60,192 matches
-
acum. N-am adus chiar întâmplător în discuție aceste scene. Există în România destui oameni direct implicați în operațiunile militaro-teroriste din acele vremi. Ele erau, fără îndoială, mult mai vaste decât puteau să-și dea seama niște studenți ca noi. Sămânța violenței, cultivată și pe pașnicele noastre plaiuri, a dat și continuă să dea roade. E de datoria acestor "specialiști" să comunice tot ce știu. Nu e suficient ca Ion Iliescu să-și trâmbițeze atașamentul față de valorile democrației. E obligatoriu ca
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car; sămînța e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și ziua ne prinde pe cîmp". Angrenați în această ordine prestabilită, în care rolurile sunt bine distribuite iar contextul mereu același, oamenii sunt închiși în sine
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc între semințe" (Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar: "Vițeii, vin vițeii să pască-n Paradis/ Substanța
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
comun, din punct de vedere literar. Poemul e amplu și nu se poate cita integral, dar începutul poate da o idee despre gravitatea unei atitudini poetice diferite de cele de pînă acum: "Creștem aici în borcanul ăsta de jurnal/ o sămînță amară de poeți care nu se mai pot/ întoarce acasă. Bărbați ce stau ciuciți/ în costume pătate de grăsime cu papioane unsuroase/ adunați în demisoluri obscure din Chicago/ cocoțați pe birouri pentru-a sări/ la Paris în călimări Biedermayer..." O
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din sinagogi:/ Cereau
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
revistă "un tîmpit ca ăsta"". A se reține picanta informație memorialistică! Mai delicată apare chestiunea propunerii ("doleanței", "rugăminții") ce ne-a făcut-o dl Alexandru George ca să... nu mai scriem despre d-sa și despre care am afirmat că poartă sămînța intoleranței la discuție. Cu atît mai vîrtos cu cît eseistul revine în astfel de termeni: "o anume doleanță a mea, ca prețiosul critic, autor a cel puțin o duzină de articole despre mine, pe care le calificam drept unul mai
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
variate poziții ale acuplărilor metafizice doar pentru a ajunge cât mai repede cu ea în pat. Pentru pleava asta primitiv-sexualizată, țara nu e o mamă, ci vita bună de muls pe care nu și-o închipuie altfel decât gestantă cu sămânța lor putredă. Iminenta adoptare a legii prostituției îi va trimite, sper, la locurile binemeritate. îmbrăcați în straie multicolore, îi văd armonizându-se perfect cu ghereta de portar a caselor de toleranță. Trecând de această paranteză care-mi stătea cam de
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
regretabile dintre memorialistică și document. Este clar că nu poți da drept certă o afirmație diaristică - eventual, pui sub semnul întrebării anumite certitudini personale (cum foarte sugestiv face Andrei Codrescu - își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai mult sau mai puțin reușită, un patos exagerat. De la reproșurile de mai sus pînă la iritările iscate, este
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
Imnul dracilor al lui I. Heliade Rădulescu ("Bîrrr pac, papă Satan, Cronc, cron, ga! meu, chiți-chiți, meau!"). într-o poezie a lui Șerban Foarță e însă inclusă chiar o "înjurătură" - "pe limba păsărilor colibri": "o-rí-o tó-to-bríx i-máx ri-máx/ gal papagal sămînță de limáx/ broscolopendră-n pufuri de cocò" (Șapte unisonete). Refrenele muzicale - variații ale combinațiilor banale de silabe sonore ("tra-la, la-la") sau ale numelor vechi ale notelor muzicale ("pa-vu-ga-di-ke-zo-ni-pa") - se înrudesc și ele cu limbile imaginare; ele apar în Hora de băieți
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
unor volume de poezii care au făcut scandal penal în sensul propriu al cuvîntului (pentru aducere aminte e suficient să cităm titlurile a două dintre ele: O noapte cu Patria și Româna cu prostii). Dar nu în volume a germinat sămînța scandalului, pentru că ele au apărut ulterior declanșării acestora. Cele două volume citate anterior au trecut pe pagina de copyright anul 2001, dar Mihail Gălățanu e cunoscut de mult timp ca un poet aflat în contra direcției academicoase a literaturii române de
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
de la Unirea la Piața Romană, întorc și fac dreapta, pe lîngă Universitate. Nimeresc aproape în beznă, ornamentele dispar, ochiul mi se obișnuiește greu cu întunericul. Pe cele mai multe artere nimic nu s-a schimbat. Aceeași tristețe. Nici un beculeț în plus, de sămînță, deși centrul capitalei, să zicem, înseamnă mai mult decît o arteră, altminteri prea încărcată de atîtea jocuri de lumini. Mi-am amintit de cîteva case de țărani gospodari. Fiecare are o cameră, superbă, cu televizor, cu covoare și pendulă, cu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
dacă un alt președinte de Academie ar fi decorat coaliția care a fost la putere. Astfel de fapte nu au greutatea adevăratelor compromisuri. Un alt reflex al revizuirii ar fi căutarea polemicii cu orice preț. Gheorghe Grigurcu caută cu îndîrjire sămînța de scandal. O vigilență patologică bîntuie orice replică, orice răspuns la cine știe ce afirmație. Suspiciunea domină. O calitate a cărții ar fi evidențierea condiției de frustrat la Gheorghe Grigurcu, frustrat material și cultural. Interviurile așezate unul după altul scot la iveală
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
într-o mulțime de nevinovați, asupra unei lumi tolerante, evoluate, alcătuită din indivizi cu rădăcini în multiple nații și stadii de dezvoltare. Oricum, imuabili pămînteni se dovedesc, o dată în plus, ființe cu rădăcini mișcătoare, spre îndurerarea multora și bucuria extremiștilor, sămînța răului de astăzi, de ieri și de mîine. Faptele talibanilor n-au nici milă, nici iertare!
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
În inimile noastre; ca urmare, mărturisindu-L cu gura și pocăindu-ne Îndată din suflet de fărădelegile săvârșite de noi mai Înainte, precum a intrat Dumnezeu Cuvântul Tatălui, În pântecele Fecioarei, așa Cuvântul se află și În noi ca o sămânță”<footnote Ibidem, p.143 footnote>. Referitor la acest text, tâlcuitorul Filocaliei, părintele Dumitru Stăniloae, arată că „este o legătură Între cuvântul rostit de Cuvântul dumnezeiesc și Între acest Cuvânt ca persoană. Când e primit cuvântul Lui cu credință, vine la
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Întreaga umanitate În dumnezeire. Deci, Fecioara Maria este și Maica noastră și, prin urmare, Hristos este Fratele nostru. Așadar, prin ea, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni om deplin și astfel, fiind asemenea În toate cu primul Adam, născut fără sămânță omenească, a izbăvit de păcate pe om. În acest sens, Sfântul Simeon ne spune: „...precum Eva cea dintâi a născut din Împreunare și din sămânța lui Adam și din ea și prin ea s-au născut toți oamenii, așa și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
putut deveni om deplin și astfel, fiind asemenea În toate cu primul Adam, născut fără sămânță omenească, a izbăvit de păcate pe om. În acest sens, Sfântul Simeon ne spune: „...precum Eva cea dintâi a născut din Împreunare și din sămânța lui Adam și din ea și prin ea s-au născut toți oamenii, așa și Născătoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl În loc de sămânță, L-a zămislit și L-a născut numai pe Unul-Născut din Tatăl dinainte de veci și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
sens, Sfântul Simeon ne spune: „...precum Eva cea dintâi a născut din Împreunare și din sămânța lui Adam și din ea și prin ea s-au născut toți oamenii, așa și Născătoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl În loc de sămânță, L-a zămislit și L-a născut numai pe Unul-Născut din Tatăl dinainte de veci și Unul-Născut și Întrupat din ea, În zilele de pe urmă”<footnote Ibidem, p.144. footnote>. Numai ea, stând Între Dumnezeu și oameni, L-a făcut pe
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
participare<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Maica Domnului ca mijlocitoare, În Revista “Ortodoxia”, nr. 4/1952, p. 126 footnote>. Sfântul Maxim Mărturisitorul, referindu-se la fecioria Născătoarei de Dumnezeu, arată că nașterea s-a făcut În chip minunat, fără de sămânță, iar Fecioara Maria a rămas fecioară și după naștere: „...zămislirea Lui (lui Hristos) s-a făcut În chip minunat, fără de sămânță, iar nașterea, mai presus de fire, fără stricăciune, căci Dumnezeu, născându-Se din maică, Îi strângea prin naștere legăturile
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Maxim Mărturisitorul, referindu-se la fecioria Născătoarei de Dumnezeu, arată că nașterea s-a făcut În chip minunat, fără de sămânță, iar Fecioara Maria a rămas fecioară și după naștere: „...zămislirea Lui (lui Hristos) s-a făcut În chip minunat, fără de sămânță, iar nașterea, mai presus de fire, fără stricăciune, căci Dumnezeu, născându-Se din maică, Îi strângea prin naștere legăturile fecioriei mai mult decât firea”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostrum, În Filocalia rom., vol. II, p. 86 footnote
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip din cauza unei femei pe care a iubit-o în tinerețe, fără să-i fi mărturisit însă
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
se cîntă Beethoven și Lizst, deși muzica e lină și melodioasă (sau poate din chiar acest motiv), izbucnește în plîns. După care, ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz. "Te rog vino...". Ștabul de la Propagandă (și Agitație), mare ronțăitor de semințe (v. Feuerbach), îi pregătise lui Ghiță Dej o masă trăznet: țiganii diblari fuseseră urcați în copacii livezii. Păsări cîntătoare. Paradis terestru. Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i neascultătoare. Cea mai la îndemînă exorcizare
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
e tot mai greu). Sau: "Aici, unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l scoată din întristare/ pe bărbatul din mine" (Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să ne mai spună). Sau: "Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă./ Și briceagul în formă de pește. Și
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
teribilă, sufocantă și mă întreb cine trebuie să curețe în locul nostru? O.N.U., U.E., N.A.T.O.? Cine să scoată copiii din canale? Cine trebuie să le spună bucureștenilor că solul capitalei nu trebuie să fie compus din coji de semințe, hîrtii și scuipat? Cine ar fi obligat să vopsească acele blocuri sinistre care murdăresc fața orașelor țării, cine trebuie la urma urmei să ne îngrijească curtea? Ajuns în diverse localuri de sănătate stai și te întrebi ce mare molimă a
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
se degajă soluția pregnantă a eroziunii, a dezamăgirii, a "căderii". Sentimentalul pierde teren, întrucît psihia actantului se realcătuiește sub semnul realului brutal: În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Arbuștii ornamentali au simțit cum se macină/ Venele lor subțiri de o necunoscută sămînță./ Era ca și cum o omidă s-ar fi tîrît/ Peste organele lor cristaline, acoperindu-le/ Cu o peliculă de argint, împiedicîndu-le/ Să mai respire.// Aveam ani puțini pe atunci, eram ca un magazin/ Abia inaugurat, strălucind de curățenie și belșug,/ Și
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
nasc/ Ca în ritmurile inițiatice/ Din numele meu,/ După ce decenii întregi/ Tot ce eram/ S-a concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și acum să o iau de la capăt,/ Să caut un alt grind/ Roditor/ Să îngrop semințele/ Și să mă aștept apoi răbdătoare/ Pe mine însămi răsărind?" (De la capăt). Pericolul maxim este mortificarea, pericolul minim e repetiția mecanică, sisifică: Dar cine mai știe/ Cum eram/ Ca să mă identifice ca pe un cadavru/ Privit cu repulsie de-aproape
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]