997 matches
-
însă și echilibrul psihologic pe care un creștin matur îl poate investi în acest dialog. Toate acestea, respectate, determină pe creștin ca să se bucure de roadele primite în urma reconcilierii. Al patrulea capitol a surprins efectele concrete care survin în urma dialogului sacramental. Prin însăși celebrarea sa, sacramentul oferă haruri creștinului. Însă, există și un plan secundar în care pot fi actualizate roade ce țin de dispoziția și modul de trăire al penitentului. Trăirile ascetice și mistice constituie experiențe inedite în spațiul sacramental
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sacramental. Prin însăși celebrarea sa, sacramentul oferă haruri creștinului. Însă, există și un plan secundar în care pot fi actualizate roade ce țin de dispoziția și modul de trăire al penitentului. Trăirile ascetice și mistice constituie experiențe inedite în spațiul sacramental. Apoi, cunoașterea lui Dumnezeu, prin autocomunicarea sa, devine un moment deosebit și un efect ce este oferit de celebrarea adecvată a reconcilierii. Alături de acestea, există consecințe psihoterapeutice pe care sacramentul le oferă penitentului iertat, care resimte pacea și armonia în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aspect esențial în cadrul celebrării. În autorizarea celor afirmate, materialul bibliografic a fost de un real folos. Ne-a ajutat să ne menținem în concordanță cu Magisteriul și cu aprofundarea teologică actuală. Deși există numeroase publicații și studii pe tema reconcilierii sacramentale, nu se găsesc prea multe cele referitoare la dialogul din cadrul reconcilierii. Acest fapt a consolidat intenția și acțiunea noastră de a elabora această cercetare. Ea se înscrie în dorința de a oferi un ajutor: atât penitenților și confesorilor, cât și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să fie celebrată la „Întâlnirea Mondială a Preoților” din Piața San Pietro, la 19 iunie 2010. 2. Sfârșitul Anului sacerdotal 2009-2010. În discursul de deschidere al Anului jubiliar, Papa Benedict a afirmat că, deși «marea tradiție eclezială a eliberat eficacitatea sacramentală de situația concretă existențială a fiecărui preot», prin acest An special se dorește „să se favorizeze strădania preoților spre desăvârșirea spirituală, de care depinde în mod deosebit eficacitatea ministeriului lor”. Amintind termenii e-sențiali ai evenimentului jubiliar, o idee merită să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
notăm că raportul preotului cu Cuvântul, nu se epuizează cu însărcinarea pe care a primit-o de a predica. Este vorba de un raport mult mai complex: din legătura genetică pe care Biserica o are cu Cuvântul și din inserarea sacramentală, pe care preotul o are în Biserică, apare forța și calitatea unirii misterioase pe care el o are cu Cuvântul lui Dumnezeu. Primul adevăr relevant asupra căruia trebuie reflectat este acela, că preotul se află în mod vital înlăuntrul unei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Biserică. Fiu al unei Bi-serici care se naște din Cuvânt, frate pentru mulți într-o Biserică ce slujește Cuvântul, preotul este tată într-o Biserică ce trăiește pentru Cuvânt. Prin urmare, preotul, în interiorul Bisericii al cărui fiu este, în mod sacramental este frate și tată. El trăiește, împreună cu toți fiii lui Dumnezeu, din principiul totalității (Botezul) și, prin persoana sa, se realizează pentru ei principiul diversificării (Preoția). Aceea a preotului este, totu-și, o identitate complexă, care nici altădată nu avea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vertical-ierarhică a preoției ministeriale, și nici astăzi nu este pusă emfatic pe dimensiunea orizontal-bap-tismală, care pare a nu lăsa loc diferenței de identitate care există între el și laic. Această diferență dintre cele două subiecte ecleziale, care este de natură sacramentală, se evidențiază în slujirea lor față de Cuvânt: „Predicarea cuvântului din partea miniștrilor sacri participă, într-un anumit sens, la natura salvifică a Cuvântului însuși, nu pentru simplul fapt că ei vorbesc despre Cristos, ci pentru că anunță celor care ascultă Evanghelia, cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Cuvântul nu tolerează prefăcătoriile. 4. Familia prezbiterală în fața dificultăților vestirii Cuvântului într-o cultură slăbită 1. Preotul în fața identității nesigure a postmodernismului. Preotul nu este unul care joacă liber, dar este membrul unei Familii prezbiterale. Această inserare, cerută de motive sacramentale, este totdeauna solicitată și de rațiuni pastorale, mai ales atunci când trebuie să înfrunte probleme mai mari decât el. Între acestea există fără îndoială efortul de a înțelege propriul timp și, aici, vrem să dăm un ajutor și o pistă de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din fire umane (preotul este un om) și din fire misterice (preotul este un om... al Sacrului în sensul mai puțin echivoc al cuvântului); aș spune că acestea din urmă sunt urzeala puternică a identității sale, care este de natură sacramentală; într-adevăr, este o identitate de natură umano-divină, după cum este fiecare realitate sacramentală. La această ontologie a harului, creată de hirotonirea sacră, care fundamentează și structurează persoana preotului, trebuie să corespundă o „psihologie” a harului care îi permite preotului - la
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un om... al Sacrului în sensul mai puțin echivoc al cuvântului); aș spune că acestea din urmă sunt urzeala puternică a identității sale, care este de natură sacramentală; într-adevăr, este o identitate de natură umano-divină, după cum este fiecare realitate sacramentală. La această ontologie a harului, creată de hirotonirea sacră, care fundamentează și structurează persoana preotului, trebuie să corespundă o „psihologie” a harului care îi permite preotului - la diferitele nivele ale vieții sale - să se simtă și să acționeze după ordinea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
după ordinea ființei sale, pentru a folosi o cunoscută formulă rosminiană, care este ca să spunem așa: preotul trebuie să știe că este ceea ce este, angajându-se să orânduiască alegerile sale de viață, opțiunile sale pastorale după paradigma identității sa-le sacramentale. Nu trebuie să se întâmple niciodată ca laicatul să se clericalizeze și nici clerul să se laicizeze; pe această cale nu se rezolvă nici problemele de misiune ale preoților, nici proble-mele de rol ale laicilor. Chiar în împrejurările istorice cele
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
omului care nu este domnia iubirii Celui Înviat. 7. Preotul, omul amvonului și al altarului. Este spre binele tuturor ca preotul să rămână preot. Întâi de toate, este spre binele preotului însuși care, în acest fel, nu-și contrazice identitatea sacramentală; este spre binele laicului, ca să reușească să-și salveze specificul lui carismatic. Angelo Roncalli, la 1 septembrie 1924, în ziua transferării rămășițelor pământești ale episcopului Radini Tedeschi, din cimitirul orașului în cripta mică a episcopilor din Domul din Bergamo pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care o putem percepe numai prin credință. Această acțiune interioară este exprimată prin rugăciunile care însoțesc semnele. Puterea Duhului Sfânt face posibilă această întâlnire cu Tatăl, cu Isus Cristos și prin Isus Cristos. 1. Botezul Botezul este prima noastră întâlnire sacramentală cu Isus Cristos. Semnul exterior și vizibil este apa. Celui care se botează i se toarnă apă pe creștet, sau este scufundat în apă. Ce anume semnifică apa? Apa face parte dintre simbolurile originare ale omenirii. Fără apă nu există
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
la dreapta Tatălui, în slava cerului; în același timp, el este mereu prezent în misterul Bisericii sale. Prin celebrările liturgice, care ne reamintesc toate acestea, intrăm în legătură cu el, Cel Viu; îl întâlnim în semne, ca să spunem așa, „materializat” în celebrările sacramentale. Viitorul prezent Pe pământ, la liturghie, luăm parte anticipat la acea liturghie cerească care este celebrată în orașul sfânt, Ierusalimul ceresc, spre care ne îndreptăm ca pelerini. Ne unim cu îngerii și sfinții, pentru a-l adora pe Dumnezeu de
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
din mijloc», acceptând greutatea și bucuria viețuirii «în mijloc». Poate că s-ar cuveni aici să aflăm motivul și urmările faptului că preoția și căsătoria sunt sacramente, în timp ce consacrarea, prin profesarea voturilor, nu este sacrament. Până și la nivelul teologiei sacramentale, când vine vorba de viața consacrată nu se pune problema unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie să o îmbrățișăm și să o trăim zi de zi, pentru a deveni din ce în ce mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
său. Noi toți am visat Biserica, iar când realitatea ni s-a părut prea îndepărtată de acest vis, am fost ispitiți să ne ascundem în spatele unei viziuni „mistice” a Bisericii. Să nu uităm, așadar, că adevărul Bisericii este de ordin sacramental. Ea este semn de mântuire în Isus Cristos. Semn în viața ei concretă, în devenirea ei istorică, în acel încâlcit amestec de sfințenie și păcat care o caracterizează încă de la început. Biserica are chipul nostru, iar noi nu-i putem
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Fără a avea deloc pretenția originalității, vom încerca să schițăm un răspuns în rândurile de mai jos, tratând relația dintre tradiție, Scripturi și mărturisirea Bisericii din perspectiva sarcinii primordiale a teologiei creștine. Vom insista mai întâi asupra caracterului public, liturgic, sacramental și universal al Crezului apostolic. Tradiția apostolică este o realitate non-obiectivabilă, deci apofatică. Tradiția are o autoritate duhovnicească, precedând și depășind competențele instituției vizibile a magisteriului (în Biserica romano-catolică). După o formulă celebră, Tradiția Bisericii nu este altceva decât petrecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simplu mesaj. Or, Sfinții Părinți au insistat asupra faptului că Scripturile și Crezul sunt mai mult decât un simplu text, documentând istoria religioasă sau culturală a unui popor. Integrarea Scripturii și a Crezului în Liturghia Bisericii confirmă natura mai degrabă sacramentală a acestor doi mari piloni ai Revelației. Fiind absorbite și transformate de orientarea doxologică a cultului, nici Scripturile, nici Crezul nu pot rămâne niște texte colbăite, așteptând pe rafturile bibliotecilor ca un interpret deștept să le descopere noima. Rostirea Crezului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe care tradiția apostolică l-a lăsat moștenire Bisericii. Biserica nu reproduce funcțiile coercitive ale Republicii platonice, în care femeile și copiii trebuiau supravegheați de clasa războinicilor. Liantul comunității ecleziale nu este un element juridic, ci unul personal, organic și sacramental. Botezul pecetluiește criteriile apartenenței la trupul Bisericii, în care diferența sexuală, etnică sau culturală este întotdeauna secundară. Structura ierarhică a Bisericii are o dimensiune în primul rând simbolică și o funcție spirituală. Vocația episcopului, a preotului sau a diaconului este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
probând, la fiecare generație, veracitatea acestei ontologii chenotice a donației. Retorica binelui constă, așadar, într-o viziune la fel de importantă cât toate cuvintele care îi compun exegeza. Recunoștința și recunoașterea în fața bunătății fundamentale a creației presupun transfigurarea percepțiilor printr-o sinteză sacramentală între registrul tactilității și sfera vizualului, domeniul auzului și domeniul euharistic al gustului. Bunătatea creației este un reflex al iubirii perihoretice dinăuntrul Treimii: „Dumnezeu este iubire” (1In. 4,8), fără efort, epuizare și exterioritate. Recunoașterea acestei revelații însă n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
luminii însoțesc multe din descrierile viziunii luminii. Tema abandonului (părăsirii) a fost mult discutată în literatura ascetică înainte de Simeon dar nu într-o asemenea manieră mistică personală cum a tratat-o Simeon<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 237. footnote>. Lumina sacramentală Experiențelor sale mistice, Sfântul Simeon le dă o dimensiune sacramentală. Această întâlnire a omului cu Dumnezeu se realizează în Biserică prin Sfintele Taine. Sfântul Simeon vorbește în special despre trei Sfinte Taine: Botezul, Pocăința și Euharistia. Descoperirea luminii divine este
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
a fost mult discutată în literatura ascetică înainte de Simeon dar nu într-o asemenea manieră mistică personală cum a tratat-o Simeon<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 237. footnote>. Lumina sacramentală Experiențelor sale mistice, Sfântul Simeon le dă o dimensiune sacramentală. Această întâlnire a omului cu Dumnezeu se realizează în Biserică prin Sfintele Taine. Sfântul Simeon vorbește în special despre trei Sfinte Taine: Botezul, Pocăința și Euharistia. Descoperirea luminii divine este de fapt actualizarea deplină a darurilor pe care sufletul le-
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
În Univers, crede Eliade, și toate scrierile sale nu fac decât să dovedească faptul că, omul este și azi purtător de mituri și că În gesturile lui cele mai simple se manifestă o relație veche și profundă, un act ritualic, sacramental. Privind astfel lucrurile, Eliade dă o șansă omului lovit de istorie: de a-și regăsi miturile și de a-și reface unitatea interioară. CAPITOLUL I SACRUL ȘI PROFANUL Ceea ce dăinuie la Mircea Eliade până la sfârșit, este ideea-convingere, că prin tot
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
bravi oameni nu ar fi găsit aici nici această muncă, nici acest salariu; și acest lucru este cert. Dar oare asta e tot? Operațiunea, în ansamblul său, nu cuprinde oare și altceva? În momentul în care domnul Dupin pronunță cuvintele sacramentale: "Adunarea a adoptat", milioanele coboară oare pe o rază de lună în cuferele domnilor Fould și Bineau? Pentru ca evoluția, cum se zice, să fie completă nu trebuie ca statul să organizeze atât veniturile cât și cheltuielile? Să-și trimită perceptorii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un stadiu În istoria conștiinței, el este un element În structura acestei conștiințe. În stadiile de cultură cele mai arhaice, a trăi ca ființă umană este În sine un act religios, deoarece alimentația, viața sexuală și munca au o valoare sacramentală. Experiența sacrului este inerentă modului de a fi al omului În lume... Sacrul nu implică credința În Dumnezeu, În zei sau În spirite. El este, și o repet, experiența unei realități și izvorul conștiinței de-a exista În lume. Ce
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]