936 matches
-
inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat și plasând ludicul, râsul și derâderea printre pivoții textelor analizate: "Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta", scrie ferm Carmelia Leonte care descoperă, la rigoare, în continuarea amintitelor considerații privind "sacralitatea" din preajma poeziei și scenei, fără a supralicita nimic, o vibrație a rugăciunii, exprimată discret, într-un gest încremenit sau în "încărcătura harică" a crinului din poezia lui Emil Botta. Nu e puțin lucru a remarca fraza frumoa-să, liberă de încorsetările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
reglează conturile cu lumea, acea toleranță față de oameni, care face posibil un spectacol. Suntem întotdeauna complici cu noi înșine și cu actorul din noi pentru a accepta să mergem la teatru. Este întotdeauna o pro-blemă de etică, dar și de sacralitate, să ne alegem postura de spectator. Căci dacă spectacolul se desfășoară sub ochii noștri, atunci identitatea dintre joc și act sacru, pe care o revela Platon, devine evidentă, tocmai prin depășirea narativității cotidianului pentru a intra în poeticitatea scenei. Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a intra în poeticitatea scenei. Însuși cadrul fix al unui spectacol de teatru oprește mintea din căutările ei iluzorii, o înțelepțește, o ajută să se focalizeze asupra unor valori profund umane și, printr-un efect cumulativ, se produce empatia cu sacralitatea ce există în aceste valori. Probabil că actorii, ca și autorul de teatru, cunosc, în mod paradoxal, bucuria de a fi ei înșiși, trăind în "clandestinitatea" unui rol, a unei imagini, pentru că scormonind în diverse straturi ale ființei, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acesteia din urmă valențele ludice atât de evidente, fără a reuși să ascundă fața mai puțin dorită, și deseori hulită, a tragicului. Între aceste două ipostaze aparent contrare se mai întâmplă câte ceva. Întâmplarea cea mai surprinzătoare în acest context este sacralitatea poeziei, aspectul ei de confesional: "Poezie, spune mamei mele să mă ierte, sunt o poamă rea", amintind din nou cuvintele lui Huizinga. "Jocul oamenilor, în aspectele sale superioare, adică unde înseamnă ceva sau unde sărbătorește ceva, își are locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aur, pierde orice căldură animală, trecând direct în spiritual și cristalin. Icoana aceasta a unui erotism mai înalt - căci totul, totul era simetric, și trebuia să te prăbușești mai întîi în crevase de carne, pielițe și mucilagii ca să ajungi la sacralitatea plăcerii - mi se revela acum, barocă și mișcătoare: doi tineri goi privindu-se-n ochi într-o vale plină de flori. 104 Nu mă mai interesa prea mult cine erau cei doi adolescenți (căci nu erau cu adevărat Savin și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care întregesc perspectiva mitică a tragediei: . Solitudinea, devenită temă principală, se grefează pe o supratemă, a ființei umane aflate într-o dramatică luptă cu destinul impus de o instanță divină, prezentă prin absență. în stilul Psalmilor arghezieni, eul caută certitudinea sacralității, o neagă și o afirmă cu vehemență, pentru a certifica propria identitate. într-un ocean de civilizație, asaltat de milioane de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității, Iona parcurge patru trepte
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
te depărtezi de archaeus-ul tău, care ți-ar confirma sensul valoric al firii. Gemenii nenăscuți vorbesc între ei - aluzie metaforică la pregeneză, la încercarea de a prinde substanță, de a se individualiza într-un alt spațiu decât cel impus de sacralitate. Intrarea și ieșirea din moarte sunt o condiție a cunoașterii prin care Iona se poate determina ca ființă gânditoare, pentru a-și asigura libertatea spirituală și materială: . Autodeterminarea reprezintă primul pas al în-ființării: a te afla în lăuntrul tău, a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
aparenta lipsă a predestinării, a cercului strâmt, a ilogicului existențial (dacă totul respectă un tipar prestabilit, dialectica FIINȚEI nu mai are sens, devine absurdă și atunci omul nuși mai justifică rostuirea în lume). „Norocul” lui Iona este ironia sarcastică a sacralității care sacționează gestul pescarului de a se socoti un Dumnezeu laicizat, pecetluind viața altor ființe (). Tabloul IV conturează a patra treaptă, a conștiinței pure, unde ființa umană își regăsește Sinele, după experiența dramatică a impunerii altor legi care presupun negarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
justifică gestul sisific: speranța reînvierii, ale cărei semne omul le așteaptă din partea Marelui Părinte, ca pe o răsplată a celor neprihăniți, uitând pilda creștină a Mariei Magdalena, sanctificată nu pentru condiția ei socială, sau prosternare, ci - mai ales - pentru conștientizarea sacralității ce ne pecetluiește spiritul. Odată cu în-ființarea noastră, redescoperirea Sinelui echivalează cu o renaștere panteistică: Dumnezeu se află în toți și în toate, trebuie doar să privim în lăuntrul FIINȚEI, pentru ca să-L regăsim (omul este făcut după chipul și asemănarea Lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
au bord du gouffre, elle allimente le désir de sa proper destruction, on tire sa force de s`oposer á son contraire.” în teatru, dinamica spațiului marchează un transfer textscenă, iar acest spațiu este incontestabil legat, la Blaga, de tematica sacralității, indiferent dacă ea denumește o „cristianizare a păgânismului”, ori o „păgânizare a unei teme creștine”, cum însuși Blaga afirmă . Poetica elementelor înregistrează, într-o încercare statistică a poeziilor antume, o impresionantă frecvență a cuvintelor-cheie: „pământ”, „apă”, și „foc”, „apa” figurând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
de atmosfera molcomă a acelui "stai lângă mine și ascultă". Paideia devenea astfel o relație ludică, un joc superior între un antrenor și cel antrenat, o inițiere în ezoterismul culturii, având drept punct final creația culturală ca formă stranie a sacralității moderne. Căci oare cultura, această variantă modernă a spiritului obiectiv, nu aducea cu sine "uitarea cea bună" a eului îngust și accesul pașnic la un sine lărgit? Începută modest, aproape cu discreție prevăzătoare, aventura paideică a lui Noica a sfârșit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai serios la motivele trecute ale stabilității familiei, ne-ar fi greu să dăm verdicte de tipul: pe vremuri, soții se iubeau și se respectau până ce moartea îi despărțea. În societatea tradițională, elementul religios bloca divorțurile prin credința intensă în sacralitatea instituției căsătoriei, inclusiv legal. În comunism, divorțul era o piatră de dosar care îți atârna de picioarele expansiunii profesionale. În ambele tipuri de societăți, cei mai mulți oameni erau suficient de săraci încât să nu-și poată permite o a doua locuință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
doctrinele sacre care face inițial ca tradiția literară și religioasă să se confunde (în hinduism, iudaism, creștinism) este bine pusă în lumină. Sunt scoase în evidență două niveluri. Stratul cel mai profund este antropologic. Religia și literatura au aceeași rădăcină: sacralitatea definită ca o categorie originară a conștiinței. Ceea ce duce la concluzia că "imaginația literară este prelungirea creativității mitologice și a experienței onirice""6. În cele ce urmează, am schematizat discursul religios creștin ortodox, urmând a aborda diferitele aspecte ale acestuia
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
evoluat în comunicarea religioasă de la discursul de tip catehetic, la cel de tip mediatic, redacția "Universul Credinței" fiind astăzi rezultatul unui demers comun al Bisericii și al Televiziunii Române. Temelia unei redacții care să producă emisiuni urmând să satisfacă aspirația spre sacralitate a românilor s-a pus în zilele imediat următoare evenimentelor din decembrie 1989, prin demersuri ce astăzi par ușor amuzante. În decembrie 1989, apropiata sărbătoare a Nașterii Domnului a adus primele cunoștințe liturgice în rândul angajaților TVR. Din discuțiile purtate
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de secol de experiență redacțională. Dar pe lângă demersul redacțional există și unul birocratic, prin corespondența purtată între Patriarhia Română sau Eparhiile sale și redactorii de la "Universul Credinței"45. Aceste demersuri vizează armonioasa colaborare și o mai bună cunoaștere a valorilor sacralității românești. Între documentele puse la dispoziție prin amabilitatea Elenei Dinu, redactor-șef al redacției "Istorie, Religie", se află și corespondența purtată în scris cu diferitele eparhii prin care fie redacția amintită, fie eparhiile propuneau diferite materiale documentare în vederea includerii lor
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
mijloacele de care se folosește o întreagă societate, fără ca aceste mijloace să corupă segmentul sacramental, ține de abilitatea unui Patriarh de a ști unde începe imaginea publică a instituție și unde sfârșește tehnica de creare a acestei imagini; unde începe sacralitatea și unde se oprește modernismul. Până în prezent, actualul Patriarh al BOR, Daniel Ciobotea, a dovedit că are înțelepciunea unui șarpe și blândețea unui porumbel, însă în interiorul instituției sunt încă multe metehne și tabuuri ce țin de imaginea negativă a clerului
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
pot fi nenumărate. Însăși Biserica Ortodoxă Română, în ansamblul ei, deși prin mecanisme umane de constrângere, a fost deposedată de multe dintre acțiunile publice cu rol sacramental, ea nu a fost nicidecum profanată, ea a existat și și-a păstrat sacralitatea ei, dincolo de aspectul văzut de publicul larg. A intrat într-o cvasităcere pentru ca ulterior să izbutească să renască mai întărită. Tot astfel și cripta martirică de la Niculițel sau cea de la Halmyris, care au adăpostit peste un mileniu și jumătate sfinte
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
aceștia sunt de neiertat, pentru că preferă pe cele pământești în locul celor cerești, pe cele trecătoare în locul celor veșnice, pe cele materiale în locul celor duhovnicești 57. Cât despre celelalte servicii religioase oferite on line, este lesne de înțeles că își pierd sacralitatea. Gestul de a aprinde o lumânare, spre exemplu, este un gest ritual, ce nu poate fi confundat în niciun caz cu aprinderea unei lumânări virtuale prin simpla apăsare a unei taste. O astfel de abordare a gestului ritual, deși pe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ajutor modele de jurnalism religios, ca în cazul protosinghelului Savatie Baștovoi sau al emisiunii "Credo" a TVR1. Trăim un timp propice pentru o recuperare deplină, societatea secularizată resimțind tot mai acut nevoia unei abordări mai profunde și mai particularizate a sacralității. "Astăzi, Europa, conștientă de nefastele efecte ale secularizării, își întoarce cu speranță privirile spre rezervorul de spiritualitate al ortodoxiei răsăritene"2. Pentru a fi cât mai aproape de ceea ce Manuela Cernat definește drept "rezervorul de spiritualitate al ortodoxiei răsăritene", este necesară
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și spații diferite și, mai ales, la civilizații aflate pe trepte diferite ale evoluției : Epopeea lui Ghilgameș, legendele românești referitoare la potop și credințele și practicile șamanilor. Aceștia din urmă foloseau inițial, probabil, tot un instrument idiofon de lemn, odată ce sacralitatea tobei șamanului este dată de sacralitatea lemnului din care este făcută. Toaca lui Noe, pukku lui Ghilgameș și toba șamanului - de la actul confecționării până la cel al utilizării - au evidente conotații dendrolatrice, cosmologice și chiar cosmogonice. Atribute cos- mogonice acordate instrumentelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la civilizații aflate pe trepte diferite ale evoluției : Epopeea lui Ghilgameș, legendele românești referitoare la potop și credințele și practicile șamanilor. Aceștia din urmă foloseau inițial, probabil, tot un instrument idiofon de lemn, odată ce sacralitatea tobei șamanului este dată de sacralitatea lemnului din care este făcută. Toaca lui Noe, pukku lui Ghilgameș și toba șamanului - de la actul confecționării până la cel al utilizării - au evidente conotații dendrolatrice, cosmologice și chiar cosmogonice. Atribute cos- mogonice acordate instrumentelor de percuție se regăsesc și la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Orient și Occident? Nu a ajuns cumva această afirmație doar un clișeu? Sau avem un sentiment special al morții, pe care o privim nu ca pe extincție/ sfârșit, ci ca pe o nuntă cosmică/ o contopire cu natura sub semnul sacralității? Și am știut să traducem aceste trăiri în opere culte sau am rămas, atipic, legați genuin de folclor? Mă mulțumesc să întreb, reluând unele idei ale lui Mircea Eliade, nu formulez și răspunsuri. Sigur, mi-aș dori să putem vorbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, întrucât în spatele nostru există o tradiție creștină întemeiată în bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, în Grecia, traducerea Septuagintei în neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta în biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu mai era cu adevărat atent la ceea ce spunea. Sub copacul lui se constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunt fanteziste și - pentru cititorul lipsit de experiență - stupefiante. Ele creează senzația neplăcută că despre orice se poate spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]