ne încredințează că neliniștea îl apără cum o cămașă de săgețile întrebărilor, că își riscă viața pe „o amintire de semne”, că numai la o depărtare de trei metri se deschide „drumul real,/ unde poate ajunge/ sărind printrun cerc magic”. În clipele de indispoziție, îi vine în ajutor autoironia. Destinul îi
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Unul dintre mijloacele prin care se ajunsese "la această eră fericită", era, în primul rând, "lobocoagularea prefrontală", uciderea compozantei emotive a omului, "o prevedere psiho-sanitară care scăpase omenirea de o mulțime de plăgi și o îndrumase pe făgașul progresului calm...". Săgețile ironiei sunt necontenit trimise din spatele unui scut de aparență științifică. Alarma se dă atunci când la tineri de pe toată "imensa întindere a uniunii" apar simptome emoționale, unii cântă, alții vorbesc despre artă, frumusețe, iubire, religie etc. În zadar a fost supus
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
căuta să afle dela mitropolit amănunte despre locuitorii Moldovei dinainte de venirea lui Dragoș. Din acele amănunte își reamintea acuma doar că erau mult mai înaintați decât Apusenii în ducerea luptei și cunoșteau praful de pușcă pe care îl foloseau la săgeți pentru incendierea dela mare depărtare a cetăților de cucerit. Despre tatăl lui Dimitrie, mitropolitul susținea că postelnicul Alecsandru își spunea Alecsa în memoria unui strămoș cu acest nume, decapitat de Ștefan cel Mare pentru că făcuse parte din cei ce erau
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
mai spun atunci când prinzi de veste că eu nu sunt eu te scuturi de trupul meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire peste arcul mlădios cum slobozesc săgeata către inima tunetului din care plesnesc apoi goarnele albatroșilor în jurul nostru femeile culeg nuiele unduioase iar bărbații umplu repede căruțele cu pește în timp ce copiii lor poartă mustăți din spice de grâu lumea ne întreabă de ce stăm prea aproape unul de
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
stingem? Noapte de noapte îmi răzuiesc asemeni vechilor învățați sarea de pe cămașă (o parte din noi se evaporă?) Viața mea: o sare amară Scenă de vînătoare (cu leul în final) E caldă încă în vatră cenușa - nu pot fi departe Săgețile lor vîjîie cu o jumătate de zi mai încolo S-au pictat în culorile pădurii au cîntat și-au bătut în tobe au desenat în țărînă vietăți de care se mai tem cu sînge de animal și-au scris numele
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
vine în minte acel vers din Mallarmé: Toute je l'évoquais lustrale... Adevărul este că doamna S. este o minte subtilă - mătușa mea, ca să zic așa, era numai senzație, sentiment... În timpul vieții sale nu ar fi izbutit niciodată să pareze săgețile veninoase ale teribilei doamne S. Dar atunci, la doamna S. acasă, cea care cîștigă partida fu Atena!" O revăd pe doamna S. strîngînd tare pleoapele în timp ce lăsa capul în jos. Înainte ca Barbu Varnali să se ridice să plece, am
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind polifonie ridicată încet prin turle și ziduri răsturnate crește în urciorul cîntecului de bucurie
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și de ce de-atîta timp tratatul meu despre barbarie și sacralitate stagnează de fiecare dată la
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
O, numai dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo se-vârtesc
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
Și norii. Joși, vârtejiți, ca fumul ieșind din vetrele cerului, fuior cu care se spânzură ceasul acesta obscur cu ieșirile, două, pecetluite. Octombrie. Normandia de Jos. Târziu. CONSOLATIO De unde să începi, stăveziu slujitor al umbrei, cavaler al Lunii, ochind cu săgeata clopotele jilave ale miezului nopții? Cresc ierburi de-a valma în jurul bisericilor Hrănite de umezeala întunericului, împinse în sus de confuzia orelor. Cine ascunde iarna și ziua, frigul și căldura sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
iartă-mi cruzimea cu care în două rupeam gâze minuscule - licuricii - burta lor luminiscentă mi-o lipeam în mijlocul frunții și-n lumina aceea agonizândă feeric buchiseam calea în labirintul din inima vieții... Dans Chipul verde al mării își rotește-albaștrii ochi săgeți de soare rup carnea furtunii ușița dinspre grădină din talazuri clădită scârțâie șubred pe umerii înotătorului ceru-nflorit scapără versuri pentru eșarfa de foc a fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
de a spune că acel El/ Eu înaintează spre anonimat, în care va și dispărea la un colț de stradă. Despre necunoscutul înaintînd se spune că Ťare umerii străpunși de săgețiť (o aluzie la martiriul Sfîntului Ștefan sau, mai simplu, săgețile sînt grijile insului, întrebările dramatice pe care tocmai și le pune?), de aceea poate Ťare un mers clătinatť - aidoma ultimilor pași ai cuiva care se va prăbuși". Cu toate că nu iscodirea generalității, a categoriei lejere și eventual laxe alcătuiește preocuparea de
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
a lui Magritte) este realitate, așa cum reiese din poemul dedicat ,Maestrului Magritte, cu venerație" : ,Realitate desenată lin de aripa/ vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc/ de laba leului culcat pe plaja însorită/ lângă femeia cu sexul deschis/ spre săgeata zenitului// realitatea pusă într-o ramă de flăcări// realitate care jignește ignoranța" (Realitate). Există o realitate a poeziei, în care totul este posibil, culorile sunt tari, atmosfera ritmată, viața se trăiește cu intensitate și o alta, a cotidianului, petrecută în
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
despre această literatură a convulsiilor, deficitară artistic și impresionantă ca document uman. La antipodul unei astfel de modalități, autorul romanului de față prezintă o deplină liniște narativă, conjugată cu o vivacitate stilistică neobișnuită. Cu toate că zboară și prin paginile lui destule săgeți, cu adresă reală sau autoreferențială (un personaj se numește Silvia Burlesconi, un cunoscut critic literar e ironizat pe jumătate de filă, apar referințe stricte ori parodice la secvențe familiare nouă: Pont des Arts, podul dintre Luvru și Academie, Roman de
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
cele de la șes. Acest fapt este ilustrat zi de zi, atât prin jurnalele de știri, cât și prin reportaje, documentare, sau transmisiuni directe la posturile de televiziune. Sigur că nu mai suntem pe vremea stindardelor cu cap de lup, a săgeților, a luptei cu bolovani de la Posada, sau a furcilor, coaselor și topoarelor, ale desculților de la 1907, însă, fiind aici de peste 2000 de ani, ne-am păstrat vitejia, spiritul și tradițiile de luptă... Este drept, așa cum vedem cam la toate televiziunile
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
o voce distinctă și calmă în meleul milenarist. Iată că a doua lui carte îl reapropie de formula dominantă în poezia de azi, cu cele două trepte - realism și expresionism - parcurse de un subiect și o lume în criză. În pofida săgeții ironice la adresa lui Marius Ianuș (există o concurență acerbă, subterană și la vedere, între acești doi scriitori), următoarea ars poetica pare desprinsă direct din programul ,Fracturilor", cu miza dublă pe furie și sentimentalism, ruptură și reîntregire a eului: , Nu mă mai
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
pare că până și budapestanii s-au săturat. împărțiți bunele cuvinte și felicitările pe care vi le adresez cu locatarii câmpului de luptă care este Mogoșoaia. Spuneți-le, ca să-i înveseliți, deși nu cred că mai e nevoie acum, că săgețile parților se întorc de obicei împotriva lor înșile. Lucrul cel mai bun ce li s-a întâmplat este că trăiesc aceste zile pline de primejdii sub egida dumneavoastră. Și eu aș fi vrut s-o pot face. Salutați din parte
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
această putrezire mă-mbată ca un vin/ căci simt curgând printr-însa bunicile și unchii.// Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!" (Sunt tânăr, Doamnă...). Venite după valul liric abstract al generației '60, inaderentă la cotidianul prozaic (compromis în epoca realismului socialist) și mizând în mod frecvent, nu numai în teorie, ci și în practica textuală, pe
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin/ chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii"; Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara"; "deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr"... Elementele concesive sunt grăitoare: precedate de câte un "deși", "chiar de", "oricât mi-ai spune", apar secvențe neliniștitoare ce aduc riduri sub ochii atât de vii ai protagonistului. Apoi, tinerețea se trăiește, nu se declară. "Sunt tânăr
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
iubit. Solidaritatea masculină se reface dincolo de moarte, când fantoma rivalului îl ajută pe Rafael să conceapă planul ideal pentru a scăpa de nevastă. Cred că o astfel de tramă e actualul echivalent al suprarealismului, nu? de la Iglesias mai ciuruiește cu săgeți caustice impactul televiziunii, intruziunea ei în intimitate - doar Rafael se uită la televizor ca să ia exemplu de crime perfecte - dar și spiritul gregar indus de modă. Lungmetrajul e împănat și cu moduri originale de filmare, bașca încadraturi. Nu e vreo
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
cunoștință. George era cel mai bun prieten al meu - aud că și al lui Ioan Barbu - și l-am însoțit în ultima lui călătorie în spațiul originar, de siguranță. înalt, masiv, curbat ca un arc din care tocmai au pornit săgețile ochilor fremătători, cu brațe lungi de rugbist care întotdeauna ține ceva în mână, Nenea Ioan Barbu îmbrățișează pe toată lumea, fără să atingă pe cineva. și toată lumea se poziționează în jurul lui, căci numai el ia deciziile și are soluții pentru toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-n piept, / privind fix în el / și izbindu-mă cu elicea-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge pe orizontală, pe verticală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o păsărească a studenților de atunci, cu anticipări ludice, moderniste prin intenția de a deplasa accentul de pe sens pe formă. Inventivitatea lingvistică a lui Hasdeu se manifestă deopotrivă de debordant în lucrările științifice, atît de meticulos elaborate, cît și în săgețile ironice aruncate cu predilecție junimiștilor. Dacă în Magnum Etymologicum scrie un eseu de două pagini numai despre litera A, dacă are răbdarea și fantezia de a scormoni prin mai multe limbi indo-europene pentru a demonstra că ,neghiob" este un derivat
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]