2,488 matches
-
-nfiorează. Că-n cioburi o să sfârșească. Viscol prin copaci străbate, cu a gerului urgie. Din harpă, solfegiu scoate, să îl pună-n simfonie. Glas de copii pe pârtie, din gânduri imaculate, rărună-n copilărie, ca-n a Domnului cetate. Își scot sănii la paradă, să îi plimbe pe derdeluș. Fac omuleți de zăpadă, cu nas-morcov și cap de pluș. Ochii îi pun din tăciune, sprâncene din bețoșiare, la tunică-i pun alune și galoși vechi la picioare. La găt îi leagă un
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
Un alb peisaj din trecut. Reînvie copilul din mine, Ce vesel e totul acum, Când altă poveste revine, Revăd mari troiene pe drum. Și-un pâlc de copii ce aleargă, Zburdalnici, înoată-n nămeți, Și-apoi iar se urcă în sănii, Trecând printre pomii semeți. Măicuța mă cheamă în casă, Căci ziua a trecut și-i târziu, Dar mie deloc nu îmi pasă De foame și frig nu mai știu. E iarăși Crăciunul, colinde Se-aud peste tot, blând ecou, Sunt
E IARNĂ!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366534_a_367863]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > TĂCEREA Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 194 din 13 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Tăcerea- câmpie acoperită de nea pe care lași să zboare săniile închipuirii și unde clopoțelul râde cu lacrimi” Daniel Drăgan- „Caravana” Răspunsuri fără cuvinte răzbat spre noi din tăcere - câmpia ninsă cu gânduri line unde săniile imaginației zboară nestingherite și clopoțelul râde cu lacrimi... deșert insolit ce-mi încinge ființa cu
TĂCEREA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366671_a_368000]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Tăcerea- câmpie acoperită de nea pe care lași să zboare săniile închipuirii și unde clopoțelul râde cu lacrimi” Daniel Drăgan- „Caravana” Răspunsuri fără cuvinte răzbat spre noi din tăcere - câmpia ninsă cu gânduri line unde săniile imaginației zboară nestingherite și clopoțelul râde cu lacrimi... deșert insolit ce-mi încinge ființa cu nisipuri fierbinți curgând din clepsidră ca dintr-un trup ce se golește de viață... tăcerea, dulcele vis în care tu și eu cântăm pe trupurile
TĂCEREA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366671_a_368000]
-
tata la coasă-n grădină, casa scăldată-n lumină, cerul tremurând prin ramuri, fulgi de nea venind pe geamuri, eu copil pe doi cai suri, îmbrăcat în dulci armuri, cu pușculița-n șerpar, un voievod viteaz ce par, iau din sanie un bici și mă bat cu pricolici, trec pădurea ca un modru, pustiind deja tot codru, pe unde apele curg, eu mă bat cu Crai Amurg, pe unde apele stau eu mă bat tot cu Bau-bau. peste boltă se anină
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
47ș C. Era «răcoare».” A nu se înțelege că tortura se rezuma doar la dârdâiala feroce. La aceasta se adăuga, în porții generoase, și o cruzime de o vioiciune fără pereche. Iată o scenă tulburătoare: “Noi am fost puși la sănii. Patru înainte, la oiște și alți patru la țepușe; o sută, două sute de sănii - poate mai multe, și-n jur, escortă și câini lupi. Legați cu odgoane încrucișate pe piept, trăgeam sania după noi încărcată până sus, un kilometru, zece
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
dârdâiala feroce. La aceasta se adăuga, în porții generoase, și o cruzime de o vioiciune fără pereche. Iată o scenă tulburătoare: “Noi am fost puși la sănii. Patru înainte, la oiște și alți patru la țepușe; o sută, două sute de sănii - poate mai multe, și-n jur, escortă și câini lupi. Legați cu odgoane încrucișate pe piept, trăgeam sania după noi încărcată până sus, un kilometru, zece, douăzeci de kilometri. Și asta în fiecare zi, fără repaus. Când urcam panta, curgeau
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
o scenă tulburătoare: “Noi am fost puși la sănii. Patru înainte, la oiște și alți patru la țepușe; o sută, două sute de sănii - poate mai multe, și-n jur, escortă și câini lupi. Legați cu odgoane încrucișate pe piept, trăgeam sania după noi încărcată până sus, un kilometru, zece, douăzeci de kilometri. Și asta în fiecare zi, fără repaus. Când urcam panta, curgeau pe frunțile noastre sudori, care înghețau îndată și simțeam apa curgând pe șira spinării. Când ieșeam la loc
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
zece, douăzeci de kilometri. Și asta în fiecare zi, fără repaus. Când urcam panta, curgeau pe frunțile noastre sudori, care înghețau îndată și simțeam apa curgând pe șira spinării. Când ieșeam la loc așezat, înghețau hainele pe noi și tălpile săniilor. Iar la vale, sania se pornea la coborâș, iute; te smulgea, repezit, din hamuri; trebuia să alergi ca vântul, cu ochiul mereu înapoi. Câte accidente, picioare rupte, coaste rupte. Și asta în fiecare iarnă; un an, doi, trei, patru.” În
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
Și asta în fiecare zi, fără repaus. Când urcam panta, curgeau pe frunțile noastre sudori, care înghețau îndată și simțeam apa curgând pe șira spinării. Când ieșeam la loc așezat, înghețau hainele pe noi și tălpile săniilor. Iar la vale, sania se pornea la coborâș, iute; te smulgea, repezit, din hamuri; trebuia să alergi ca vântul, cu ochiul mereu înapoi. Câte accidente, picioare rupte, coaste rupte. Și asta în fiecare iarnă; un an, doi, trei, patru.” În schimb, toamna absurdul se
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
este școlar iar Alexia “boboc” la grădiniță... De câțiva ani, Dimi locuiește în Japonia și verișorii se văd din ce în ce mai rar. Afară a început să ningă cu fulgi mari, copiii se bucură gândindu-se că a doua zi vor ieși cu săniile la joacă. Ninsoarea devine din ce în ce mai densă, fulgii de nea se răsucesc în fuioare fantastice, prind viață și se zbenguie în raza de lumină a becului din fața blocului... S-a făcut frig, iar la geam, apar primele flori de gheață. Alexia
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
lumină coboară din rafturile bibliotecilor, lin, biruitoare, ca o primă ninsoare într-un decembrie însoțit de viitoare speranțe, înainte de toate. Coboară cuvintele - lumină sub alfabetul limbii române, cu acel miros de gutui, sub tropot de cai închipuiți, purtându-ne în sănii de aur prin zăpezile albului iluminat de acel cântec în surdină, urcând din inimă spre minte. Cu ea, cu lumina cuvintelor, trecem, fideli slujitori și apărători ai limbii, prin desele vămi, din ce în ce mai potrivnice de la o vreme încoace, ale ninsorilor și
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SĂ VINĂ CRĂCIUNUL! Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să vină Crăciunul, prieteni! Să vină Crăciunul... Îl simt, ( Cai, sănii și vremi troienite) Copilul din alt anotimp... Să vină Crăciunul, prieteni! Colinde pe uliți de sat, Verzi, cetini de brad, în pridvoare, Arome de timp-unicat. Să vină Crăciunul, prieteni! Cu daruri, candoare și mit ) Bunicul " certându-mă " tainic, Mustața-i
SĂ VINĂ CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366237_a_367566]
-
cu niște ochii rotunzi și mari. Veteranul e pus pe șotii! N-o mai lasă să termine, și exclamă în gura mare în engleză... să audă toată lumea: „Se mănâncă mușchi de ren la cină? Aoleo! Și cine o să mai tragă sania lui Moș Crăciun?” Complici, cei din grupul finlandezilor râd cu hohote. Apoi repeta onomatopeic, la unison, de parcă ar fi dresați: „Ha, ha, ha! Ho, ho, ho!” imitându-l pe Moș Crăciun! Acum sunt super-bine-dispuși! De fapt aproape toți au în fața
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
o poziție mai comodă și mi se rupe filmul instantaneu. Somn ușor, vise plăcute... Visez că sunt în capitala Laponiei, la Rovaniemi, aproape de Cercul Polar de Nord. Rovaniemi, orașul lui Moș Crăciun. E frrriiiggg! Foarte frig. Mă aflu într-o sanie mică, trasă de șase câini husky siberieni conduși de un malamut alascan. Vreau să ajung la Polul Nord. Mor de curiozitate să văd ce e pe acolo! Moșu' mă mângâie pe spinare și îmi urează drum bun. Săniuța zboară spre nord
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
E îmbrăcat în niște pantalonași lungi, mulați pe picior. În partea de sus poartă un cojocel de culoarea roșie. Pe cap are o tichie ciudată, tot roșie, de bebeluș parcă. Ciubotele au clopoței și sunt întoarse la vârf ca niște sănii în miniatură. Pare tare nostim. Îmi vorbește într-o limbă pe care o înțeleg, dar nu pot să o definesc. O fi limba Saame? Limba Saamelaienilor. Seamănă mult cu limba ungurească pe care o cunosc. Cred că de aceea putem
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
Tromsø în Norvegia. Apoi dintr-o săritură la Alta, trecem Capul Nord și zburăm ca vântul și ca gândul spre Arhipelagul Spitsbergen, de unde o cotim spre pol cu cea mai mare viteză. Ajungem la punctul dorit, Polul Nord geografic, când în fața saniei mele apare o gaură enormă în apa mării, un hău care ne înghite și pe noi, adică pe mine, cățelușii husky, malamutul șef și sania. Dispărem într-un alt tărâm. Tărâmul din interiorul gol al Pământului. Agharta! Cerul e luminat
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
spre pol cu cea mai mare viteză. Ajungem la punctul dorit, Polul Nord geografic, când în fața saniei mele apare o gaură enormă în apa mării, un hău care ne înghite și pe noi, adică pe mine, cățelușii husky, malamutul șef și sania. Dispărem într-un alt tărâm. Tărâmul din interiorul gol al Pământului. Agharta! Cerul e luminat doar de aurora boreală. O farfurie zburătoare îmi trece pe lângă ureche! Or fi aghartoizii buni sau răi cu pământenii!? Mă simt în nesiguranță. De frică
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
seama că tailandezii nu au ajuns încă la epoca șprițului, adică să mixeze apă cu vinul. Nu după mult timp mi se face din nou somn. Mă acopăr cu pătura, închid ochii și adorm, fără vise de data aceasta. Nu sanie, nu poli, nu moși crăciuni, nu țânțari barosani... Doar blank! Somn profund. După mai multe ore, mă trezesc simțind în nări un miros plăcut de mâncare. Deschid ochii și văd avionul luminat al giorno. Mulți pasagerii se vânzolesc pe culoare
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
Coboară câte-un înger în suflet cald și bun. Se furișează-n taină, prin hornul cel de sus Vestește bucuria, Nașterea lui Iisus. Iar stelele pe cer se-adună toate, toate, Ele trimit speranță la fiecare-n parte. Și-n sănii de argint alunecă-n grădină Minunea cea divină și plină de lumină. SUFLET DE COLINTĂTOR A mai trecut un an și mă întorc acasă Cu fluturi de zăpadă și cu trăiri divine Cu suflet de colindător și cetină pe masă
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
murată Vin roșu, fiert cu piper și scorțișoară Miros bine cunoscut de Crăciun fericit Ochii mari, priviri sus la cerul înnorat Fulgi mari, albi, jucăuși de zăpadă Câinele latră în liniștea iernii departe Afară ne cheamă, la joc de îndeamnă Sania mare din lemn grea și bătrână Ne poartă pe pârtii întortocheate din parc Bocancii din piele, vechi uleiați de seară Alunecă în grabă pe gheață în fața cișmelei Omul uriaș de zăpadă azi dimineață făcut Ochii lui negrii și nasturii din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
perechea de patine cu care multipla campioană națională și balcanică, Madi Marotineanu a concurat la Jocurile Olimpice de iarnă, în anii 1948 și 1956; perechea de schiuri cu care sportiva de acum șaptezeci de ani, Viorica Köpetti a schiat la Jocurile Olimpice; sania cu care a concurat și a câștigat medalia de aur, Sanda Toma, la primul concurs național din anul 1970; suportul Torței Olimpice care a străbătut meleagurile vâlcene, în drum spre Jocurile Olimpice de la München, în anul 1972, mascote ale olimpiadelor și
VERNISAJ CU AFISE SI ECHIPAMENT SPORTIV de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350621_a_351950]
-
călătoare adunate-n cer grămadă/ Fulgii zbor, plutesc în aer că un roi de fluturi albi/ Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi./.../ Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare/ Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare/ Iat-o sanie ușoară care trece printre vai.../ În văzduh voios răsună clinchete de zurgalăi.” (Iarnă) Urmează Eminescu (bine a făcut autorul selecției că n-a început cu Eminescu, ar fi fost un mod convențional și neconvingător de a-i evidenția valoarea). Din
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COLINDE, PE DRUMUL SPRE MINE Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 722 din 22 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Trimite, iubite, o sanie mare, Veni-voi degrabă pe drumul de sare, Nu-mi pasă de-i viscol ori seară târzie, Ninsoarea de astăzi ne e poezie. Aprinde colinde pe drumul spre mine - Podoabe-nflorite pe clipe senine, Și astăzi, și mâine, și încă
COLINDE, PE DRUMUL SPRE MINE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351562_a_352891]
-
atât de frumos acolo în orășelul dintre păduri și lacuri,amintindu-mi de ninsorile copilăriei mele.Micile lacuri dintre păduri,fiind înghețate și înzăpezite,dădeau impresia unor lunci.Prin orășel,multe magazine cu „bob-uri” de vânzare-un fel de sanie mecanică,pe șenile.Prin pădurile din jursunt multe pârtii de bob, unele chiar pe străzile orașului.După ce a fost încarcarcat trailerul cu 42.000 poundsde hârtie,adica peste 20 de tone, mai pe românește, am plecat înspresud.Încărcătură maximă admisă
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]