1,048 matches
-
periculos. Bietul frate-meu, cînd a înnebunit, era foarte liniștit. Se credea statuie. Uite așa stătea toată ziua. (pozează ca o statuie de personaj mitologic) BUNICA: Da. Dar soră-ta care se credea cîine? Nu era periculoasă? BUNICUL: Nu era, săraca. BUNICA: Mă lătra toată ziua. BUNICUL: Ei! Ce-i drept, lătra la tine. Dar nu te-a mușcat niciodată. SONIA (a ascultat uluită aceste replici): Dar eu n-am știut că în familia noastră au fost atîția nebuni... BUNICA: Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
putreziciunea din trupul ei. Băgaseră mâna și scoseseră din ea exact ceea ce bagă ea mâna să scoată din găinile moarte. Ceea ce arunca la gunoi. Acolo unde am fost zămislit și purtat nu se mai află acum nimic. E un vid! Săraca mama! Cum pot s-o părăsesc atât de rapid după cât a pătimit? Cum pot să fiu atât de crud când ea mi-a dăruit atâtea, începând cu viața?! „O să mă părăsești, puiul mamii? O să o părăsești tu vreodată pe mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a fi o făptură sensibilă, prea delicată ca să-mi aplice pedepse corporale: — Mă doare mai tare decât îl doare pe el, o aud explicându-i mătușii Clara. Așa sunt eu. Nu pot să-l bat și pace. Of, of, of, săraca mama. Și totuși, ce se-ntâmplă aici până la urmă? Las’ că-i dăm noi de capăt, doctore, ca doi evreiași isteți ce suntem... S-a întâmplat ceva îngrozitor și făptașul e fie taică-meu, fie eu. Cu alte cuvinte, nelegiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apropiat de capul doamnei, și stând aplecată, să fiu mai aproape de ea, i-am comandat: „Nu vă lăsați, respirați adânc!” Am repetat continuu această comandă. Timpul trecea, coborau colegii din autocar să vadă de ce nu mai venim și o compătimeau: „Săraca de tine, EĂ!”. După circa jumătate de oră sau mai mult (timp în care noi, cele trei ajutoare ale doamnei, am ajutat-o continuu), doamna și-a revenit. A deschis ochii, ne-a zâmbit, ne-a mulțumit. S-a ridicat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
m-a văzut și a coborât urechile pe cap, furioasă. A făcut un salt pe pieptul Soniei, a zgâriat-o sau nu mai știu ce i-a făcut, și în clipa următoare a zbughit-o afară cu copilul în dinți. Săraca Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu, copilul meu”, dar a căzut la loc, cu fața în paiele murdare. N-am știut niciodată dacă a leșinat sau a murit. M-am năpustit afară după pisică. Fugea destul de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe la noi; ea, o femeie cocoșată, brunetă, uscățivă, iar la suflet pâinea lui Dumnezeu. Mai târziu, după ani, am aflat că el ar fi murit într-un accident de motocicletă, iar de coana Paulina, știu că a murit și ea, săraca, încoace, după război, când i-a venit vremea. Fapt este că erau buni prieteni cu părinții mei și ceva rude, de-și spuneau cumetri, dar cum se înrudeau, nu mai știu. Într-o sâmbătă după masă, tata i-a spus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
locul lor, nu se putea lua prea multe, spațiul din vagonul de marfă în care trebuia să călătorim spre străinătate era limitat. Aveam o cățelușă albă de odaie, „Cățica”. Urla de vreo trei zile și noi nu știam de ce. Simțea, săraca, tragedia care se apropia. A rămas acasă. Am strâns-o în brațe la plecare, plângând în hohote. Ne rugam de părinți s-o ia și pe ea, dar în vagon nu era voie cu câini. Ne cuprinsese o jale mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o zguduitură puternică, se izbeau tampoanele dintre vagoane între ele, căci se anexa locomotiva. Atunci știam că în curând vom pleca mai departe. Țin minte că ajunsesem pe undeva, prin munți. Eu sunt miop din naștere, o moștenesc pe mama, săraca. Vedeam pe cărările de munte oameni cu saci sau sarcini de lemne în spinare, care cu boi sau cu cai, mici toate, de parcă priveam un film de desene animate cu pitici. Totul mi se părea mirific, de basm, în acest
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și zice cu mirare : - Da’ de când și-a luat Cucu vacă, fa ? - Ărra, de ieri dimineață. din iarmaroc, răspunse iute baba, ca și cum despre asta uitase să vorbească. A scăpat Marița la oleacă de lapte că tare-i mai era greu, săraca, cu atâția plozi mâțâței. - Ia spune, tu, Savastiță, dacă vaca aceea nu-i îmflată. - Doamne, că bine zici ! A scăpat-o în trifoi. Lăsând cărarea, amândoi bătrânii o luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ți-am dat eu și cât te-am îmbrăcat nici într-o sută de ani nu-ți făcea mămucă-ta la Roșcani ! Că ești calică fa și cată să fii supusă, tu, pârliță, haită ce ești ! Te duceai la bine, săraca de tine ! Ptiu!... Și cu cine rămâneam la treabă ?! Copila asculta parcă nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are leacul ei, afară de rac. Racul dă un fel de usturime. Femeia mea dintăi cerea un brici să taie, să vadă ce foc are înăuntru, și pân-a murit, săraca, nu s-a liniștit. - îl vezi pe Ilie Balan ? Munte de om, acuma-i doar piele și os. Mănâncă și nu ține întrînsul. Cu obrajii umflați și fără bărbie, un copil se uita țintă în gura oamenilor. Sub spălăceala ochilor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
caute acasă. Ce treabă ai tu cu țiganul ăla ? mă luase el la rost cu indig nare. Nu vezi ce urechi de maimuță are ? Nu vezi că stă toată ziua acasă și ascultă muzică, iar noaptea umblă în gașcă, iar săraca maică-sa mi se plânge de fiecare dată când mă întâlnesc cu ea pe scară : „Dragă domnule, nu mai pot ! Când era mic îmi aducea toate lighioanele de pe lume. Șerpi, șopârle, câini, șoareci - pe toate le-am avut. Acum cine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Întâi, te-ai prezentat sau i-ai cerut mâna? ― Cred că i-am cerut mâna. ― Cum arată? ― Arată... ca tine. ― Ei, dragă, precis nu atât de bine. Sourmelina Își duse portțigaretul la buze și trase un fum, privind prin mulțime. ― Săraca Desdemona! Auzi tu! Să se-ndrăgostească frate-său și s-o lase În New York. Ce face? ― Face bine. ― De ce n-a venit cu tine? Nu e geloasă pe soția ta, așa-i? ― Nu, nici gând. Îl prinse de braț. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Miltie, Îi spuse Desdemona. Gândește-te la părintele Mike. N-or să-i dea niciodată postul cel mare la biserică. Tu crezi că dacă propria nepoată a lui nu primește botezul asta arată bine? Gândește-te la sora ta, Miltie. Săraca Zoë! Nu au mulți bani. În cele din urmă, arătând că se muiase tatăl meu o Întrebă pe mama: ― Cât mai costă un botez acuma? ― E pe gratis. Milton ridică din sprâncene. Dar, după ce se gândi o clipă, dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de ani? Întrebă Kitty. Asta reprezenta jumătate din vârsta lui Diane. Da, douăzeci și trei de ani. Te-ai gândi că măcar la vârsta asta nu-s luați, nu? Ei bine, am aflat că era căsătorit. Evident, o folosea pe săraca nevastă-sa ca să facă rost de acte. M-a enervat atât de rău! Bărbații se tot plâng că femeile se folosesc de ei, dar ei sunt mult mai răi. Imediat ce-am aflat că-i căsătorit, i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
căsătorie. Pe drumul spre părinții lui mi-a zis că tatăl său era unul dintre cei mai bogați oameni din nordul Italiei. — Ce surpriză trebuie să fi fost, zâmbi Matthew. — Da, a fost; era povestea de dragoste perfectă. Eu eram săracă lipită, abia ieșisem din comunism, cu greu Îmi puteam permite o pereche de jeanși, costau mai mult decât câștigam eu Într-o lună. Și eram virgină! Mă iubea atât de mult, Încât a insistat să facem dragoste abia după căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dacă Îți dau voie să te urci? Cine te crezi dumneata domnule, ori ești polițai...!?” „Naveți teamă, nu sunt caraliu...! Am venit acum cu avionul, iar prietena mea mă așteaptă cu bagajele la agenția Tarom din Calea Victoriei... O fi Înghețat săraca!” „Îmi pare rău, domnule - domoli el vocea. Sunt nevoit să mă retrag la garaj...” „Așa devreme, dece...??” „Ne-au redus iarăși rația de benzină. Până mai ieri alaltăieri primeam zece litri pentru un shift, iar În prezent numai opt litri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la ea și ai iubit-o mult. Ea a ales. Cu toții facem o alegere, la un moment dat în viață. El a deschis gura, dar n-a putut să rostească niciun cuvânt. Și-a înnăbușit, doar, un hohot de plâns. - Săraca, Vasilica, ea a crezut întotdeauna că iubirea este mai presus de toate!... se auzi Iorgu murmurând în camera pustie. El îi simțea povara morții ei, care se agăța de el ca o ancoră ce amenința să-l tragă spre fundul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
scurgere ale iadului... — Asta-i a zecea oară când menționezi acel Harpic, observă inspectorul, în mintea căruia răsări brusc o nouă posibilitate îngrozitoare. Doar n-ai... Wilt clătină din cap: — Uite c-o luați iar de la capăt. Așa făcea și săraca Eva. O minte plată care încearcă să pipăie intangibilul și să strângă fantezia de gâtul ei inexistent. Așa e Eva pentru dumneavoastră. N-o să danseze niciodată în Lacul lebedelor. Nici o conducere de operă nu i-ar permite să umple scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
delirat vreun sfert de oră despre cât de mult o iubesc. Repetai întruna ca un țicnit: "Ești totul pentru mine... ești totul pentru mine!" Erai mai palid decât Mortul. Nu mai puteam să ne înțelegem cu tine. O asaltaseși pe săraca Gina, adică pe dracu' săraca, scorpia dracului, care-a încercat să-ți spună ceva cu delicatețe, dar tu nu ascultai nimic, părea că tot ce conta pentru tine era să te umilești cât mai mult în fața ei, la un moment
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plăcea s-o ascult la difuzor pe Zizi Șerban), trei capete, șase ochi rotunzi se înghesuiau să privească stelele. Apoi coboram în hrubele noastre. Foarte, foarte rar ieșeam din casă. Nu aveam prietene, și părinții mei erau foarte retrași. Mama, săraca, ieșea doar după cumpărături, iar tata doar până la slujba lui misterioasă, de unde ne veneau banii. Când se hotărau să mă scoată la plimbare eram fericită. N-o să uit niciodată când am fost cu tata la Orășelul Copiilor, în Piața Națiunii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu tronul acela. A vrut să șteargă cercurile, zicea că vrea să deseneze o Ceaikă, noroc că știam cum să-l iau. Cum a terminat masa, a înșfăcat cartonul de fotbal cu nasturi și a plecat iar la prietenii lui. Săraca mătușă-mea nu prea avea timp să se ocupe de noi, croitoria îi mânca zilele. Iar tata avea să vină să mă vadă abia poimâine, când era zi de vizită la spital. Mă lua și pe mine la mama. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în camera mea, iar în pat, sub cearceaf, cu fața la perete... Am plâns în ziua aceea până seara, nu mă mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la pipăit sub pernă. Ardeam toată, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]