KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

înainte și să comande pregătirea mesei pentru cincizeci de oameni. Sakichi fusese acolit la Templul Sanjuin dar, la vârsta de doisprezece ani, Hideyoshi îl primise ca paj în Castelul Nagahama. Trecuseră de-atunci opt ani, timp în care devenise un samurai de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al celor mai mulți dintre oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, în vreme ce nu se auzea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
puțin cam obosită. Du-te și perie-ți părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă puțină apă din țeava de bambus pentru a se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri de bătrâni ca și de tineri, dintre care mulți erau săteni, cătau dintre copaci. Aveau ochii dilatați de curiozitate să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
moarte a Seniorului Nobunaga ne-a priciunit o mare tristețe, dar acum trebuie să alegem un succesor vrednic pentru a-i continua opera. Suntem datori să-l servim și în moarte așa cum l-am servit în viață. Aceasta este Calea Samurailor. În continuare, Katsuie le ceru oamenilor părerile despre succesiune. Le solicită în repetate rânduri propuneri celor prezenți, dar nimeni nu voia să fie primul care ieșea în față, exprimându-și opiniile personale. Chiar dacă cineva s-ar fi repezit să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
generali nu erau exprimate prin viu grai, aceștia păreau să fie influențați de opiniile Hideyoshi, dându-i dreptate în sinea lor. Chiar înainte de conferință, generalii văzuseră chipul neputincios al fiului orfan al lui Nobutada, și toți aveau copii acasă. Erau samurai, o chemare în care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dntre ei privea înduioșătoarea făptură alui Samboshi, n-aveau cum să nu fie adânc mișcați. Acest sentiment era susținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
tot timpul. Lăsați-mă doar în pace și-am să-mi revin imediat. Slujitorii îi pregătiră repede o fiertură cu aromă dulce, pe care Hideyoshi o bău pe nerăsuflate. Apoi, se culcă din nou și păru să adoarmă, astfel că samuraii și slugile se retraseră în camera alăturată. Sala de conferințe se afla la o oarecare distanță, astfel că Hideyoshi nu știa ce se întâmplase după plecarea lui. Dar ieșise tocmai când slujitorii anunțau repetat ora amiezei, așa că, după toate probabilitățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii decurte. Arcurile stăteau în tecile lor, lăncile și halebardele erau învelite în huse, iar samuraii mergeau în dezordine spre castel, cu îmbrăcămintea lor inocentă la înfățișare. Oamenii care urcau la castel nu erau numai din clanul Shibata, desigur, ci și din Niwa, Takigawa și alte clanuri. Singurii care fuseseră prezenți cu o zi în urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pentru moment, luând în stăpânire Castelul Kiyosu și pe Samboshi. Apoi, puteau să denunțe crimele lui Hideyoshi, să-i reunească pe ceilalți seniori și să pornească într-o manieră mai impozantă. Pe dealtă parte, aveau o armată numeroasă și, ca samurai, le-ar fi plăcut să-și croiască drum prin luptă, nimicind inamicul într-o victorie rapidă. În timp ce cântăreau rezultatele ambelor variante, își dădură seama că planul dintâi ar fi declanșat un război prelungit, câtă vreme al doilea implica o decizie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ai aveau să fie forțele puțin numeroase din trecutul apropiat. Din zona de miazăzi a provinciei Omu și până în unele regiuni din Fuwa și Yoro, un mare număr de oameni din castele mici, familii provinciale puternice și reședințe răzlețe de samurai aveau legături cu Hideyoshi. Cei aflați în relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a neconfrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor. Fără-ndoială, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ca ostatici. Gohei era de aceeași părere: — N-a existat niciodată vreo discordie între dumneavoastră doi, stăpâne, iar Seniorul Inuchiyo v-a servit cu credință în tot timpul îndelungatei campanii din miazănoapte. Cu mulți ani în urmă, când era un samurai tânăr în Kiyosu, Seniorul Inuchiyo avea reputația de a fi nebunatic. Dar, de atunci, s-a schimbat. În ultima vreme, numele lui este asociat cu integritatea și cinstea, iar oamenii se grăbesc să-și recunoască încrederea în el. Astfel, decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale excesive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această încăpere friguroasă, cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna Oichi plecă în propriile ei apartamente. Katsuie o luă drept deferență, dar Inuchiyo o intenționase ca pe un gest de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
familiile în Echizen, să plece înapoi. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa înțelege, însă, că mulți dintre voi considerați că v-ar fi dificil să rămâneți fideli Căii Samurailor părăsind clanul Shibata și întorcându-i spatele Seniorului Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu încărcată de tensiune. Oamenii nu făceau decât să țină capetele plecate cu amărăciune și se ridicară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Nu, nu. Aici e cu-adevărat locul cel mai potrivit pentru o discuție secretă. — Crezi? În regulă. Și, întorcându-se spre paji, Genba le ordonă să se retragă la o oarecare distanță. Pajii luară oglinda și lighenașul și se îndepărtară. Samuraii se retraseră și ei. Frații Sakuma rămaseră față în față, pe culmea muntelui. Nu mai era cu ei decât un singur om - Mizuno Shinroku, care venise cu Yasumasa. În conformitate cu poziția lui, Shinroku stătea la o oarecare distanță, prosternat spre cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Cum ai aflat toate astea? — Alaltăieri, Shogen a chemat trei preoți buddhiști de la Templul Shufuku din apropiere, ca să țină o slujbă memorială pentru strămoșii lui. Pe unul dintre acești oameni l-am mai văzut și înainte și era, cu certitudine, samurai al clanului Shibata. Am fost surprins și, desigur, după slujbă, omul s-a plâns că-l durea stomacul și a rămas în tabără, după plecarea celorlalți doi. A plecat a doua zi dimineață, spunând că se întorcea la Templul Shufuku

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta într-adevăr ca un războinic gata să spintece vântul și părea cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile lipseau din ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să-l împroașe pe Shogen cu invective, dar acesta se lupta ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Cercetașii trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea lacului și spălau caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne tăcute cu mâna. Apoi, când nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise la marginea muntelui, observând de departe situația. Intențiile sale îi nedumereau chiar și pe generalii din jurul lui. Doi dintre samurai, însă, îi aduseră calul. „Ei, acum s-a hotărât să intre în luptă.” În adâncul sufletului, asta părea să fie speranța soldaților. Dar, în timp ce se sălta în scări, Inuchiyo îi șopti ceva unui mesager care tocmai sosise cu un răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
că un cal speriat din spatele formației își rupsese priponul și fugea înnebunit prin tabără. N-ar fi fost o situație dificilă, în timpuri normale, dar în acea conjunctură confuzia se amplifică, declanșând unadevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse servitorilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
douăzeci și cinci de ani doar, fusese disprețuit de oamenii ca Genba și Katsuie din cauza reticenței, gentileței, grației și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de garda feței. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă n-aveau idee că acel cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-ai de Calea Samurailor! Ce fel de om ar vinde capul unui general care a venit să-i bată la poartă, doar pentru ca propriul lui clan să aibă de câștigat? Cu atât mai mult, cu cât a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-ai de Calea Samurailor! Ce fel de om ar vinde capul unui general care a venit să-i bată la poartă, doar pentru ca propriul lui clan să aibă de câștigat? Cu atât mai mult, cu cât a petrecut împreună cu acel general în campanie atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
intenții avea și vorbise pe neașteptate din șa. Neluând în seamă expresiile șocate ale generalilor, Își mână imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tidvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
grabă lui Toshinaga să conducă musafirul în bucătărie. După ce-și puse fiul să alerge pe urmele lui Hideyoshi, porni grăbit pe coridor să-și avertizeze soția. Cei mai surprinși dintre toți fură bucătarii și slujnicele. Se pomeniseră cu un samurai scund - general, se vedea bine - în armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
prin pâclă, dar deodată încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangărzii. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, însoțit de trei fete. — Nu trageți! Opriți atacul! strigă călărețul. Fugarele erau, desigur, nepoatele lui Nobunaga. Neluându-le în seamă pe purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
încălțați foarte sumar pentruy a-și proteja picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase groasă. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se întoarcă la castel. Samuraiul care le însoțea de la castel o calmă, luând-o în cârcă. — Unde mergem? întrebă fetița, cu un fior. — Mergem acasă la un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari încercară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și spade. — Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]