1,472 matches
-
în țara noastră tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns de mulți bani și pământuri pentru biserică. Ajunge! Samuraiul își înfrână cuvintele care stăteau să-i iasă pe buze. Ajunge! Voia să-l cruțe pe sărmanul Tanaka de această farsă prostească. Cuvintele lipsite de însemnătate ale scrisorii. Omul cu mitră albă ascultând în tăcere. Și el, și cardinalul Borghese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înnoptaseră în această sală de întruniri, dar pe atunci Tanaka Tarozaemon încă mai trăia. Nimic altceva nu se schimbase. În perete, omul acela sfrijit cu brațele bătute în cuie era luminat de flacăra pământie a lumânării. După aceea... când ? întrebă samuraiul cu glas istovit. Se simțea sleit de puteri nu numai până în măduva oaselor, ci și până în adâncul inimii. I se părea trist și chinuitor să se gândească la ce va urma. — După ce ne vom întoarce în Japonia. Nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândească la ce va urma. — După ce ne vom întoarce în Japonia. Nu știu nici eu. Dar nu se poate ca Stăpânul și oamenii săi de seamă să nu înțeleagă suferințele prin care am trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se către lumânare. Și mai credeam că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că lumea este atât de largă. Însă, acum, după ce văzuse lumea largă la care nici cu gândul nu gândise înainte, simțea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că senior Tanaka se temea și el de ce ne așteaptă după aceea? — Ce vrei să spui? De ce anume se temea? — Se temea ca nu cumva Stăpânul și oamenii de seamă din Sfat să ne întoarcă spatele. După cum îi era obiceiul, samuraiul clipea din ochi. Îi era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu obrajii lui descărnați, samuraiul voia și el să moară. Îl invidia pe Tanaka pentru că-și luase viața. Dar el nu putea să moară. Trebuia să povestească în Sfatul Bătrânilor de-a fir a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al supușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al supușilor care înduraseră atâtea. De se cuvenea ca unul dintre ei să-și ia sarcina de povestitor, atunci el era acela. — N-au cum să ne întoarcă spatele, zise samuraiul cu glas neobișnuit de puternic. Se întâmplă câteodată să n-o poți scoate la capăt chiar dacă îți dai toată silința. Trebuie să le spunem asta celor din Sfatul Bătrânilor. Dar cu toate că-și spunea acest lucru și în sinea lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în sinea lui, de fapt n-avea încredere că lucrurile stăteau așa. Îi era frică să se gândească mai departe în amănunt. La ce bun să-și închipuie tot felul de lucruri despre ce avea să se întâmple după aceea? Samuraiul își înghiți cu greu amărăciunea și resemnarea. Prin fereastra deschisă pătrundea aerul nopții. Mirosul de pământ îi aduse iarăși aminte de vale. Chiar dacă n-avea să-și primească înapoi pământurile de la Kurokawa, samuraiul era mulțumit doar cu valea lui. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce avea să se întâmple după aceea? Samuraiul își înghiți cu greu amărăciunea și resemnarea. Prin fereastra deschisă pătrundea aerul nopții. Mirosul de pământ îi aduse iarăși aminte de vale. Chiar dacă n-avea să-și primească înapoi pământurile de la Kurokawa, samuraiul era mulțumit doar cu valea lui. Spre deosebire de tatăl și de unchiul său, sufletul lui era legat mai mult de valea aceea decât de Kurokawa. — Dar oare Sfatul Bătrânilor n-o să ne învinuiască, stărui Nishi, pentru că n-am fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stare să aducem înapoi nici un răspuns din partea regelui Spaniei? — Gata, ajunge! Oricât ne-am gândi la asta, tot n-avem ce face. Și dacă tot n-avem ce face, mai bine să nu ne gândim! Vrând să pună capăt discuției, samuraiul se ridică în picioare. Nishi începuse să-l supere și pe deasupra voia să iasă în grădină și să respire aerul mirosind a pământ al nopții. În grădină era așa de frig încât arșița din timpul zilei părea de neînchipuit. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vă e somn? Cei trei supuși se ridicară în picioare stingheriți. Se uitară spășiți la stăpânul lor temându-se ca nu cumva acesta să fi auzit discuția dintre ei de adineauri. — Mireasma nopții îmi aduce aminte de valea noastră! zâmbi samuraiul dinadins ca să-i liniștească pe cei trei. Nopțile din vale erau și ele pline de miros de pământ, de copaci. Curând... o să putem respira din nou aerul acela! După glasurile certărețe de adineauri ale celor trei, samuraiul își dădea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valea noastră! zâmbi samuraiul dinadins ca să-i liniștească pe cei trei. Nopțile din vale erau și ele pline de miros de pământ, de copaci. Curând... o să putem respira din nou aerul acela! După glasurile certărețe de adineauri ale celor trei, samuraiul își dădea prea bine seama că sfârșeala și nervii îl cuprinseseră nu numai pe Nishi, ci se răspândiseră și printre supuși. Își zise în sinea lui că el trebuia să-și învârtoșeze inima. A doua zi de dimineață plecară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii japonezilor obișnuiți acum să călătorească, nu mai licărea nici pic de curiozitate. Se gândeau uneori că fiecare pas pe care îl făceau îi purta mai aproape de Japonia și totuși nu erau deloc mișcați la gândul acesta. Călărind alături de Velasco, samuraiul băgă de seamă că zâmbetul său obișnuit dispăruse fără urmă. La drept vorbind, samuraiului nu-i plăcuse niciodată surâsul plin de încredere în sine al străinului. Când încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac, Velasco arbora întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândeau uneori că fiecare pas pe care îl făceau îi purta mai aproape de Japonia și totuși nu erau deloc mișcați la gândul acesta. Călărind alături de Velasco, samuraiul băgă de seamă că zâmbetul său obișnuit dispăruse fără urmă. La drept vorbind, samuraiului nu-i plăcuse niciodată surâsul plin de încredere în sine al străinului. Când încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac, Velasco arbora întotdeauna acel zâmbet. De câte ori îi văzuse surâsul acela de om care pune ceva la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-i plăcuse niciodată surâsul plin de încredere în sine al străinului. Când încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac, Velasco arbora întotdeauna acel zâmbet. De câte ori îi văzuse surâsul acela de om care pune ceva la cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile de munți acoperite de nori de ploaie. Samuraiului i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile de munți acoperite de nori de ploaie. Samuraiului i se făcu milă de el. Își dădea bine seama că Velasco nu se va mai putea întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor. După zece zile, în amurg, trecură dincolo de zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vase de lut, țesături și fructe și stăteau cufundați în tăcere ca niște statui de piatră cuprinzându-și genunchii cu mâinile. — Senior Hasekura, îl mai țineți minte pe japonezul acela? — Cel care fusese o dată călugăr? Până să-l întrebe Nishi, samuraiul își adusese și el aminte de compatriotul lor care trecuse pe la ei în Mexico. Fostul călugăr ce locuia împreună cu o indiancă într-o colibă cu acoperiș de stuf pe marginea unui lac din Tecali strălucind roșu ca sângele în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Zicea că n-aveau să se mai întâlnească a doua oară. Dacă era așa, atunci unde anume în Nueva España plecase el oare? — Eu... am de gând să mă mai duc o dată la lacul acela, îi șopti Nishi la ureche samuraiului ca să nu-l audă Velasco. — Degeaba te duci. Omul acela zicea că indienii nu lucrează de două ori același ogor. — Nu-i nimic dacă nu mă întâlnesc cu el. — Atunci, de ce te mai duci? — Pentru că... râse Nishi trist, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pedeștri și care trebuie să rămână așa toată viața lor, mi se strânge inima. Dar... și eu am pe cineva care mă așteaptă acasă. N-aveau voie să facă după cum îi tăia capul. Aveau pe cineva care-i aștepta acasă. Samuraiul era și el de aceeași părere. În vale trăiau unchiul său, familia sa și țăranii, iar el le era sprijin și conducător. O să se întoarcă în vale. Iar acolo o să ducă aceeași viața ca mai înainte. N-o să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niciodată de vale ca să iasă în lumea largă. Tot ce s-a întâmplat n-a fost decât un vis. Mai bine să socotească totul un vis care se va destrăma în curând. A doua zi de dimineață, înainte de revărsatul zorilor, samuraiul și Nishi ieșiră din mănăstire la fel ca și data trecută. Acum știau drumul. Străbătură orașul adormit ca un deșert răcoros, căci arșița încă nu-l lovise. Când ajunseră în pădure, raze trandafirii sfâșiau cerul. Păsărelele ciripeau gălăgioase. Caii trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iar trestiile foșneau ușor. Nishi descălecă, își duse mâinile făcute pâlnie la gură și îl strigă pe fostul călugăr. Din colibe, doi-trei indieni cu părul împletit în cozi și goi până la brâu scoaseră capul în prag. Își aduseră aminte de samurai și de Nishi și începură să râdă cu nasul lor turtit fremătând. Fostul călugăr se ivi clătinându-se pe picioare și sprijinindu-se pe umerii soției sale grase ca o halcă de carne. Bolnav cum era, omul clipi din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
turtit fremătând. Fostul călugăr se ivi clătinându-se pe picioare și sprijinindu-se pe umerii soției sale grase ca o halcă de carne. Bolnav cum era, omul clipi din ochi stânjenit de lumina dimineții. Apoi îi zări în sfârșit pe samurai și pe Nishi și strigă la ei. — Bine... ați venit înapoi! Își întinse brațele ca și cum s-ar fi reîntâlnit cu niște rude de sânge pe care nu le mai văzuse de o viață. — Am crezut că n-o să vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]