KorAP: Find »[drukola/base=sacralitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...38 >

928 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

examina numaidecât, suntem siguri cel puțin de o intenționalitate "religioasă". Dar majoritatea "documentelor" de dinaintea aurignacianului (~ 30000), adică uneltele, nu dezvăluie nimic în afară de valoarea lor utilitară. Și totuși, este de neconceput ca uneltele să nu fi fost încărcate de o anumită sacralitate și să nu fi inspirat numeroase episoade mitologice. Primele descoperiri tehnologice - transformarea pietrei în instrumente de atac și de apărare, dominarea focului - au asigurat nu numai supraviețuirea și dezvoltarea speciei umane, ci au produs, în egală măsură, un întreg univers

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
exclusiv din această a doua jumătate. Corespondentul lor în odaia bărbaților reprezintă păsări, dintre care unele au fost interpretate drept falusuri 30. Este imposibil de precizat funcția religioasă a acestor figurine. Se poate presupune că ele reprezentau într-un fel sacralitatea feminină și, deci, puterile magico-religioase ale zeițelor. "Misterul" constituit de modul de a exista specific femeilor a jucat un rol important în numeroase religii, atât primitive cât și istorice. Este meritul lui Leroi-Gourhan de a fi pus în lumină funcția

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
astfel, este greu să ne imaginăm o societate de vânători lipsită de mituri asupra originii focului, cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor mituri pun în evidență activitatea sexuală, în fine, trebuie întotdeauna ținut seamă de experiența primară a sacralității Cerului și a fenomenelor cerești și atmosferice. Este una din rarele experiențe care revelează spontan "transcendența" și maiestatea, în plus, ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății contribuie și ele la consacrarea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a descoperirii agriculturii, provoacă o criză în valorile vânătorilor paleolitici: relațiile de ordin religios cu lumea animală sunt înlocuite cu ceea ce se poate numi solidaritatea mistică între om s, i vegetație. Dacă oasele și sângele reprezentau până acum esența și sacralitatea vieții, de aici înainte sperma și sângele le întruchipează, în plus, femeia și sacralitatea feminină sunt ridicate la rangul de primă putere. Deoarece femeile au avut un rol principal în cultivarea plantelor, ele devin stăpânele câmpurilor cultivate, ceea ce le ridică

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu lumea animală sunt înlocuite cu ceea ce se poate numi solidaritatea mistică între om s, i vegetație. Dacă oasele și sângele reprezentau până acum esența și sacralitatea vieții, de aici înainte sperma și sângele le întruchipează, în plus, femeia și sacralitatea feminină sunt ridicate la rangul de primă putere. Deoarece femeile au avut un rol principal în cultivarea plantelor, ele devin stăpânele câmpurilor cultivate, ceea ce le ridică poziția socială și creează instituții caracteristice, ca de pildă matrilocația, prin care soțul era

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
populare cu privire la zămislirea oamenilor din Pământ, nașterea pe sol, depunerea noului-născut pe pământ etc.24 Născut din Pământ, omul, murind, se reîntoarce la mama sa, "Târăște-te spre Pământ, mama ta", exclamă poetul vedic (Rig Vecia, X, 18, 10). Desigur, sacralitatea feminină și maternă nu era ignorată în paleolitic (cf. § 6), dar descoperirea agriculturii îi mărește sensibil puterea. Sacralitatea vieții sexuale, în primul rând sexualitatea feminină, se confundă cu enigma miraculoasă a creației. Partenogeneză, hieros gamos și orgia ritualică exprimă, în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
omul, murind, se reîntoarce la mama sa, "Târăște-te spre Pământ, mama ta", exclamă poetul vedic (Rig Vecia, X, 18, 10). Desigur, sacralitatea feminină și maternă nu era ignorată în paleolitic (cf. § 6), dar descoperirea agriculturii îi mărește sensibil puterea. Sacralitatea vieții sexuale, în primul rând sexualitatea feminină, se confundă cu enigma miraculoasă a creației. Partenogeneză, hieros gamos și orgia ritualică exprimă, în planuri diferite, caracterul religios al sexualității. Un simbolism complex, de structură antropocosmică, asociază femeia și sexualitatea cu ritmurile

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
96). Civilizațiile agricole elaborează ceea ce se poate numi o religie cosmică, pentru că activitatea religioasă este concentrată împrejurul misterului central: înnoirea periodică a Lumii. La fel ca și existența umană, ritmurile cosmice sunt exprimate în termeni împrumutați din viața vegetală. Misterul sacralității cosmice este simbolizat în Copacul Lumii. Universul este conceput ca un organism care trebuie reînnoit periodic; cu alte cuvinte, în fiecare an, "Realitatea absolută", întinerirea, imortalitatea sunt accesibile unor privilegiați sub forma unui fruct sau a unui izvor lângă un

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
după punerea la punct a tehnicii "întăririi" metalului adus la incandescență, fierul și-a câștigat poziția sa predominantă. Metalurgia fierului terestru este aceea care a făcut acest metal apt pentru folosirea zilnică. Acest lucru a avut consecințe religioase importante. Alături de sacralitatea celestă, imanentă meteoriților, ne aflăm acum în prezența sacralității telurice, la care participă minele și mi-nereurile. Metalele "cresc" în sânul pământului 54. Peșterile și minele sunt asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la incandescență, fierul și-a câștigat poziția sa predominantă. Metalurgia fierului terestru este aceea care a făcut acest metal apt pentru folosirea zilnică. Acest lucru a avut consecințe religioase importante. Alături de sacralitatea celestă, imanentă meteoriților, ne aflăm acum în prezența sacralității telurice, la care participă minele și mi-nereurile. Metalele "cresc" în sânul pământului 54. Peșterile și minele sunt asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele cresc lent, ca și cum s-ar supune altui ritm temporal

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o stare de puritate, post, meditație, rugăciuni și acte de cult. Riturile sunt cerute de natura operației care se are în vedere, căci are loc o intrare într-o zonă sacră, știută ca inviolabilă; se intră în contact cu o sacralitate care nu participă la universul religios cunoscut, o sacralitate mai profundă și, totodată, mai periculoasă. Exista sentimentul aventurării într-un domeniu care nu mai aparține de drept omului: lumea subterană cu misterele sale și cu lenta gestație mineralogică ce are

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de cult. Riturile sunt cerute de natura operației care se are în vedere, căci are loc o intrare într-o zonă sacră, știută ca inviolabilă; se intră în contact cu o sacralitate care nu participă la universul religios cunoscut, o sacralitate mai profundă și, totodată, mai periculoasă. Exista sentimentul aventurării într-un domeniu care nu mai aparține de drept omului: lumea subterană cu misterele sale și cu lenta gestație mineralogică ce are loc în măruntaiele Mamei-Pământ. Toate mitologiile minelor și munților

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
gestație mineralogică ce are loc în măruntaiele Mamei-Pământ. Toate mitologiile minelor și munților, nenumăratele zâne, genii, elfi, fantome și spirite sunt epifaniile multiple ale prezenței sacre pe care omul o înfruntă pătrunzând în nivelurile geologice ale Vieții. Încărcate de această sacralitate întunecoasă, minereurile sunt îndreptate apoi către cuptoare. Atunci începe operația cea mai grea și cea mai aventuroasă. Meșterul se substituie Mamei-Pământ pentru a accelera și desăvârși "creșterea". Cuptoarele sunt într-o anumită măsură o nouă matrice, artificială, în care minereul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
creată de un mare zeu. Din acest punct de vedere există o simetrie între crearea omului și originea lumii, în ambele cazuri, materia primă este constituită din substanța unei divinități primordiale decăzute, demonizate și ucise de zeii tineri, victorioși. 22. Sacralitatea suveranului mesopotamian La Babilon, Enuma eliș era recitată în templu, în a patra zi a serbării de Anul Nou. Această sărbătoare, numită zagmuk ("începutul anului") în sumeriană și akitu în akkadiană, se desfășura în primele douăsprezece zile ale lunii Nisan

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
captivității" lui Marduk în munte. Regele personifică zeul în bătălia împotriva lui Tiamat și în hieros gamos cu o hierodulă. Dar identificarea cu zeul nu este întotdeauna indicată: așa cum am văzut, în timpul "umilirii" sale regele se adresează lui Marduk. Totuși sacralitatea suveranului mesopotamian este amplu atestată. Am făcut aluzie la căsătoria sacră a regelui sumerian, reprezentându-1 pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
reprezentându-1 pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea avea o origine divină, și această concepție s-a menținut până la dispariția civilizației asiro-babiloniene. Sacralitatea suveranului era proclamată în multe feluri. Era numit "regele țării" (adică, al lumii) sau al "celor patru regiuni ale Universului", titluri rezervate la început zeilor 38. Ca și la ceilalți zei, o lumină supranaturală radia împrejurul capului său39, încă înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Osiris, Regele asasinat (= faraonul decedat), asigură prosperitatea regatului condus de către fiul său Horus (reprezentat de faraonul nou instalat). Se ghicesc, în linii mari, raporturile dintre Ra, Faraon și cuplul Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale spiritului religios egiptean, "solarizarea" și "osirianizarea"38, apare în funcția regalității. Așa cum am văzut

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
e vorba de "cea mai mare enigmă a preistoriei". Oricum, și oricare ar fi ipoteza adoptată - continuitate sau convergență - nu se poate vorbi despre o singură cultură megalitică. Pentru discuția noastră este important de remarcat faptul că, în religiile megalitice, sacralitatea pietrei este valorizată mai ales în relație cu postexistența. Se vede efortul de a se "întemeia" un mod anume de a exista după moarte, prin intermediul ontofaniei specifice pietrelor, în culturile megalitice ale Europei Occidentale, fascinația exercitată de către masele de piatră

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu râs sardonic", în fața acestor statui, "sfărâmăturile de vase ating mai mulți metri înălțime; altele se înfundă în solul etajului al treilea subteran. Cronologic, ele se succed, fără întrerupere, de la începutul mileniului al II-lea până la sfârșitul perioadei romane"61. Sacralitatea grotei s-a menținut până în zilele noastre. Foarte aproape se ridică o micuță capela albă dedicată Sfintei Paraschevi. La intrarea în grotă, la 26 iulie, se strânge "toată populația văii Aposelemi și din regiunea Kersonnesosului: se dansează pe două suprafețe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sunt de asemenea imaginați ieșind dintr-o stâncă, precum soarele, a cărui lumină strălucește în fiecare dimineață deasupra munților. Dar această temă mitică nu poate fi redusă la o epifanie solară 16. S-ar putea spune că petra genitrix întărește sacralitatea Mamei-Pământ cu virtuțile prodigioase cu care se presupunea că sunt îmbibate pietrele. După 14 Primii traducători au propus "genunchi". Cei doi termeni sunt eufemisme pentru organul sexual masculin. 15 După anumite fragmente mitologice, se pare că zeii care se găseau

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
proaspăt ieșit din stâncă, este cu Soarele; victorios, el îi răpește coroana de raze. Dar la scurt timp după aceasta cei doi zei își pecetluiesc prin strângere de mână prietenia. Religiile hittiților și ale canaaneenilor cum am văzut (§ 34), nicăieri sacralitatea masei stâncoase n-a fost mai exaltată ca în religiile "megalitice". Nu din întâmplare Ullikummi este așezat pe umărul gigantului care susține cerul; dioritul se pregătește să devină el însuși o columna universali*. Totuși, acest motiv, specific religiilor megalitice, este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
că viața este un dar divin, dar nu cunoaștem mitul facerii omului. O asemenea viziune religioasă nu era exclusiv canaaneană. Dar importanța și semnificația sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credința în sacralitatea vieții era împărtășită și de israeliți, o problemă se punea de la început: cum să păstrezi o credință asemănătoare fără să o integrezi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
exclusiv canaaneană. Dar importanța și semnificația sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credința în sacralitatea vieții era împărtășită și de israeliți, o problemă se punea de la început: cum să păstrezi o credință asemănătoare fără să o integrezi în ideologia religioasă canaaneană? Aceasta implica, așa cum am văzut, o teologie specifică centrată pe modalitatea intermitentă și circulară

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nu îndeplinea un ritual (pentru că el nu urmărea nici un obiectiv și nu înțelegea sensul actului său); pe de altă parte, "credința" lui îl asigura că nu era vorba de o crimă. S-ar spune ca Avraam nu se îndoia de "sacralitatea" gestului său, dar era "irecognoscibilă" și, prin urmare, incognoscibilă. Meditația asupra acestei imposibilități de a recunoaște "sacrul" (deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu, după a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
radicalul indo-european (de aci înainte prescurtat: i. - e.) deiwos, "cer", în termenii desemnând noțiunea de zeu (lat. dem, skr. Deva, iran. Dâv, lit. diewas, vechi-germ. Tivar) și în numele principalilor zei: Dyaus, Zeus, Jupiter. Ideea de zeu se vădește solidară cu sacralitatea celestă, adică de lumină și de "transcendență" (înălțime) și, prin extensie, cu ideea de suveranitate și de creativitate, în sensul său imediat: cosmogonie și paternitate. Cerul (zeul) este prin excelență Tatăl: cf. indianul Dyauspitar, grecul Zeus Pater, illirianul Daipatures, latinul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]