1,346 matches
-
o optică burgheză, erau niște ghetouri enorme (burghezul rău găsea acest lucru firesc, iar cel bun se întrista). În realitate, cine trăia în aceste „rezervații” era sărac, dar absolut liber. Ceea ce îl condiționa era sărăcia sa, mai precis ceva care sălășluia în interiorul său, care făcea parte din lumea sa, care nu cunoscuse întrerupere în trecutul și, pe cât se putea bănui, nici în viitorul său. El nu putea să vadă limitările pe care o altă cultură i le impunea din simplul motiv
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, Iași, 1973; Teatru, pref. Al. Piru, postfață
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
cu multiplele întretăieri de curente ideologice, dar și din punctul de vedere al efortului de diferențiere față de ce a fost înainte”. Privind literatura contemporană, criticul schițează portrete de reținut. Frapantă la Tudor Arghezi ar fi antinomia; personaj „faustian”, în el sălășluiesc nu numai „două suflete, ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern”. La Lucian Blaga, un anxios lirico-reflexiv, atrage atenția „cugetarea plasticizantă”. În cadrele modernismului, Blaga e „unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre”, excelând în
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Cristos era divizat în două, iar omul era separat de Fiul lui Dumnezeu; Chiril vorbește însă de o uniune kath’hypostasin, conform căreia „nu a existat întâi un om obișnuit născut din Sfânta Fecioară și apoi Logosul a coborât să sălășluiască în el, ci, unit încă din pântecele matern, acesta a fost supus unei nașteri carnale, făcând din nașterea cărnii sale propria naștere” (Epist. 4, 4). Totodată, Chiril i-a trimis împăratului un tratat Despre adevărata credință și, în același timp
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
speranță cu porunca de a construi Casa Domnului: Chiril îl consideră ca o profeție a construirii Bisericii; această decodificare e completată de o interpretare morală pentru că fiecare din noi poate fi definit drept Templu și Casă a lui Dumnezeu deoarece sălășluiește în noi Cristos prin Duhul Sfânt (ed. Pusey, vol. II, pp. 247-255). Și când comentează evangheliile Chiril admite întotdeauna un sens literal pe care îl completează - tot nesistematic - cu cel alegoric. Firește, tipologia nu se referă aici la trecerea de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos era divizat în două, iar omul era separat de Fiul lui Dumnezeu; Chiril vorbește însă de o uniune kath’hypostasin, conform căreia „nu a existat întîi un om obișnuit născut din Sfînta Fecioară, și apoi Logosul a coborît să sălășluiască în el, ci, unit încă din pîntecele matern, acesta a fost supus unei nașteri carnale, făcînd din nașterea cărnii sale propria naștere” (Epist. 4, 4). De asemenea, Chiril i-a trimis împăratului un tratat Despre adevărata credință și altele două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
porunca de a construi Casa Domnului: Chiril îl consideră ca o profeție a construirii Bisericii; această decodificare e completată de o interpretare morală, pentru că fiecare din noi poate fi definit drept templu și casă a lui Dumnezeu deoarece în noi sălășluiește Cristos prin Duhul Sfînt (ed. Pusey, vol. II, pp. 247-255). Și cînd comentează evangheliile Chiril admite întotdeauna un sens literal, pe care îl completează - tot nesistematic - cu cel alegoric. Firește, tipologia nu se referă aici la trecerea de la realitatea din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
slava provenită de la Logos. Așadar, nu trebuie să vorbim de amestec, ci trebuie să recunoaștem că există o singură natură a Fiului devenit carne și om; de altfel, e o blasfemie să afirmi că Logosul este numit om pentru că a sălășluit într-un om. Tocmai pentru că a devenit om, putem să-i aplicăm lui - și nu unui om unit cu Logosul - enunțuri care n-ar putea să se refere la Logos în afara situației determinate de economia întrupării, cum sînt suferința, slăbiciunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalîndu-se din nou de sprijinul Romei și invocînd ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să se disocieze de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin sălășluise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorie ar fi trebuit să le accepte (cf. supra, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii după conciliul de la Efes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele făgăduite de Dumnezeu. Instructiones I, 42 (traducere fr. de J.‑M. Poinsotte): DESPRE POPORUL CEL SFÂNT ASCUNS AL LUI CRISTOS CEL ATOTPUTERNIC, DUMNEZEUL CEL VIU Un popor sfânt [va] rămâne, ascuns la marginea lumii,/ Nu știm, în fapt, unde sălășluiește./ Trăiește împărțit în nouă triburi și jumătate,/ Altele decât cele două triburi și jumătate care sunt aici, printre noi./ Cristos a rânduit pentru ele să viețuiască după Lege, ca în vechime./ Să trăim cu toții acum după învățătura Legii noi,/ Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mănăstire de la Deal”56. Urmând după câteva formule (devenite clișeu) - „Pomenește-i Doamne”, „Adu-ți aminte, Doamne, de păcătoșii robii tăi” - ori chiar după scurte rugăciuni descinzând dintr-o retorică a înduplecării - „Pomenește cu drepții pe robul tău [cutare] și sălășluiește-l în casa ta, ca un prea îndurat, trecându-i cu vederea toate păcatele, și cele de voie și cele fără de voie...” -, înșirările din pomelnice (pomeannice) - copiate, refăcute 57 cuprind uneori o istorie a țării „în nume”(sunt omise „personajele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Amin. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește‐ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește‐ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
este evident că C. Poghirc nu acceptă soluția prezentată mai înainte de I. Conea (cap. Toponimie, din Monografia geografică a RPR, vol. I, 1960), după care rădăcina hidronimului Dunăre ar fi den = apă, datorată unor triburi caucaziene, preindoeuropene, ce ar fi sălășluit cândva pe malurile Dunării noastre. 52 Russu I. I., op. cit., 1945; Wald Lucia, Slușanschi D., op. cit., 1987. 53 Cf. Lahovari G. I., Tocilescu Gr., Brătianu C. I., Marele dicționar geografic al României, București, 1898-1903 (cuvîntul Dunăre). 54 Papadopol-Calimach A., Dunărea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
numim „conștiință ecologică” (ce îi lipsea, desigur, „iluministului” Hegel!). El i-a determinat pe pescari să arunce peștii în mare, întrucât pentru pitagoreici viața este sacră și supusă metempsihozei. Probabil Pitagora s-a gândit că, poate, într-un pește mic sălășluia spiritul unui mare filosof (vezi Hegel, op. cit., vol. I, pp. 182-183). 37. Vezi A. Delatte, Études sur la littérature pythagoricienne, Champion, Paris, 1915 (capitolul IX: „Le catéchisme des Acousmatiques”), pp. 271-312; vezi și Vie de Pythagore, Mémoires de l’Académie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
muri”. Nu este de ajuns să murim, ci trebuie să învățăm să murim cu înțelepciune. ș...ț Trăiește o viață curată și spirituală, eliberată de carnea ta, murind nu numai pentru lume și pentru alții, dar și pentru tine însuți, sălășluind mai mult cu gândul la ceruri decât pe pământ și având legături mai mult cu Dumnezeu, cu îngerii și cu fericiții locuitori ai cerului decât cu oamenii muritori! Ca și Moise, tu trebuie să îți iei rămas-bun de la oamenii acestui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fragmentare. El a propus alternative de predare realmente uimitoare, care conferă „ascultării” o valoare paideutică excepțională, cu funcția de a relaționa profund viața trăită de cunoașterea lumii - adică de a armoniza Dasein-ul, în ipostaza sa umană, cu Kosmosul, în care sălășluiește privilegiat, pentru că îl înțelege. David G. Smith, Elaine Atkins și Brent Davis nu au încercat să realizeze o hermeneutică fenomenologică autoconsistentă pentru abordarea problematicii teoretice și practice a curriculumului 144. Ei s-au mulțumit să-și fundamenteze demersurile pedagogice pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sine” (self-understanding). Această fază este posibilă numai printr-o mediere, care diferă de la un cititor la altul. Reynolds (1985) crede că textele teoretice, în calitate de „cuvinte ale ficțiunii”, postulează lumi fictive în care sinele poate fi clarificat, în care cititorul poate sălășlui. Lectura textului este un travaliu prin care „eul” se autentifică, adică își clarifică esența. Dacă în text recunosc doar un „non-eu” și dacă meditația mea se pierde undeva în lumea textului, între „non-eu” și aparența sinelui, tocmai prin recunoașterea „non-eului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
recunoașterea „non-eului” îmi voi distruge, ulterior, cu claritate, eul autentic. Există texte prin care, citindu-le, mă „aud” pe mine însumi relatând; și există texte prin care, citindu-le, „aud” pe altcineva relatând. Ambele lecturi sunt revelatoare. În prima categorie sălășluiește eul autentic; în a doua categorie există un „non-eu” la care mă pot raporta pentru a mă distinge „eu însumi”, ca fiind altceva și altcumva. În concluziile lucrării sale, Reynolds (1989) a avansat câteva idei originale cu privire la utilizarea limbajului metaforic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de mine, regiunea ocupată de Dasein-ul «celorlalți» și care face cu putință ceea ce Heidegger va numi «faptul-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul», Miteinandersein; 3) regiunea Dasein-ului care sunt «eu însumi», regiunea «sinelui», das Selbst, ale cărei hotare le trasează suma posibilităților mele ireductibile, deasupra cărora sălășluiește - ca posibilitatea «supremă, desprinsă de orice relație și de neocolit» - moartea fiecăruia dintre noi. ș...ț Această carte nu poate fi deschisă la întâmplare și, cu atât mai puțin, ea nu poate fi frunzărită. Cine vrea să își facă o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Gewissens („vocea conștiinței”), iar Heidegger - Ruf des Gewissens („chemarea conștiinței”). Ar fi așadar de bănuit că „răsturnarea” destinului (Kehre) lui Ulise nu s-a produs în împrejurări exterioare și accidentale ale vieții lui, ci în adâncul ființei sale, acolo unde sălășluiește imperial conștiința de sine. Ea pare a fi receptaculul tuturor experiențelor noastre dobândite prin aventurile și pățaniile vieții. Aceste pățanii capătă astfel sens prin raportare la conștiință și merită examinate cu atenție, din moment ce ele au transformat un cetățean de rând
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gardienii de la Jilava i-am întâlnit la Canal, cu grade de ofițeri superiori - și, bineînțeles, nu au uitat școala de la Jilava. Experiența de la Jilava nu o pot uita. Acolo, într-adevăr, în același spațiu proscris și în același timp nefast sălășluiau sfântul și criminalul, savantul și analfabetul, omul și contrariul său. După două luni am fost transferat la Pitești. A.N.: Când a fost asta? N.I.: În aprilie 1950. A.N.: La Pitești începuse deja...? N.I.: Da, experimentul începuse la 6
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză a mizeriei țăranilor ar fi lenea și beția. Structura intimă a lui N. e duală: în el sălășluiesc, după cum mărturisește singur (în Pentru ce țiganii nu sunt români), „românul vechi” și „românul nou”. În broșura Elemente de dreptul politic dupre mai mulți autori de un filoromân (1846), compilație după Montesquieu și G.-L. J. Carré, N., adept al
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
noi orizonturi. Cultivând unele metafore și simboluri cu totul particulare, N. fixează stepa, salcâmii, ploile și vânturile toamnei, cocorii, păsările cerului drept componente esențiale ale universului său liric. Poetul este, așa cum se autodefinește, un „fiu al stepei”, în sufletul căruia sălășluiește „dorul cocorului” și care e atras mereu de „pânze de catarg”, chiar dacă uneori se identifică lăuntric cu „vulturii răniți”, cu niște „ghitare sfărâmate”, cu „copaci pustii”. Spre a ține piept „ceții” și „ruginii”, cheamă „răsăritul” soarelui și „seninul” cerului, duioșia
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
a modului de existență al lui Hristos”6. Însușirea atributelor divino-umane ale Cuvântului întrupat reprezintă premisa cunoașterii teologice a Dumnezeirii. Or, modul de existență prin excelență al lui Hristos este iubirea. De aici îndemnul apostolului Pavel: „Și Hristos să Se sălășluiască, prin credință, în inimile voastre, înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire, ca să puteți înțelege împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea și înălțimea și adâncimea, Și să cunoașteți iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoștință, ca să vă umpleți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
leviatani aceluia care-i zărește pentru prima oară. Iar cînd îi recunoaște în sfîrșit, însăși enormitatea lor îl face să se îndoiască, în forul său interior, că aceste matahale ar putea fi însuflețite, pe de-a-ntregul, de aceeași viață ce sălășluiește într-un cal sau într-un cîine. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, e greu să privești viețuitoarele din adîncurile mărilor, cu aceleași sentimente, cu care privești făpturile uscatului. Căci, deși unii naturaliști din vechime au susținut că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]