2,112 matches
-
corela cu o oarecare aproximare informațiile despre cult de dovezile arheologice directe. Tot pe baza acestei supoziții, vom putea descoperi noi aspecte despre cult din textul biblic, întrucât, deși redactate succesiv, se potrivesc bine în contextul cultului regal. Temple și sanctuare În Regatul lui Israel, cetățile Betel și Dan aveau probabil un sanctuar regal în care se desfășura cultul oficial (1Rg 12,25-33). Am 7,13 confirmă informația din Cartea întâi a Regilor despre existența unui „sanctuar al regelui” în cetatea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Tot pe baza acestei supoziții, vom putea descoperi noi aspecte despre cult din textul biblic, întrucât, deși redactate succesiv, se potrivesc bine în contextul cultului regal. Temple și sanctuare În Regatul lui Israel, cetățile Betel și Dan aveau probabil un sanctuar regal în care se desfășura cultul oficial (1Rg 12,25-33). Am 7,13 confirmă informația din Cartea întâi a Regilor despre existența unui „sanctuar al regelui” în cetatea Betel. Arheologia atestă că și cetatea Dan a fost unul dintre principalele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cultului regal. Temple și sanctuare În Regatul lui Israel, cetățile Betel și Dan aveau probabil un sanctuar regal în care se desfășura cultul oficial (1Rg 12,25-33). Am 7,13 confirmă informația din Cartea întâi a Regilor despre existența unui „sanctuar al regelui” în cetatea Betel. Arheologia atestă că și cetatea Dan a fost unul dintre principalele centre de cult israelite. Conform 1Rg, în aceste sanctuare ar fi fost ridicată statuia unui taur, simbol al zeului Yhwh. Existența unui asemenea simbol
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
12,25-33). Am 7,13 confirmă informația din Cartea întâi a Regilor despre existența unui „sanctuar al regelui” în cetatea Betel. Arheologia atestă că și cetatea Dan a fost unul dintre principalele centre de cult israelite. Conform 1Rg, în aceste sanctuare ar fi fost ridicată statuia unui taur, simbol al zeului Yhwh. Existența unui asemenea simbol de cult în aceste sanctuare nu este confirmată însă de arheologie, chiar dacă există dovezi generice ale cultului statuilor în formă de taur, precum cea din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Betel. Arheologia atestă că și cetatea Dan a fost unul dintre principalele centre de cult israelite. Conform 1Rg, în aceste sanctuare ar fi fost ridicată statuia unui taur, simbol al zeului Yhwh. Existența unui asemenea simbol de cult în aceste sanctuare nu este confirmată însă de arheologie, chiar dacă există dovezi generice ale cultului statuilor în formă de taur, precum cea din bronz, datată în jurul secolelor al XII-lea - al XI-lea î.C., descoperită în apropiere de așa-numitul „Bull-site”, loc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cult, veselă de preț și oase, ce au legătură cu activitatea sacrificială. Sfârșitul acestui complex e datat în corespondență cu distrugerile asirienilor (circa 730 î.C.). În afară de acest mare complex de cult, arheologia a scos la lumină și alte sanctuare de cult mai mici răspândite fie în cetăți, fie în restul teritoriului Regatului Israel. Aceste locuri de cult, în ciuda faptului că sunt lipsite de caracteristicile arhitectonice tipice templului, pot să fi găzduit funcțiuni religioase pentru comunitățile mici de credincioși, chiar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Trebuie adăugat și că, recent, unii autori au contestat teza că descrierea biblică este realmente istorică, susținând însă că ea reprezintă doar o „icoană verbală”, adică o descriere concepută de autor cu intenția de a crea identitatea religioasă națională în jurul sanctuarului național (McCormick, 2002). Tot în teritoriul lui Iuda, un alt templu a fost scos la iveală în apropiere de fortăreața Arad, în Negheb. E un templu în care se pot identifica mai multe faze de dezvoltare, utilizat pe durata mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
permit să presupunem prezența unor forme religioase eterogene în interiorul unui centru, foarte probabil, care a fost voit și constituit de autoritatea regală din Iuda. Prezența simultană a elementelor originare din culturi diferite a fost atestată și la Horvat Qitmit, un sanctuar „edomit” localizat la circa 10 km sud de Tel-Arad unde, în afară de un cap de divinitate cu trei coarne și cu inscripții care îl menționează pe Qaus - zeul suprem al edomiților -, analiza ceramicii a arătat că o parte din ea provenea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
suprem al edomiților -, analiza ceramicii a arătat că o parte din ea provenea din regiunea iudaică Beerșeba. Atribuirea acestui sit doar culturii edomite ar trebui, prin urmare, să fie specificată mai bine (cf. Oggiano, 2005, pp. 176-178). În afară de temple și sanctuare, Biblia menționează frecvent și bămâ, cuvânt tradus uzual cu „loc înalt” sau „înălțime”, chiar dacă etimologia și semnificația exactă a termenului ebraic rămân discutabile. Tradițional, urmând doar textul biblic, se credea că „locurile înalte” erau înălțimi naturale sau artificiale, înzestrate cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și Iuda (cf. 1Rg 3,3; 22,44; 2Rg 12,4; 14,4; 15,4 etc.). Excursus 2 Centralizarea cultului (și Deuteronomistul) Se știe că după legislația deuteronomistă (cf. Dt 12) evreii nu puteau oferi sacrificii Dumnezeului lor în orice sanctuar, ci cultul lui Yhwh se putea celebra doar în templul din Ierusalim. Teologia centralizării cultului în Ierusalim a fost foarte dezbătută atât în conținutul său teologic, cât și în valența sa istorică. Din punct de vedere teologic, centralizarea cultului în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
posibilității că acea carte „găsită” în templu în timpul regelui Iosia (cf. 2Rg 22-23) nu ar fi alta decât Deuteronomul nostru. De fapt, este destul de evident că reformele religioase realizate de Iosia pe baza cărții „găsite” - eliminarea simbolurilor de cult, a sanctuarelor și a preoților fără legătură cu templul, a venerării zeițelor astrale etc. - corespund prescrierilor Deuteronomului. Totuși, povestirea biblică despre găsirea „cărții legii” în templul din Ierusalim și citirea sa în fața regelui nu poate fi considerată o pură relatare istorică din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
conține porunca centralizării cultului, el pare să fi suferit o serie de reelaborări ulterioare care, după unele studii exegetice moderne, ar fi fost terminate doar în epoca persană. Datare târzie a Dt 12,2-7 e confirmată de faptul că teologia sanctuarului unic, și în consecință suprimarea tuturor sanctuarelor cu excepția celui din Ierusalim, exprimă ideologia religioasă „separatistă”, asemănătoare celei din Cărțile lui Esdra și Nehemia, unde cei reîntorși din exilul babilonian considerau o blasfemie cultele practicate de populația rămasă în patrie și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fi suferit o serie de reelaborări ulterioare care, după unele studii exegetice moderne, ar fi fost terminate doar în epoca persană. Datare târzie a Dt 12,2-7 e confirmată de faptul că teologia sanctuarului unic, și în consecință suprimarea tuturor sanctuarelor cu excepția celui din Ierusalim, exprimă ideologia religioasă „separatistă”, asemănătoare celei din Cărțile lui Esdra și Nehemia, unde cei reîntorși din exilul babilonian considerau o blasfemie cultele practicate de populația rămasă în patrie și căutau să nu se amestece cu „poporul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
babilonian considerau o blasfemie cultele practicate de populația rămasă în patrie și căutau să nu se amestece cu „poporul țării” (cf. Cap. 8). În concluzie, centralizarea cultului la Ierusalim, deși își are originea din teologia templului tipică perioadei regale, unde sanctuarul regal reprezenta un loc privilegiat, ales de Dumnezeu pentru a locui în mijlocul poporului său, va găsi expresia sa completă mult mai târziu, în epoca persană sau poate chiar elenistă, când preoții, nemaifiind dependenți de palat, au asumat funcțiuni care în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai multe stele cultuale în siturile israelitice, precum, de exemplu, în templul din Tel Arad (cf. mai sus, pp. 56-57), unde, în nișa din direcția intrării, în spațiul care cu siguranță trebuie să fi fost locul cel mai sacru al sanctuarului, era așezată o stelă aniconică ce, foarte probabil, avea rolul de a reprezenta divinitatea. O altă categorie relevantă de obiecte cu funcțiune cultuală era cea a postamentelor de cult (cult stands) - cilindre, conice sau cu bază pătrată - care puteau fi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un fapt foarte cunoscut. Trebuie să distingem reprezentările cultuale ale divinității de simplele imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
exilice precum Ez 16,17 ș.u. și Ier 10,9 (cf. și Ez 8,10-11). O astfel de polemică dovedește indirect existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor în sanctuare. De exemplu, vițeii de aur din sanctuarele lui Israel de la Betel și, poate, Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic în timpul epocii monarhice (1Rg 12,26-32; 2Rg 10,29; cf. Os 13,2); la fel, și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și Ier 10,9 (cf. și Ez 8,10-11). O astfel de polemică dovedește indirect existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor în sanctuare. De exemplu, vițeii de aur din sanctuarele lui Israel de la Betel și, poate, Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic în timpul epocii monarhice (1Rg 12,26-32; 2Rg 10,29; cf. Os 13,2); la fel, și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
monarhică, pentru că nu e sigur că ritualurile au rămas mereu aceleași. Neavând însă alte izvoare scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem, în timp ce existența cultului săptămânal din ziua de sâmbătă e nesigură întrucât sărbătoarea sâmbetei pare să fi dobândit o însemnătate mai mare doar în timpul exilului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
va deveni o sărbătoare de consolidare a identității colective ebraice. Din textele biblice nu putem ști cum se desfășura sărbătoarea azimilor înainte ca ea să fi avut legătură cu Paștele, dar există indicii (Dt 16,16) că se celebra în sanctuarul local și că sărbătorea primul seceriș, deoarece Dt 16,9 stabilește următoarea sărbătoare „a săptămânilor” numărând șapte săptămâni „de când vei începe seceratul grâului”. Probabil, consumarea azimilor consta într-un ritual de mâncare a noii recolte fără ca aceasta să mai vină
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
faptului că sunt elaborate literar, dovedesc obiceiul de a-l consulta pe Yhwh prin tehnici divinatorii de tip sacerdotal, cu ajutorul ēfōd-ului (1Sam 30,7-8 și 14,18 după Septuaginta) sau a ûrîm și tummîm; prin urmare, se practica divinația în sanctuar (Jud 20,26-27) prin tragerea la sorți (1Sam 14,41-42), prin vise (Jud 7,13-14) și chiar prin evocarea spiritelor morților (1Sam 28,3-19). Existența efectivă a practicii divinatorii răspândite în timpul perioadei antice a religiei ebraice se observă clar din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un vot, o, Baal, noi vom împlini»”), fie într-un mediu privat, înainte de a începe o călătorie primejdioasă, în cazul imposibilității de a avea copii și în caz de boală. Prin vot se promiteau divinității sacrificii, ridicarea unor altare sau sanctuare, oferirea unor obiecte prețioase spre a fi depozitate „în fața” divinității sau schimbarea temporară a propriului comportament, dedicând lui Dumnezeu o perioadă de abstinență de la plăceri sau un timp de laudă publică. Toate aceste promisiuni puteau fi însoțite de daruri făcute
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vechea teologie regală a templului, documentată în multe inscripții semitice din mileniu I î.C., în care regii se mândresc de zelul lor religios, amintindu-și cum ei au „făcut să locuiască” divinitatea în mijlocul poporului lor prin construirea mai multor sanctuare (cf. KAI 14, liniile 16-17; KAI 214 linia 19; KAI 26A, liniile 18-19). Prin poziționarea Ierusalimului în centrul lumii, gândirea religioasă crea o opoziție naturală simbolică între centru și periferie, între interior și exterior după cum bine evidențiază Ez 5,5
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se notează cu ușurință polemica dură împotriva divinităților și a teologiei babiloniene. În precedență însă, când exista încă regatul lui Iuda această polemică era inutilă, întrucât supremația lui Yhwh se manifesta prin însăși existența regelui, ales de Dumnezeu, și prin sanctuarul regesc de la Ierusalim, locul ales de Dumnezeu ca locuință în mijlocul poporului său. După cum am văzut în Cap. 1, în timpul perioadei monarhiei, Yhwh era considerat zeul suveran al teritoriului lui Iuda, dar era admisă și posibilitatea cultului altor divinități, deoarece acestea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Marduk, marele Domn, se bucură de faptele [mele bune] [...]. În [Babilon?], Asur și Suza, Acad, țara lui Eșnuna, Zamban, Meturnu, Der, până în țara Gutium, am pus din nou (imaginile) zeilor în locurile sacre ale [celuilalt] mal al Tigrului, în care sanctuarele fuseseră abandonate de mult (Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]