1,054 matches
-
locuințe pe străzi diferite, "anume osebit fiecărei stări după condiția ei"812. Elementele alcătuitoare ale Dietei se mențin, cu unele diferențe datorate înființării Guberniului Transilvaniei: consiliul guberniului regesc; Tabla regească de judecată; comiții supremi ai scaunelor secuiești și dregătorii scaunelor săsești; regaliștii (cei chemați prin scrisori regești) din stările magnaților și nobililor; deputații comitatelor, scaunelor, orașelor libere regești și ai târgurilor privilegiate. Din anul 1767 din rândul stării nobililor participau 30 de reprezentanți 813. În condițiile și situațiile de absență, cunoscute
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
MUREȘANU, Andrei (16.XI.1816, Bistrița - 24.X.1863, Brașov), poet și publicist. Este fiul Eftimiei (n. Serețeanu) și al lui Toader Mureșanu (Moroșanul), țăran și meșteșugar. După ce învață la școala săsească (1825-1826) și la liceul călugărilor piariști (1827-1832) din Bistrița, pleacă la Blaj, unde din 1832 urmează cursurile de filosofie și teologie, având printre profesori pe Timotei Cipariu și pe Simion Bărnuțiu. Chemat de George Barițiu, coleg mai vârstnic și prieten
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
nu mai sunt compensate de patosul din poeziile care l-au făcut cunoscut. Articolele lui M., mai ales cele din „Telegraful român”, dezvăluie o bună cunoaștere a istoriei românilor și a stărilor sociale din Transilvania (a și tradus din cronicile săsești capitole referitoare la epoca lui Mihai Viteazul). Publicistul este preocupat mereu de situația „poporului celui de rând”, de a cărui stare, ca și în viziunea socială a lui Eminescu, depinde destinul unei națiuni. Un ciclu de articole din 1853 sintetizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
romîne, EA, 2005/2008 GBLR Gramatica de bază a limbii romîne, Univers Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr. ucrainean v.sl. vechi slav Despre numele de locuri, în general Statutul numelor de locuri Numele de locuri sau toponimele (cum sunt cunoscute
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
deal din Cîmpia Fizeșului și al unei movile din Cîmpia Bărăganul Mostiștei. De la acest nume s au format Beclenuț (cătun în județul Cluj) și Pădurea Becleanului (în Dealurile Năsăudului). Există și variante maghiare (Bethlemoysi, Betlenfalva, Pethlend, Bethlenháza, Bethlend, Pethlen) sau săsești (Bethausen). Baza tuturor acestor toponime este, în ultimă instanță, numele „orașului sfînt“ Bethleem, unde s-a născut, potrivit Bibliei, Isus Cristos. În maghiară acest nume a fost redat prin Bethlen, iar romînii au adaptat acest nume în Beclean (ca în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formele Barasu, Brassu, Braso, Brassoviensis, Brasso, Brasov, Brassou, Corona, Kronstadt, Armizegetusa, Samazagetusa, Stephanopolis, Tiassum, Brassovia, Cragenstadt, Magyar Nyelvör, Krînen, Krünen. Toate sunt dubluri (prin adaptare fone tică sau prin supranume cu o altă bază semantică), în maghiară, latină, germană sau săsească, ale formei originare Brașov, care apare din ce în ce mai frecvent începînd cu secolul al XV-lea, alături de variante fonetizate în greacă (Prasovu, Prasovos). Alte nume de locuri foarte asemănătoare sunt atestate în județul Hunedoara (Brassá, Braseu, în maghiară Brasső, în germană Braschen
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
raș (diminutiv, cu sufixul -aș, al apelativului *făgar, „făget“), Făgat, Făgețelul, Făgulețul. Altele provin de la apelative maghiare din aceeași rădăcină semantică: Bichiș (< bükkös, „făget“), Bicsandru (< magh. bükszád, „gura unei văi cu fagi“), Habic (< magh. hétbükk, „șapte fagi“). Există și toponime săsești care trimit la același fel de arbore: Boholța, Boholț (< săs. Bîcholtz, „pădure de fagi“). Interesant este că Bucegii, a căror etimologie e necunoscută, au fost mult timp denumiți popular Buceci, așa cum atrăgea atenția S. Pușcariu în Brașovul de altădată. București
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care ar deriva aceste variante, vuore, fuore, fuere, fuer, „Fuhr“, nu este atît de vechi. Documentele romîno-slave trimit la un radical fag. Acesta nu mai poate fi pus în legătură cu fugaras, care le sugerase unora că forma „de bază“ ar fi săsescul fugreș, de la care s-ar fi configurat, prin sinarmonie (caracteristică, de fapt, maghiarei, nu romînei) Făgăraș. Legătura sugerată între fag și fugar este și ea, evident, exclusă. Forma cu o, Fogar, de la 1300, precum și suprafața mare a Făgărașului, se opun
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sp. avelanar), băn. feregar (< filicarium), hăbădicar, sau hăldăbicar „un loc unde sunt îngrămădite multe vreascuri“, frunzar, stufar etc. A putut, astfel, să existe și Făgar (cf. ven. fager, friul fayar). Formele sincopate Fogros, Fugrasch, Fagrash, Fugresch, Fugrisch transcriu grafic pronunția săsească Fugrosch. Aceasta a fost adaptată după magh. Fogaras (prin sincoparea vocalei mediale și evoluția lui a la e în ultima silabă), care, la rîndul său, s-a născut din rom. Făgăraș (sufixul -aș a fost apropiat de magh. -as, altfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de oraș din județul Cluj), Dealul Huedinului (din Depresiunea Huedinului), Depresiunea Huedinului (din Podișul Huedinului), Podișul Huedinului (parte a Podișului Someșan). Numele a fost atestat sub formele Bánfy Hunyad (rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
influență germană, ceea ce susține părerea celor care derivă toponimul din germ. Molde (Mulde), „albie, trecătoare“, însoțit de substantivul atribut Au, Aue, „șes, cîmpie“ (interesant este că omonimul ceh a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere pe teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tronsonul rîului din apropierea minei (orașului) și s-ar fi extins apoi la cursul lui integral (așa cum o dovedește logica genezei și a dezvoltării procesului de toponimizare prezentată în prima parte a lucrării). Reproșurile privind un anumit anacronism între momentul colonizării săsești în zonă (începutul secolului al XIV-lea) și primele atestări ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau asemănătoare în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sensul „spre susul apei“ (imaginată, probabil, pornindu-se de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar, aszú, „uscat“ „sec“ (vezi Aszód), anticipat de un n protetic apărut frecvent în rostirea populației săsești din zonă, iar un cunoscător al dialectului săsesc a propus, din contră, ca etimon Nîssendraf (< săs. nîss = nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar, aszú, „uscat“ „sec“ (vezi Aszód), anticipat de un n protetic apărut frecvent în rostirea populației săsești din zonă, iar un cunoscător al dialectului săsesc a propus, din contră, ca etimon Nîssendraf (< săs. nîss = nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
torențiale. Din sl. Nasovŭ a rezultat, prin evoluție normală, rom. *Năsov, iar din acesta maghiarul *Naszó, căruia i s-a adău gat sufixul toponimic maghiar -d > Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au fost interpretate drept sufixe, prin analogie cu multe alte nume de locuri, iar radicalul năs-, nas-, reconstruit astfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele unui municipiu din județul Hunedoara. Prin polarizarea acestui nume, au fost create toponimele Culmea Orăștiei (între Munții Metaliferi și Munții Șureanului), Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus (sate în județul Hunedoara). Numele maghiar al municipiului este Szászváros, „orașul săsesc“. Cele mai vechi atestări au forma Város, Waras, numele romînesc fiind atestat abia în 1581. Emil Petrovici a propus ca etimon magh. *Varosd, *Varasd (< magh. város, „oraș cu cetate“ + sufixul local maghiar -d), sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
local maghiar -d), sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care s-ar fi configurat fonetic în finală (-iște este tot un sufix local), după cum susține Iorgu Iordan. Prezența lui t în locul lui d s-ar putea explica printr-un intermediar săsesc (în germană consoanele sonore sunt frecvent desonorizate, transformate în surde, în finala cuvintelor) între forma maghiară și cea romînească. Etimologia poate fi confirmată de comparația cu toponimele Nădăștia și Răcăștia, aflate în același județ cu Orăștie. Observînd că toponimia acestei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la faptul că frecvent Orăștie este numit popular (nu supranumit pretinde el) Oraș, cu numele romînesc tradus în Város de maghiari și atestat ca atare cu secole în urmă. Numele a putut denumi inițial (în ambele limbi) teritoriul întregului scaun săsesc, iar ținutul din afara acestuia, Városvize (numele maghiar al Grădiștii), în romînește, „rîul orașului“. Deci disocierea denominativă între cele două ținuturi se făcea, în graiul popular, între Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponimia țărilor învecinate: slov. Rudna Gora; srb. Rudno; ucr. Rudno, Porudno; slovac Rudina, Rudna; srb. Rudna; slov. Rudnik; cr. Rudenice, Rudničko; srb. Rudnjak, Rudŭnikŭ, Rudinice, Rudenica, Rudnica; ucr. Rudnyky, Rudenko, Rudenka, Porudenko; pol. Rudnik. Forma romînească Rodna și cea săsească Rodnă nu pot proveni direct din slavă, evoluția u > o fiind imposibilă în corespon dențele fonetice dintre aceste limbi (dovadă că toponimele romînești cu același etimon final, venite direct din slavă, au u: Ruda, Rudabaia, Rudăria). Transformarea este posibilă însă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
XII-lea; apropiată de olandeză; vechea saxona, limba tribului german al saxonilor; poemul religios Heliand (840); dispare că limba literară în sec. al XII-lea, dar a continuat să fie folosită că limba uzuală. În România se mai vorbesc graiuri săsești (saxone) în Transilvania și șvăbești (suabe) în Banat de către o populatie germană altădată numeroasă. O colonizare austriacă a existat și în Bucovina familia indo-europeană, ramura germanica, grupul germanic occidental, accentuala; flexionara; V2; SOV runica, gotica, latină (din sec. VIII); pînă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
marea familie afro-asiatică (origine arabă + superstraturile italian sicilian și, în mai mică măsură, francez). 360 Luxemburgheza este considerată de mulți lingviști doar un dialect al limbii germane medii din grupul de dialecte francone de pe Mosella. Are trăsături apropiate de dialectul săsesc din Transilvania. 361 Clasificarea Zecimala Universală. Traduceri și adaptări: Alexandru Andrian, Georgeta Clinca, Dorina Niculae, Denise Rotaru, Mioara Stăncescu, Ioana Varlan, Lucia Vitcovschi, ediție medie internațională în limba română îngrijita de Georgeta Clinca, Partea I: Tabele sistematice, Vol. ÎI: Clasele
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
amore, retălmăcit în Codicele Petrovay (1672). De la 1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei românești. Este scrisă în românește, într-un limbaj dialectal, contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic, voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]