12,589 matches
-
cu privirea încrucișată, așa că o las mai moale cu ulcica. Parcă văd că ai să spui: „Ia mai zi cum ai mai zis”, dar eu am s-o fac pe niznaiu. Lasă, moș Dumitre, că n-o intrat zilele în sac. Rămâi sănătos și mâine, când te întorci de la târg, caută-l pe Costăchel. Spune-i să mă aștepte la primărie... E mai nimerit acolo. Mergi sănătos, Petrache, și să n-ai grijă, că știe el moșneagul ce face... Când pulberea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prea bine pe jupânul Froim, de aceea îi adusese cu asupra de măsură plată, pentru că avea să-i ceară ajutorul când va avea nevoie... Când moș Dumitru a ajuns la negustorul de cereale, acolo era fierbere mare. Sănii pline cu saci își așteptau rândul la descărcat. În jur, mare vânzoleală... A avut noroc să dea - chiar la intrare - nas în nas cu angrosistul. Bună ziua și bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Ce mai faci? Bine ai venit, bade Dumitre. Eu aș
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu saci s-au înșirat la rând cu celelalte. Omul angrosistului s-a înfățișat îndată să prubuluiască grăunțele... Cum ți se pare marfa, omule? a întrebat în gura mare moș Dumitru. Așa și așa... O să vedem ce spune și jupânul - a răspuns
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ți se pare marfa, omule? a întrebat în gura mare moș Dumitru. Așa și așa... O să vedem ce spune și jupânul - a răspuns omul cu glas plin. După puțină vreme, le-a venit rândul și lor... Au pus mâna pe saci și în magazie cu ei. Când toată treaba a fost gata... glasul stăpânului a sunat ca un tunet sub bolțile magaziei. Da’ ce marfă-i asta? Ce sunt eu aici? Vărsătoare? Eu cumpăr gozuri ori grăunțe? Afară! Să nu văd
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în magazie cu ei. Când toată treaba a fost gata... glasul stăpânului a sunat ca un tunet sub bolțile magaziei. Da’ ce marfă-i asta? Ce sunt eu aici? Vărsătoare? Eu cumpăr gozuri ori grăunțe? Afară! Să nu văd un sac aici! Afară!!! Moș Dumitru s-a dus la angrosist, chipurile să încerce a-l îndupleca, dar, din priviri, a făcut semn oamenilor lui să se apropie de sacii cu sămânță aflați alături. Nici nu vreau să aud. Afară, am spus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aici? Vărsătoare? Eu cumpăr gozuri ori grăunțe? Afară! Să nu văd un sac aici! Afară!!! Moș Dumitru s-a dus la angrosist, chipurile să încerce a-l îndupleca, dar, din priviri, a făcut semn oamenilor lui să se apropie de sacii cu sămânță aflați alături. Nici nu vreau să aud. Afară, am spus! s-a prefăcut neînduplecat jupânul și s-a făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui - nu-i chip să te înțelegi cu aista. Hai să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sămânță aflați alături. Nici nu vreau să aud. Afară, am spus! s-a prefăcut neînduplecat jupânul și s-a făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui - nu-i chip să te înțelegi cu aista. Hai să luăm sacii înapoi și gata. Cât ai bate din palme, sacii cu sămânță au dispărut în coșurile căruțelor. Iar țăranii, bodogănind a supărare, pe aici ți-i drumul... Moș Dumitru nu s-a oprit decât la primărie. Ei, cum a mers treaba
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am spus! s-a prefăcut neînduplecat jupânul și s-a făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui - nu-i chip să te înțelegi cu aista. Hai să luăm sacii înapoi și gata. Cât ai bate din palme, sacii cu sămânță au dispărut în coșurile căruțelor. Iar țăranii, bodogănind a supărare, pe aici ți-i drumul... Moș Dumitru nu s-a oprit decât la primărie. Ei, cum a mers treaba, moș Dumitre? l-a întâmpinat Costăchel. Ca pe roate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să vadă cine umblă pe uliță la o vreme ca asta. Când a văzut cine-i, o sudalmă grea i-a venit pe limbă. Ne primești în curte, să stăm de vorbă? - a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot ați umblat prin glod până aici. Intrați! Măi Petrache! Ieși afară, că ai musafiri! - a strigat Costăchel. Echipa cunoscută a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și fă-ți cruce cu limba-n gură! Luceafărul mamei lor de bolșevici! Și-au pus în gând să ne aducă la ascultare, Petrache băiete! Da da! Aista-i planul lor... La sfârșitul săptămânii, au încărcat două sănii învârfonate cu saci și au plecat la târg, să predea cotele... În timp ce prubuluia grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
loc pe un scaun, îl rugă ea. Urmă o destăinuire, un monolog, care dovedea că toate aceste gânduri cu o deosebită încărcătură afectivă, le purta ca pe o mare greutate de multă vreme. Acum găsise prilejul să-și deșerte tot sacul. Destăinuirile depășeau pragul unor mărturisiri de natură strict intimă. Spera, printr-o tehnică pe care numai femeile o dețin, să-l prindă și pe doctor în tentaculele ca de caracatiță ale povestirii sale. Voia cu orice preț să-l capteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În popor, preacinstitele guri înțelepte zic că este necesar să consumi un întreg sac cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nouă revizuire a hainelor pregătite. Pentru a ajunge la Casa de Cultură ( de pe strada unde locuiesc), o iau, de obicei, pe Mârzasca, o stradă veche, În pantă, care era o adevărată bucurie pentru copii În perioada de iarnă. Cu săniuțele, saci din plastic, cartoane, o mulțime de copiii zgomotoși vin să se dea pe derdeluș la vale. Ce feerie! Mă opream de multe ori să privesc acest spectacol al iernii. Gândul mă ducea spre copilărie și spre acele zile fericite... De
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă cu un sac și să i scoată de acolo. După ce am văzut-o coborând pe scară, am tras oblonul, l-am legat cu o sârmă și abia spre seară i-am dat drumul să iasă. Să vadă și ea cum este să stai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
1,5 metri). Pe peretele exterior se afla chiuveta și oglinda. Într-un capăt al holului era w.c - ul, iar În capătul celălalt un spațiu pentru cămară. De fapt, acolo depozitam puținele lemne pe care le primeam și câțiva saci cu cartofi. În fiecare cameră, aveam câte douătrei paturi de campanie, o masă făcută la atelierul unității, două scaune, pe unul fiind așezat televizorul, adus de la București, un “Sport 262”, de dimensiuni mici ( Încă nu m-am despărțit de el
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vorbind cu iubitul ei ficțiune la telefon. Pentru a suporta mizeria de viață prin care călătorea, și spera ca această călătorie să fie doar accidentală, Zinzin își crease o ficțiune bună la toate. Când era disperată, ficțiunea avea rol de sac de box, când voia să călătorească, aceasta se transforma în avion, întodeauna în avion, deși avea rău de înălțime visa să călătorească doar cu avionul, de aceea își crease unul pentru propria ei folosință. Avea nevoie de ficțiuni pentru a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mână de pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit de sânge. "De ce, de unde?", se întreba fără să-și poată răspunde. A rupt două frunze de hrean, și-a șters piciorul și le-a îngropat la rădăcina unui cucuruz. A luat sacul cu buruieni și a pornit spre casă fără nicio tragere de inimă. "De ce, de unde?", stăruiau în mintea ei întrebări de care nu putea scăpa. În afara unei ușoare amețeli, nu simțea să-i fie rău. Nu se lovise, nu se tăiase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înflorite cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă, aerul tremură de arșiță, tata plesnește caii cu biciul și se uită în înaltul cerului. După ce a dat cotele către stat, din trei hectare de grâu s-a ales cu un sac de pleavă. Duce patru copii zdrențăroși în car, are doi bătrâni în bătătură și o nevastă în pat, trage să moară. "Mama ei de lume spune uitându-se spre orizont, e mai rău ca la Cotul Donului, în inima războiului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o egalează, i-am mai dat drumul la șolduri și la subțiori, e fixă, e sexy, e tot ce vrei, dar întrebarea e alta, cum o să mă sinucid, tot amân această hotărâre capitală, cred că am s-o fac trăgând sacul de nailon în cap, zice femeia lui Kurt Vonnegut, uite că nu mai știu nici cum o chema, nici cum se intitula cartea, este inadmisibil să nu știu astfel de lucruri, deci am să trag sacul de nailon în cap
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-o fac trăgând sacul de nailon în cap, zice femeia lui Kurt Vonnegut, uite că nu mai știu nici cum o chema, nici cum se intitula cartea, este inadmisibil să nu știu astfel de lucruri, deci am să trag sacul de nailon în cap, cel în care este împachetată rochia, economie de mijloace și de energie, da, cred că e o hotărâre înțeleaptă, am să fac tocmai așa, și dacă mă doare, și dacă mă răzgândesc, am să văd atunci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar l-am pus sub papuc și l-am amuțit. Odată rezolvat hotelul, venea masa la restaurant. Nu erau de niciunele, aceeași sărăcie ca la noi, același jaf pe sub masă. L-am prins pe șeful de restaurant cu mâța în sac și omul meu a fost. Eram regină, putea veni vara. Comitetul Central era la picioarele mele, adică eu la picioarele lui, dacă mă refer la acest organism ca la un animal. Îi așteptam pe cei din Comitetul Central cu emoție
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Îmi fac cruce și zic: "Am să ies și din asta!" De regulă, delegația era întâmpinată de șeful taberei, care era subsemnata, șeful hotelului care era omul meu din pat și șeful restaurantului, care era omul prins cu mâța în sac, deci tot omul meu, doctoriță, coafeză, maseur etc. De data asta boșorogii veniseră cu nevestele, unul chipeș de-ți lua ochii era fără nevastă. Îmi zic: Silvia, nu ești tu dacă nu-l bagi pe ăsta în patul tău încă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ajungem la ultimul rând de bănci mă așează aproape cu forța, scoate o monedă de 1 dolar australian și-mi spune: stai aici, când vin cu pomenile dai 1 dolar, nu mai mult, tu nu ai bani de aruncat în sacul fără fund, pleacă de parcă n-ar fi fost, mă uit zăpăcită în jur, nu îndrăznesc să mă mișc, bătrânele trec în șir indian pe lângă mine, apleacă ușor capul, au priviri curioase de parcă aș fi picat de pe lună, una îmi strânge
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
duioșie. "Thank you, very much, it is OK". "It is Ok", îmi spun în timp ce mă întorc din nou pe burtă, hohotele de râs se împletesc cu cele de plâns, ar trebui să mă sinucid, ar trebui să-mi trag un sac de nailon în cap. Sunt fericită, sunt disperată, sunt caraghioasă. Ce amestec superb pe plaja de la Manly !!!! Soțul lui Aide este șeful unui institut de cercetare. Peste o săptămână activiștii de partid vor veni în vizită la ei. Fiecare cercetător
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]