1,976 matches
-
Erau buni și vechi priereni cu Puiu Răducan. Se cunoșteau de mult. I-am ajutat să ducă bagajele. Puiu cu Valentina i-au primit cu îmbrățișări și urări de „Bun venit”! Sărbătoritul a primit cadoul, apoi au scos dintr-o sacoșă 4-5 kg. de pește, numai știucă, iar lada cu bere am pus-o pe masa, pe care erau rânduite tacâmurile. Urmau să vină ceilalți invitați. Doamna Viorca și Anca au intrat în bucătărie, cum se spune ca acasă, au adus
CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371052_a_372381]
-
sunteți domnul George Călin. M-am apropiat, am dat mâna și, cu gentilețe, mi-a prezentat soția, Viorica, și pe fiica dumnealor, Anca Elena Călin. A fost un moment de mândrie pentru mine. Au deschis portbagajul și au scos trei sacoșe pline și o ladă cu bere. Erau buni și vechi priereni cu Puiu Răducan. Se cunoșteau de mult. I-am ajutat să ducă bagajele. Puiu cu Valentina i-au primit cu îmbrățișări și urări de „Bun venit”! Sărbătoritul a primit
CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371052_a_372381]
-
Erau buni și vechi priereni cu Puiu Răducan. Se cunoșteau de mult. I-am ajutat să ducă bagajele. Puiu cu Valentina i-au primit cu îmbrățișări și urări de „Bun venit”! Sărbătoritul a primit cadoul, apoi au scos dintr-o sacoșă 4-5 kg. de pește, numai știucă, iar lada cu bere am pus-o pe masa, pe care erau rânduite tacâmurile. Urmau să vină ceilalți invitați. Doamna Viorca și Anca au intrat în bucătărie, cum se spune ca acasă, au adus
CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371052_a_372381]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > DIVORȚ Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 516 din 30 mai 2012 Toate Articolele Autorului În sala de-așteptare e liniște deplină Pe banca, lângă ușa, bunica adormi, Strângea la piept sacoșă cu de toate plină Ținând în minte gândul că martoră va fi. Nepoata ei frumoasă o puse ca să jure Că l-a văzut pe Didi cum săruta o fată, Bunica nu aude,oare cine vrea să fure? Se întreba deodată
DIVORT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371155_a_372484]
-
de la Agenție din ajun că altfel era jale cu J mare. Riscai să rămâi pe jos, ori să mergi în picioare, ceea ce nu era deloc convenabil. Era întuneric încă afară. Am coborât cu liftul. În fiecare mână aveam câte o sacoșă, una cu prețioasele manuscrise pentru Creangă și Eminescu, alta cu cele de-ale drumului: limonadă, sanvișuri, dulciuri, fructe, umbrelă, șervețele, medicamente ș.a., nelipsite în asemenea împrejurări. Parcă eram două pupeze de spanioloaice plecând la Paris. Plus că aveam întâlnire cu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
pufoasă, care se fărâma imediat ce se răcea, ori cădea greu la stomac. Când s-a întors să-mi spună ceva, nemaivăzându-mă, a făcut câțiva pași înapoi și m-a găsit lungită și lățită, cu ochelarii alături, cu cele două sacoșe zburate pe caldarâm, cu poșeta cât colo. M-am adunat de pe unde eram și i-am spus: -Nu mai văd cu dreptul, nu mai văd cu dreptul... Credeam că mi-am spart ochiul. Am pus mâna la ochi și am
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
prin coșmar. - Aici ai locuit?! Aceasta este casa ta cu care te mândreai adineauri? Bărbatul o strânse mai tare la piept: - Suntem împreună, draga mea, și acesta e cel mai important lucru. Aveam aici niște chibrituri și lumânări, într-o sacoșă, ferite de umezeală. Să le aprindem. Un trăsnet lumină văzduhul, iar izvoarele au început să-și facă de cap. Sacoșa cu chibrituri nu mai era acolo însă găsi în schimb paltonul în care se ghemuiră amândoi, tremurând. Atunci au zărit
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
piept: - Suntem împreună, draga mea, și acesta e cel mai important lucru. Aveam aici niște chibrituri și lumânări, într-o sacoșă, ferite de umezeală. Să le aprindem. Un trăsnet lumină văzduhul, iar izvoarele au început să-și facă de cap. Sacoșa cu chibrituri nu mai era acolo însă găsi în schimb paltonul în care se ghemuiră amândoi, tremurând. Atunci au zărit câinii, zăcând morți, toți trei într-un colț. Lângă ei - câteva resturi de hrană. Mihai scoase un oftat lung. - Cineva
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
lepăda furoul de pe ea. După mai bine de douăzeci de ani, lumea părea la fel de mohorâtă, abătută și cenușie ca pe vremea împușcatului. Cu privirile în pământ, atentă să nu alunece pe zăpada înghețată, o băbuță adusă de spate, cu o sacoșă într-o mână, sprijinindu-se într-un băț, se îndrepta, vâslind din brațe, către alimentara din apropiere. Aș fi dorit ca timpul să se scurgă cât mai repede. Ardeam de curiozitate să aflu de ce fusesem chemat. Într-o mână țineam
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
și al valorilor și reperelor culturii universale. George Rocă joacă în aceste interviuri rolul de prieten, căruia poți să i te confesezi fără rezerve, acest lucru contribuind în esență la calitatea actului publicistic. Orice ființă umană nu-și poate „deșarta” sacoșă cu emoții, sentimente, trăiri, vise, realizări ori neîmpliniri, decât în fața unui prieten adevărat, pe care il simte aproape și care cucerește prin onestitatea să. Un astfel de reporter-investigator este George Rocă. Un prieten pe care te poti baza, discret și
LA MULŢI ANI, DOMNULE GEORGE ROCA !!! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347894_a_349223]
-
De aceea mijlocia o tot târa după ea, când mergea la întâlniri cu partenerii din sat, poate - poate o păcălește să se distreze și ea și așa va înțelege plăcerea acestor aventuri cu sărutări și îmbrățișări. Cele patru surori cu sacoșele în mână, au tras poarta după ele și au urcat cărarea ce ducea amonte către locul lor tainic. Aici nu prea veneau localnicii la scaldă. Preferau plaja din aval de sat, unde era o întinsură a apei, de unde s-a
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
de “grup”, așa cum mai făcusem în anii trecuți la Roma, la Barcelona ... Că în moschei există reguli specifice, asta știam. Nimeni nu are voie să intre încălțat, pantofii ori îi lași la intrare, ori îi iei cu tine într-o sacoșă. De răcit nu se pune problema, podeaua e acoperită cu covoare. Dar musulmanii mai au un obicei: înainte de rugăciune, se purifică. Dacă n-au apucat să o facă acasă, înainte de a intra în moschee se spală pe mâni, pe față
COLINDÂND PRIN TREI IMPERII de DAN NOREA în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347432_a_348761]
-
zestre importantă și apoi ți se și duc din bătătură. Una dintre surori estelucrătoare la mica bancă din localitate,” care se ocupă doar de banii noștrii”, iar o altă muncește alături de soțul ei într-un mic atelier de confecționat papuci, sacoșe și alte lucruri din piele. Tatăl lui Jara, i-a părăsit de ceva vreme mutându-se în alte lumi, iar mama, bolnavă, locuiește cu una dintre surori, dar toți ceilalți participă cu maximă responsabilitate la îngrijirea ei,” pentru că aici, pensia
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
spectacol mi-a rămas în suflet ca o dragă amintire, ce pot fi mai dragi decât amintirile copilăriei, așa sunt încântată de trecerea fiecărui vânzător ambulant de aici, le admir ingeniozitatea cu care își transformă bicicletele sau motocicletele, cărucioarele sau sacoșele pentru a-și transporta marfa, de cele mai multe ori având picioarele goale dar cu speranța că la sfârșitul zilei vor avea în sân câțiva rupii. Luăm micul dejun pe terasă, în general ochiuri cu șuncă, unt și dulceață din fructe specifice
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
aveți de lăsat acolo, pe prima bancă. Și întinde bărbia mult în față, lăsându-mă să înțeleg că trebuie să mă debarasez de bagaje exact unde a spus el, nu în altă parte. Mă întorc ascultătoare și pun poșeta și sacoșa plină cu temele predate timp de paisprezece săptămâni, inclusiv exercițiile de la seminarii, la locul indicat, apoi mă întorc către el. Stătea în mijlocul sălii, ca un amfitrion binevoitor, privind energic peste lentilele groase, aproape opace și se înălța ritmic pe vârfuri
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
banal - să aibă grijă de ea. Îi răspunse în tăcere cu un zâmbet palid și obosit. Clipe, ore... singurătate... Într-una din zile se întâlnise din întâmplare cu mama ei, pe stradă. Venea de la piață, având ambele mâini ocupate cu sacoșe. Deși o văzuse de la distanță, mama își lăsase capul în pământ trecând pe lângă ea cu buzele strânse, ca și cum nu ar fi observat-o. Paula nu îndrăznise să o oprească. Doar uluirea îi zvâcnise dureros în suflet, ca o pasăre speriată
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
asfaltului. Se îndreptă spre casă.” Trebuie să gătesc. Am niște cartofi și fac din ei o tocăniță “. Două săptâmâni nu a mai dat pe la bar. Zilnic, cu pătura, termosul cu cafea și cu “Martin Eden”, romanul preferat lui, într-o sacoșe, dis de dimineață, pentru a prinde razele ultraviolete, se îndrepta spre malul Someșului, pentru a face plaje. Citea, și din când în când cobora spre luciul apei, stropindu-se cu ea, luând-o în căușul palmelor. Chiar a pus ochii
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
Mâncarea s-a răcit în cuptor, iar vinul s-a încălzit în frapieră. Fereastra, nu-mi arată ceea ce vreu eu. Unde naiba a dipărut? Trebuia să-l văd când iese... N-am fost destul de atentă!?... Pe stradă trec oameni cu sacoșe, fără sacoșe, tineri ținându-se de gât... Bătrânei, cărându-și timpul și plasa cu pâine, medicamente și poate o revistă... Popescu a ieșit a doua oară cu Gipsi la plimbare!... Patrupedul e bâtrâior și nu se mai poate...ține! Îl
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
a răcit în cuptor, iar vinul s-a încălzit în frapieră. Fereastra, nu-mi arată ceea ce vreu eu. Unde naiba a dipărut? Trebuia să-l văd când iese... N-am fost destul de atentă!?... Pe stradă trec oameni cu sacoșe, fără sacoșe, tineri ținându-se de gât... Bătrânei, cărându-și timpul și plasa cu pâine, medicamente și poate o revistă... Popescu a ieșit a doua oară cu Gipsi la plimbare!... Patrupedul e bâtrâior și nu se mai poate...ține! Îl scoate mai
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
sunt de felicitat. Gheorghe Stroia: Despre proiectele dvs de viitor ce ne puteți spune? prof. Lenuța Topșa: Eu, în activitatea didactică am nevoie de foarte multe materiale: albume de artă, planșe, fișe, care le car după mine în fiecare zi (sacoșe întregi, pline cu materiale). Este o muncă pe care, deși o fac cu foarte mare plăcere, este cronofagă. Cred că îmi lipsește timpul pe care să mi-l aloc mie. Unul dintre proiectele mele de viitor ar fi să pot
NOI VALENŢE ŞI SEMNIFICAŢII ALE CUVÂNTULUI DASCĂL (INTERVIU CU PROF. GR. I LENUŢA TOPŞA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348439_a_349768]
-
însul. Că el, Damian, își face cruce de câte ori îl vede, să știu eu asta!” „Mda, și-a confirmat parcă o supoziție Hențea, în cele din urmă așa se explică totul.” Mihai Oargă a mai ridicat o sticlă de bere din sacoșa de lângă piciorul mesei. „E limpede!” a observat, nelăsând să se înțeleagă dacă se referea la bere sau la afirmația interlocutorului său. „Așa a fost să fie! a adăugat, inspirând adânc. M-a prins treaba asta, n-am crezut vreodată că
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
aruncă dibaci. Dublă! - Nea Pandele, ești mare! Marț tehnic. Mă dau bătut! Încântat de victorie, pregătit să primească și celelalte laude, cum se întâmpla de obicei, Pandele ridică privirea radios. O zări pe vară-sa intrând în vagon încărcată cu sacoșe și cu un copilaș în brațe. - Hai, Mariene, s-o ajutăm pe Zîna! Cei doi se grăbiră s-o întâmpine pe femeia oacheșă, cam de vârstă medie. Fusta creață îi îmbrăca șoldurile generoase, cobora mai jos de genunchi lăsând să
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
mitingurile electorale de astăzi, de paradele și defilările populare din vechiului sistem. Afișe, pancarte, bannere, eșarfe roșii și portocalii, turism electoral, o întreagă recuzită de pixuri, găleți, lopeți, umbrele, pomeni electorale, brichete, sarmale și mici, lanterne, vin fiert și chibrituri, sacoșe cu siglă, calendare strălucitoare și costisitoare, intelighenția politică dă naștere unor shwo-uri demne de milă. Și azi, ca și altădată oamenii de bună credință nu mai cred în politicieni, deși aceștiase străduiesc să ne convingă, să ne impresioneze, să ni
MAI EXISTA REMEDIU? de DIANA POPESCU în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345116_a_346445]
-
și cade. - Astăzi te descalific, spune cu voce tare. Nu mai ești în formă. Pentru o greșeală ca asta, un jucător de la Harlem Globetrotters și-ar fi impus un antrenament suplimentar de câte două ore, timp de zece zile. Lasă sacoșele în hol, trece pe la baie, se schimbă rapid, intră în bucătărie, se spală pe mâini și golește sacoșele cu legume care nu erau prea arătoase. Se întoarce cu gândul la pardesiu și-și acordă cu nonșalanță circumstanțe atenuante. Generozitatea este
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
asta, un jucător de la Harlem Globetrotters și-ar fi impus un antrenament suplimentar de câte două ore, timp de zece zile. Lasă sacoșele în hol, trece pe la baie, se schimbă rapid, intră în bucătărie, se spală pe mâini și golește sacoșele cu legume care nu erau prea arătoase. Se întoarce cu gândul la pardesiu și-și acordă cu nonșalanță circumstanțe atenuante. Generozitatea este cartea de vizită a învingătorului. Un baschetbalist de la Harlem nu muncește opt ore pe zi cum muncesc eu
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]