1,053 matches
-
denumirilor românești în zonele de frontieră. Spre sfârșitul anului 1933, autoritățile militare din România au impus utilizarea denumirilor românești ale localităților în publicațiile de limbile maghiară și germană. Din 1936, s-a interzis menționarea denumirii germane a localităților în publicațiile săsești din Brașov. "Kronstädter Zeitung" (Ziarul de Brașov) a publicat directiva 503/1936 a prefectului, prin care informează editorii ziarului că începând cu 30 decembrie 1936, ziarul poate publica numai numele oficiale ale localităților. Încă în anul 1927, Adolf Meschendörfer a
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
nu sunt etnici romi, ci români). În unele localități cu o populație predominant maghiară (în estul și nordul Transilvaniei), romii sunt fie romano-catolici, fie reformați (în funcție de confesiunea maghiarilor). De asemenea, în unele sate care dețin (sau au deținut) o populație săsească există mici comunități de romi luterani (de ex. la Uila). O bună parte a romilor din Dobrogea sunt musulmani (aprox. 1% din totalul romilor din România, una dintre cele mai însemnate comunități fiind cea din Babadag). Deputatul PD-L Silviu
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
descrie descoperirea gazului metan, lângă Bazna, de către niște ciobani români. Afirmându-și talentul lingvistic Valentin Frank realizează în 1679 culegerea de versuri "“Hecatombe sententiarum Ovidianarum Germanicae imitatorum”", o traducere liberă a unor sentințe culese de Ovidiu (în germană, în dialectul săsesc transilvănean, maghiară și română). Versurile românești din această culegere, deși sunt numai 80 la număr, prezintă un interes major pentru literatura română: pe de o parte, sunt o primă traducere din opera lui Ovidiu și, pe de altă parte, una
Valentin Frank von Franckenstein () [Corola-website/Science/310406_a_311735]
-
Unele dintre aceste districte românești au obținut, individual sau în grup, din partea regalității maghiare, o serie de privilegii. Un număr de opt districte s-au detașat prin calitatea și unicitatea privilegiilor obținute, comparabile doar cu cele ale scaunelor secuiești sau săsești. O diplomă emisă de regele Ungariei Ladislau al V-lea Postumul în august 1457,a reînoit, la cererea adunării tuturor nobililor, cnezilor și a altor români din cele opt districte, vechile privilegii acordate lor de către înaintașii săi . Aceste privilegii au
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
(în , în , în traducere „Sfântă Agață”, alternativ "Szászágota", „Agață Săseasca” sau "Ágota", „Agață”) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Coveș și Ruja. Agnita, pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
(în , în , în traducere „Sfântă Agață”, alternativ "Szászágota", „Agață Săseasca” sau "Ágota", „Agață”) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Coveș și Ruja. Agnita, pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul al XIII-lea, ea a fost amplificata succesiv, ajungând să aibă, în secolul al XVII-lea, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală evangelică cu trei nave (navele laterale cu
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
s-a acordat dreptul de a menține în localitate jumătate din contingentul de trupe regale, pentru apărarea proprie, în scopul că biserica-cetate să nu cadă în mâini străine, având în vedere că frontieră spre Valahia era aproape. În 1945 populația săseasca a căzut victimă deportărilor în Uniunea Sovietică. În 1948 populația a pierdut o mare parte a averii în urmă legii naționalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
Sovietică. În 1948 populația a pierdut o mare parte a averii în urmă legii naționalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună cu târg ("Marktgemeinde"). Până în 1992, populația săseasca (germană) a emigrat în Germania și mai puțin Austria ca urmare a presiunilor de asimilare continue. După 1990, majoritatea locurilor de muncă în Agnita la cele 3 fabrici mari FIPA, IMIX și 9.Mai au dispărut din cauza lichidării acestora. Calea
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
de oameni, să distrugă portul Brăila. Țepeș s-a întors și a învins armata otomană, și conform detaliilor din cronica din Lezze (Italia), doar 8.000 de turci au scăpat cu viață. Campania lui Vlad a fost sărbătorită în orașele săsești din Transilvania, statele Italiene și de Papa. Un trimis din Veneția, la aflarea veștilor la curtea lui Corvin la 4 martie, și-a exprimat marea bucurie și a spus că toată Creștinătatea ar trebui să serbeze succesul lui Vlad. Un
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
însă pastorul Schlattner a rămas la Roșia. De asemenea, a lucrat ca pastor în Penitenciarul Gherla (din 1992). Chiar și după pensionare a continuat să lucreze ca pastor în penitenciar și la Roșia, unde între timp nu mai există comunitatea săsească. Din 1991 este și preot misionar pentru penitenciarele din toată țara, având grijă nu numai de enoriașii evanghelici sași, ci și de femeile deținute și de cetățeni din Germania închiși în România. În ianuarie 2002 Eginald Schlattner a fost numit
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
2002 Eginald Schlattner a fost numit „Ambasador cultural al României“. Eginald Schlattner a început să scrie în anul 1990, după ce tăcuse vreme de patruzeci de ani. El își descoperise vocația literară povestind puținilor săi enoriași despre tradiția sărbătorilor în comunitatea săsească din Făgărașul interbelic, “povestit” și în scrisorile către familia sa din Germania. Eginald Schlattner a publicat trei cărți în limba germană, care au caracter autobiografic și tratează viața populației germane din Transilvania, și în parte din Banat, între anii 1943-1960
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
a fost naționalizată. Tatăl zace în închisoare, mama este dispărută, iar tânărul Clemens lucrează într-o fabrică de porțelan și urmează școala la seral. Când o întâlnește pe românca Rodica, dragostea înlătură toate barierele. Reușește să se desprindă din educația săsească sau tradițiile vor învinge sentimentele? Acoperind perioada 1948 - 1951, acest roman completează "trilogia", situându-se, în timp, între primele două romane. Eginald Schlattner a afirmat că succesul cărților sale se datorează faptului că el continuă să trăiască în România: Astfel
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
Volk im Osten - Zeitschrift des Südostens", fapt cunoscut opiniei publice abia în 1943, după ce Birkner s-a înscris ca voluntar în Waffen-SS. În cel mai important roman al său, "Die Tatarenpredigt" (Predica tătarilor) (1973), Birkner a ridicat un monument satului săsesc din Transivania, așa cum mai era el după al doilea război mondial, cu diversitatea sa națională, confesională și culturală. În romanul următor "Das Meerauge" (Ochiul de mare) (1976), conceput după plecarea sa din România, autorul descrie soarta sașilor transilvăneni care au
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
universitățile din Viena, Cracovia și Basel. La revenirea sa, a adus cu sine și o presă tipografică, ce îi va servi la fabricarea primelor cărți tipărite din Transilvania. Vreme de 9 ani, Johannes Honterus a profesat ca învățător la școala săsească din oraș, făcând cunoscute în tot acest timp învățăturile lui Martin Luther printre brașoveni. În 1543, îi apare lucrarea „Cărticica de reformare pentru Brașov și Țara Bârsei”, în urmă căreia are loc reformarea bisericii. Un sprijin important în desfășurarea acestei
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
târziu, reformatorul brașovean este ales preot al orașului. În 1547, Honterus își dezvoltă lucrarea din 1543, publicând „Regulamentul bisericesc al tuturor germanilor din Transilvania”. Luther a rămas plăcut impresionat de această carte, precum și de cel care a scris-o. Universitatea Săsească a hotărât în 1550 ca toate bisericile și toți preoții sași să se orienteze după conținutul acelei cărți. Honterus decedase cu un an înainte. În dup-amiaza zilei de 21 aprilie 1689 izbucnește în Brașov, pe Ulița Funarilor (actuala stradă
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
un „clește” de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora. Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
prima soție, Charlotte Berwerth, s-a căsătorit în 1845, dar aceasta a murit la mai puțin de un an după căsătorie. S-a recăsătorit apoi cu sora primei soții, Wilhelmine. (Friedrich Teutsch, unul din copiii lor, a fost episcop evanghelic săsesc în perioada 1903-1932.) Școala generală din Agnita îi poartă astăzi numele. Activitatea sa poate fi împărțită în trei domenii mari: învățământ, teologie și politică. Toată activitatea depusă a fost menită să păstreze integritarea culturală, economică și teritorială a "națiunii săsești
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
săsesc în perioada 1903-1932.) Școala generală din Agnita îi poartă astăzi numele. Activitatea sa poate fi împărțită în trei domenii mari: învățământ, teologie și politică. Toată activitatea depusă a fost menită să păstreze integritarea culturală, economică și teritorială a "națiunii săsești" (Sachsenvolk). Pentru împlinirea acestui scop s-a folosit deseori de istoria "națiunii săsești" din Transilvania, pe care a studiat-o de-a lungul anilor ca istoric. a exercitat profesia de învățător/profesor timp de 21 de ani (din care 13
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
sa poate fi împărțită în trei domenii mari: învățământ, teologie și politică. Toată activitatea depusă a fost menită să păstreze integritarea culturală, economică și teritorială a "națiunii săsești" (Sachsenvolk). Pentru împlinirea acestui scop s-a folosit deseori de istoria "națiunii săsești" din Transilvania, pe care a studiat-o de-a lungul anilor ca istoric. a exercitat profesia de învățător/profesor timp de 21 de ani (din care 13 ani ca director), din 1842 până în 1863 când a trecut, conform tradiției acelor
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
fiind cel mai renumit liceu german al acelor timpuri (alături de "Gymnasium Academicum" Liceul Brukenthal din 1921 din Sibiu și Liceul Johannes Honterus din Brașov). Seminarul pedagogic de 2 ani este prelungit la trei ani, aici fiind pregătiți educatori și preoți săsești. Reforma școlară a uniformizat învățământul primar, gimnazial și seminariile din școlile săsești. A fost președintele comisiei de examinare pentru candidații din învățământ și teologie. Pentru o pregătire mai bună a viitorilor dascăli, a înființat spre sfârșitul vieții sale (în 1891
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
Liceul Brukenthal din 1921 din Sibiu și Liceul Johannes Honterus din Brașov). Seminarul pedagogic de 2 ani este prelungit la trei ani, aici fiind pregătiți educatori și preoți săsești. Reforma școlară a uniformizat învățământul primar, gimnazial și seminariile din școlile săsești. A fost președintele comisiei de examinare pentru candidații din învățământ și teologie. Pentru o pregătire mai bună a viitorilor dascăli, a înființat spre sfârșitul vieții sale (în 1891) seminarul din Sibiu. Nu a uitat nici agricultura pe care a impulsionat
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
diferite activități organizate cu participarea lui. În perioada Revoluției din 1848, Teutsch a fost căpitan în garda civilă sighișoreană. Aceasta s-a alăturat trupelor imperiale, câștigând războiul civil în 13 august 1849 împotriva armatei maghiare comandate de Józef Bem. Dialectul săsesc este un dialect al limbii germane. Regionalismele limbii săsești au dus de la începutul istoriei sașilor la necesitatea unei limbi scrise care a fost și este până azi limba germană. Ca preot, a pus în aplicare reforma bisericească decisă pentru laicizarea
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
din 1848, Teutsch a fost căpitan în garda civilă sighișoreană. Aceasta s-a alăturat trupelor imperiale, câștigând războiul civil în 13 august 1849 împotriva armatei maghiare comandate de Józef Bem. Dialectul săsesc este un dialect al limbii germane. Regionalismele limbii săsești au dus de la începutul istoriei sașilor la necesitatea unei limbi scrise care a fost și este până azi limba germană. Ca preot, a pus în aplicare reforma bisericească decisă pentru laicizarea bisericii, hotărâtă în 1861 (pe care a formulat-o
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
în venire în catolicismul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, duhul omului având dreptul de a se desfășura liber așa cum spune și învățătura protestantă. Între anii 1876-1886 nu s-a putut opune ieșirii din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică din Austro-Ungaria. Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, Teutsch a finalizat unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. A căutat păstrarea
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]