888 matches
-
mele și avea obiceiul de a le lua În gură lingându-le, Într-un fel de ceremonie care a continuat pe toată perioada cât ne-am Întâlnit. Chiar și acum sunt impresionată că a reușit să-și mențină atitudinea de sadic, căci linsul degetelor de la picioarele unei femei se potrivește mai degrabă cu tendințele masochiste al unui bărbat. Din seara aceea s-a legat Între noi un fel de complicitate. În seara aceea nu a ejaculat, nici În seara următoare, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
direct din Bolivia și făcuse o grămăjoară din ea pe masă, apoi o Îndesase În anusul unor prostituate metise, genul ăsta de teribilisme prostești. Atunci ne-am hotărât să ne bucurăm amândoi de serviciile unei femei plătite. El era un sadic În adevăratul sens al cuvântului, dar se pare că era prins Într-o dilemă. V-am spus și Înainte, cred: sadicul trăiește Într-un univers de calcule matematice. Cu alte cuvinte, dacă scopul lui final este să ejaculeze cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de teribilisme prostești. Atunci ne-am hotărât să ne bucurăm amândoi de serviciile unei femei plătite. El era un sadic În adevăratul sens al cuvântului, dar se pare că era prins Într-o dilemă. V-am spus și Înainte, cred: sadicul trăiește Într-un univers de calcule matematice. Cu alte cuvinte, dacă scopul lui final este să ejaculeze cu fața scăldată În urina unei femei, Își pune problema cum să conducă Într-acolo tendințele masochiste ale partenerei, păstrând Însă și gradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un ofițer nazist, În general erau preferate astfel de scenarii. Important era Însă ca modul de desfășurare a scenariului să rămână Învăluit În mister, pentru a putea fi oricând modificat pe parcurs. Căci cel mai mult Îl satisface pe un sadic momentul În care Își poate umili partenera supunând-o acelui lucru de care se rușinează ea cel mai tare. Din acest motiv, atât vagabondul, cât și Keiko Kataoka le umileau, uneori cu brutalitate, pe fetele pe care le invitau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
multe ori În sclava lor sexuală, contra unei sume impresionante de bani. I se Întâmplase de zeci de ori să fie chemată, Împreună cu prietenele ei mai apropiate care lucrau În același club, pentru a participa la jocurile erotice ale unor sadici sau masochiști, sau pentru a lua parte la orgiile secrete organizate În lumea politicienilor și a oamenilor de afaceri. De obicei, asemenea orgii erau precedate de fastuoase banchete de recepție, animate de diverse spectacole, iar apoi invitații se retrăgeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
relația dintre două ființe umane, Keiko Kataoka nu Încetase să creadă că va Întâlni un bărbat care Îi va putea satisface cu adevărat și Într-un mod cât mai concret acele dorințe ascunse. Bărbatul acela nu putea fi decât un sadic, cineva căruia putea să-i poarte un respect profund. Un bărbat care să-i accepte poftele trupești, care să-i ceară să se umilească În fața lui, un bărbat În fața căruia să se poate dezvălui așa cum este, În momentele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se poată accepta pe sine În acea stare de maximă umilință, tocmai pentru că el era cel care i-o provoca. — Oare până când avea să continue acea tensiune? Oare Noriko ne va putea fi de ajutor? Oare ce putere aveau tehnicile sadice pe care le exersaserăm până acum, drogurile, șampania, camerele de hotel de la care se putea admira vederea panoramică asupra Tokio-ului? Nu ne făceam griji din pricina aceasta. Însă nu puteam Îngădui să scadă tensiunea care ne anima. El Îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pupilele i se dilataseră atât de mult Încât nu i se mai zărea albul ochiului și implora să i se dea ceva, repede, nu contează ce. — Nu o să primești așa ușor ce vrei, murmură Keiko Kataoka. — Nu e În natura sadicului să Încerce să supună pe cineva care nu-și dorește asta. Bineînțeles, există și indivizi de genul acesta, dar nu poți decât să-i compari cu un australopithecus care abia a Învățat să meargă pe două picioare. — Ați pățit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
absolută, recunoscută de toată lumea. Bărbații nu mai aveau secrete pentru mine, nici pe plan fizic, nici pe plan psihic. Am Învățat multe despre sadism și, oricât de modestă aș fi, totuși pot să spun că eram printre primele cinci stăpâne sadice care Își exercită meseria În această țară. Într-o bună zi, bărbatul acesta mi-a spus: — Ai putea să devii un bun psihiatru! — Cu ce se ocupă un psihiatru? am Întrebat. — Îi face bine pe cei care suferă. — Aa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din nări Îi atârna În modul cel mai elegant posibil un fir de secreție nazală amăruie. O jumătate de oră mai târziu a Început să tremure ca frunza și m-am gândit că era ocazia ideală ca să-mi exersez Înclinațiile sadice, dar nu am putut face nimic. Mi-am dat seama că nici măcar În situația În care se afla nu ar fi putut deveni un masochist. E ușor să fii masochist, să renunți la Îmbrăcăminte, la libertatea de mișcare, la numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În urechi, cu toate că nu simțeam nici o compasiune pentru ea, ci doar o plăcere sadică. Mie Își pierduse complet mințile și nu-și dorea altceva decât să se pedepsească, să se chinuie și mai mult. Reiko, care era foarte reținută și nu m-aș fi așteptat la așa ceva de la ea, s-a apropiat de Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi savurat-o, și apoi ne-a ținut un discurs, mie și lui Reiko. Vorbea pe tonul unui părinte care ar fi dat sfaturi celor două fiice ale sale aflate În pragul căsătoriei: „Eu și Keiko ne asemănăm mult, doi sadici de la natură, Înțelegem perfect conceptul de celălalt, de aceea ne Înțelegem foarte bine. Dar tot din același motiv ne este imposibil să ne suportăm mereu alături. Reiko, tu ești altfel decât noi...“. Cam asta ne-a spus. Keiko Kataoka se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai tare decât economul, arunca cu jigniri în stânga și în dreapta, dădea ordine imposibile fiecărei mogâldețe de fum ce-i ieșea în cale. Temperamentul ofițerului de securitate se manifesta fără nicio opreliște: rigid, aspru, agresiv, dur, dominant, obraznic, crud, nemilos, nepăsător, sadic. Maiorul Marcu nu mai avea nimic de ascuns. Dumnezeii mamei voastre de șarlatani, v-am umplut mațul! V-am turnat în pahare! V-am scos de la pușcărie! Iar voi îmi dați foc! Vă împușc pe toți, pe toți, bisericuța mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stradal, posibil numai Într-o țară mică unde toată lumea se cunoaște, este extrem de elocvent În ceea ce privește inconvenientele sistemului de comunicare instituit de moarte pentru rezilierea contractului temporar pe care Îl numim viață sau existență. Ar putea fi vorba de o manifestare sadică de cruzime, ca atâtea altele pe care le vedem În fiecare zi, dar moartea nu are nevoie să fie crudă, pentru ea e destul, chiar prea destul să ia viața oamenilor. Nu s-a gândit, asta a fost. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în plus printre atâția alții? — Spuneți mai mult decât vă dați seama, zise ea. Noi suntem cu toții capabili de cruzime. Fiecare dintre noi este un criminal latent. Viața este doar o luptă pentru a menține o aparență civilizată. Mulți criminali sadici descoperă că numai în mod ocazional ea dispare. Peter de exemplu. El era în aparență un bărbat atât de cumsecade, încât nimeni dintre cei care îl cunoșteau nu-l credea în stare de crime atât de oribile ca acelea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îndelungat după ce a fost arestat. L-am cunoscut pe Berg și îi respect munca. El a fondat Institutul de Medicină Legală și Socială din Düsseldorf și pentru o vreme a fost funcționarul medico-legal de la Curtea Penală din Düsseldorf. Cartea asta, „Sadicul“, este probabil una dintre cele mai bune descrieri ale minții unui criminal care a fost scrisă vreodată. O puteți împrumuta dacă doriți. — Mersi, o s-o iau. — Vă va ajuta să înțelegeți, zise ea. Dar ca să intrați în mintea unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
propria mea excitare. Ca polițist, înveți să te aștepți la o creștere a criminalității în timpul sezonului cald. În ianuarie și februarie, până și cei mai disperați criminali stau acasă în fața focului. Mai târziu în ziua aceea, citind cartea profesorului Berg, „Sadicul“, m-am întrebat câte vieți fuseseră salvate din simplul motiv că era un timp prea friguros sau prea ploios pentru Kürten ca să se aventureze afară. Totuși, nouă crime, șapte tentative și patruzeci de incendieri premeditate erau un record impresionant. Potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
familial violent, ajunsese să comită infracțiuni încă din copilărie, comițând o serie de tâlhării mărunte și îndurând câteva perioade de încarcerare până când, la vârsta de 38 de ani, se însurase cu o femeie cu un caracter puternic. Avusese întotdeauna impulsuri sadice, fiind înclinat să tortureze pisici și alte animale neajutorate, iar acum era obligat să-și țină aceste tendințe într-o cămașă de forță mentală. Dar când soția lui nu era acasă, demonul rău al lui Kürten devenea câteodată prea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
obligat să-și țină aceste tendințe într-o cămașă de forță mentală. Dar când soția lui nu era acasă, demonul rău al lui Kürten devenea câteodată prea puternic pentru a fi stăpânit, și îl mâna să comită crimele groaznice și sadice care aveau să-i aducă trista faimă. Acest sadism era sexual la origine, explica Berg. Situația de acasă îl făcuse pe Kürten să fie predispus la o deviație a instinctului sexual, iar experiențele lui timpurii ajutaseră la condiționarea direcției acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fete tinere, i-am zis. Ai ceva ce ar putea să hrănească genul ăsta de pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul cu tristețe: — Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de sadici al pieței. Lăsăm altora loviturile cu biciul și bestialitatea. — Ba pe dracu’ le lăsați, mârâi Becker. Am încercat dulapul pentru dosare, care era încuiat. — Ce e aici înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a biciuit într-o zi. E chiar genul de detalii pe care le include în discursurile lui publice. Am clătinat din cap și m-am trezit oftând. Cum de se putuse ajunge atât de rău? Cum de putuse un monstru sadic ca Streicher să ajungă într-o poziție de putere absolută? Și câți alții ca el mai existau? Dar poate că cel mai surprinzător lucru era că încă mai aveam capacitatea de a fi surprins de ceea ce se întâmpla în Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar arăta chiar drăguț cu un pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred că mai bine ați vorbi cu mine, Herr Lange, i-am zis. — Nu mă speriați, nenorociților. Mă auziți? Nu mi-e frică de voi. Ăsta este un mare ghinion. Pentru că spre deosebire de Kriminalassistant Becker aici de față, mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Paul. Care, în treacăt fie spus, nu mi se pare un nume de străin, dar poate ai vrea să ne lămurești. Nu știu de ce mă tot faci să-mi amintesc de chestia asta, spuse Emmy cu o privire rugătoare. E sadic. V-am povestit tot: Paul, care era jumătate argentinian, jumătate britanic, bine îmbrăcat, călătorea mult și, în ansamblu, era extrem de simpatic și de atrăgător, a preferat să meargă la ziua de naștere a fostei lui iubite decât să facă sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Am scos revista New York din buzunarul scaunului din față. Titlul cu litere de-o șchioapă roz spunea: 25 DIN CELE MAI ROMANTICE CERERI ÎN CĂSĂTORIE DIN MANHATTAN. Oricine-ar fi fost respectivul redactor al revistei New York, trebuie să fi fost sadic la culme ca să-mi facă una ca asta. Mi-a amintit de slujba mea. Uitasem cu desăvârșire să reprogramez întâlnirea din Palm Beach. Nu mai făceam față situației. Am închis ochii și nu i-am mai deschis până n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era căruntă și aranjată impecabil. Se uită la mine ca la un leucoplast folosit. —Oui? mă întrebă. Cu ce vă pot ajuta, madame? De ce au franțuzoaicele obiceiul să le necăjească pe tinerele ca moi, spunându-le „Madame“? E un gest sadic, mai ales când simți cum îți bubuie în creieri un Bellini. —Mademoiselle, am corectat-o. Am pierdut zborul de New York. Când este următorul? —La ora 15.00. Este bine? —Bine’nțeles, i-am răspuns. —Vă costă 4376 euro. —Poftim? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]