1,391 matches
-
mele, Brigid. Are douăzeci și nouă de ani și e la al treilea masterat, pentru că se teme să se confrunte cu lumea largă. Trist, nu-i așa? Mal oftă. — Tragic. — Exact ce credeam și eu, dar fără accentul tău de sarcasm. Și, fiindcă veni vorba despre tineri, care e părerea ta despre tânărul nostru coleg Upshaw? — Cred că e inteligent și de viitor. De ce? — Ei bine, flăcău, niște prieteni de-ai mei îmi spun că nu are o imagine clară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el, chiar mi-au cerut să plec. Mie! N-au cunoscut un om mai important. Munca mea i-a făcut cunoscuți în întreaga lume. — Probabil a fost puțin cam exagerat, profesore, zâmbește Gittens atotcunoscător. — Iar eu m-am săturat de sarcasmul tău! îl repede Chapel. — Plecăm? întreabă Morgan cu atenție. — Se pare, spune Gittens, că s-au cam săturat de albi. Au impresia că tot mai mulți vor fi duși să muncească la drumuri. — Dar se presupune că erau primitivi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a devenit scriitoare și cum nu avea decât șaptesprezece ani. Povestea lui Misty a început să mi se pară cunoscută. —însă, imediat după aia, tipa s-a apucat iar de băut și a ajuns aici să se „pună pe picioare“. Sarcasmul lui Mike era absolut evident de data asta. Numai că acum, desigur, nu mai are șaptesprezece ani. Da, de fapt, chiar auzisem de ea. Sigur că auzisem. Ziarul pe care-l citisem plictisită de moarte, în timpul zborului de la New York până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
I-am mulțumit lui Deirdre, cu toate că iar mi se strânsese stomacul. Mașina a tras în fața biroului lui Rachel. M-am prelins afară, în urma lui Vivian. — Îți pui la punct programul de week-end? m-a întrebat ea, cu vocea mustind de sarcasm. Vai, Claire, ce mă bucur că nu lași serviciul să-ți încurce viața socială! a mai adăugat ea, râzând dezgustată, în vreme ce urcam treptele. Mi-am adus aminte de ceva ce-mi spusese Phil când ieșisem, pentru prima dată, să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de precauții, professore? Nu obișnuiai nici elementarele precauții cerute de suspiciunea care deja te înconjura și care avea să fie curând folosită pentru a-ți pedepsi insolența? Existau și strategii mai bune decât a debita mereu și mereu aceleași banale sarcasme, care să arate că nu ți-e frică de nimic, pentru că nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit al trenului care te readuce din prea scurta vilegiatură. Ifosele, spleenul, pipa și punguța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe care le-ai auzit acum câteva ceasuri. — Cine ești? — Sunt mesagerul care aduce vești proaste. Sunt omul care rostește amenințări și avertismente, care le spune oamenilor ce au de făcut. — Zău? Și eu ce am de făcut? — Îmi place sarcasmul tău, Gordon. Îți aud răceala din voce și îmi confirmă ce credeam despre tine. Îți mulțumesc. Mulțumesc că îmi ușurezi atât de mult sarcina. Tot ce am de făcut e să închid telefonul și, cu asta, conversația se încheie. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sunt, că am coborât fără să-ți cer aprobarea. — Nu te duce dacă nu vrei, i-am spus. N-ai să mori dacă mai stai câteva minute aici. Aaa, ba o să mor, zise ea, nefăcând nici un efort să își ascundă sarcasmul. David susține că o să mor dacă nu fac tot ce spune el. Nu-i așa, David? — Liniștește-te, Aurora, a spus soțul ei. Nu de față cu unchiul. — De ce nu? i-a întors-o ea. De ce mama mă-sii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
instantaneu. Serios acum, Emma, de ce ești așa egoistă ? Pe tine oricum nu te interesează ce spune. — Ba da, mă interesează ! — Ba nu. Își dă ochii peste cap. — Ba da, spun disperată. E... și șeful meu ! — Da, dar... spune Artemis cu sarcasm. Cred că e o mică mare diferență Între noi. Tu abia dac-ai schimbat două vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
place de Tom! Am un prieten! — Da, zice, încrucișându‑și brațele. Faimosul prieten. E aici? Nu, nu e, spun, și mă înfiorez când îi văd expresia de pe față. Dar tocmai... m‑a sunat. — Tocmai te‑a sunat, repetă Angela cu sarcasm. Ca să‑ți spună că nu poate să ajungă? De ce nu vor oamenii ăștia să creadă că vine Luke? — De fapt... într‑o jumătate de oră trebuie să ajungă, mă trezesc spunând pe un ton sigur. — Bine, spune Angela Harrison și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cred că e cazul să fiți atât de rău! izbucnește Suze. Becky trece printr‑o perioadă foarte proastă. Dumneavoastră v‑ar plăcea să fiți subiect în ziarele de scandal? V‑ar plăcea să vă urmărească cineva? — A, înțeleg, spune cu sarcasm. Acum vreți să‑mi fie milă de dumneavoastră! — Da! zic. Nu. Nu chiar. Dar cred că ar trebui să‑mi acordați o șansă. — Credeți că ar trebui să vă acord o șansă. Și ce anume ați făcut dumneavoastră pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
faptul că femeia se pregătea de plecare, îndrăzni să-i pună întrebarea care îl frigea la inimă. Dar... dacă-mi este permis, madame... Manuc va muri... nu-i așa? Ledoulx zări tresărirea voalului. Dar nu auzi râsul ei plin de sarcasm, ci doar răspunsul sibilic aruncat din mers: ― Excelență, vom trăi și... vom ști! Intermezzo informativ: Doi oameni diferiți gândesc diferit despre același personaj și despre multe alte lucruri. 1. În timp ce se strecura în patul conjugal, nedorind, chiar nedorind deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
l-ar fi descurajat cu totul pe Napoleon, asta ar fi fost o mutare inteligentă pe tabla diplomației, o mișcare demnă de un mare general, de un adevărat reprezentant al Imperiului rus. Dar când pomenise despre alianță, Kutuzov replicase cu sarcasm: „O alianță? Acum? Prea târziu! Turcii sunt storși! Nu mai sunt capabili de nici o acțiune mai importantă decât scăpatul în nădragi. Nu mai vor să știe de nici o alianță militară, de nici o bătălie și în nici un caz de un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să petrecem o zi frumoasă, ca aceea pe care o plănuisem week-end-ul trecut, înainte ca tu s-o dai în bară înscriindu-te pe lista celor dispăruți în misiune. —Urraaa! Nu mai pot de fericire. Vocea lui Jake mustea de sarcasm, dar, din păcate, David trecuse în bucătărie și nu mai auzise replica puștiului, iar Fiona și-a dat seama că a-l anihila verbal pe fiul ei vitreg lipsit de șarm nu putea să fie cea mai potrivită tactică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
expresie serioasă. —Tu nu vrei să faci un copil, iar acum eu am unul. Nu înțelegi? E perfect! Julia a clătinat din cap. Nu, nu înțeleg. Și-n plus, am crezut că tu nu agreezi perfecțiunea. James s-a ignorat sarcasmul. — Când o să mai crească puțin, Daniel... apropo, așa îl cheamă... poate să vină să stea cu noi o zi pe săptămână și în câte două week-end-uri pe lună. În felul ăsta, tu nu trebuie să naști, dar poți să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi teribil de dezamăgiți de cea luată acum. Nu m-ar surprinde dacă ne-ar tăia bugetul. Ceea ce va duce la reduceri de personal. Sper că aspectul ăsta a fost luat În considerare de măcar o parte dintre voi, milostivilor. Sarcasmul remarcei stârni un val de protest, dar Linda nu-i acordă nici o atenție. Arăta de parcă ar fi Întocmit deja o listă cu cei care, din această clipă, se puteau aștepta să primească oricând formularul de ajutor de șomaj. Privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din asta un obicei, voi rămâne curând fără toate hainele care Îmi plac. El Își aprinse Încă o țigară de la mucul celei de dinainte și mă inspectă cu o privire ce nu era lipsită de oarecare inteligență. Realizând că metoda sarcasmului nu-i aducea cine știe ce profit, schimbă macazul. — Cu toate acestea, trebuie să recunoașteți că e o coincidență la mijloc, Îmi spuse el politicos. — Neîndoielnic. — Nu ați fost, desigur, judecată sau condamnată pentru nimic, dnă Jones. Juriul de la anchetă a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de familie al lui Brian, dar se abținu. — Fără să fie observat. Singura persoană care a mai fost văzută intrând și ieșind din cele două săli a fost victima, iar noi nu suntem tocmai dispuși să acceptăm teoria sinuciderii. Ador sarcasmul polițienesc; e atât de lipsit de subtilitate, Încât ai impresia că te-au pocnit cu un ciomag. Există niște gantere și În birou, i-am atras eu atenția. — Domnul... Jeff Roberts afirmă că nu s-a atins nimeni de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din interiorul ușii frigiderului. — Excelent! am exclamat entuziasmată. — Toate sunt vegetariene, mi-a răspuns el, cam acru. M-am gândit că ai putea fi și tu. Purta celebra geacă, dar slavă Domnului că și-a scos imediat, remarcând totuși cu sarcasm: — Nu-i prea cald aici, nu? — Consultanta mea de artă zice că e o atmosferă boemă, i-am replicat eu cu superioritate. Am mușcat cu atâta violență dintr-un sandviș cu ou și creson, că m-a privit surprins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
îi spun eu, iar el mă privește încruntat, retrăgându-se din fața mea, ca și când eu aș fi fost dușmanul, și Zohara spune, eu pot să plec, dacă vrei, deși nu văd de ce trebuie să te ascunzi tot timpul, făcând aluzie la sarcasmul pe care crezusem că nu îl sesizase, iar eu spun, nu fac asta tot timpul, pur și simplu nu vreau ca ea să își facă griji, și asta este tot o formă de compasiune, nu? Mă năpădesc valuri-valuri în timp ce ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa ceva, dacă Hava aude, voi fi imediat concediată, Yael, dar în urmă cu numai o săptămână soțul meu m-a părăsit. Ea își acoperă gura cu mâna și mă privește surprinsă, complexitatea lucrurilor se încinge deodată înăuntrul ei, plină de sarcasm și bâzâind asemenea unui stol de muște, iar cealaltă mână și-o odihnește pe burtă, ascultă într-o tăcere plină de disperare sunetele fătului, ca și când el ar fi singurul care i-a mai rămas, eu mă apropii de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are din ce trăi, cînd cei care lucrează aici pentru guvern primesc șase dolari și jumătate pe săptămÎnă? — E rănit. Asta Înseamnă c-a dat de necaz. Dacă nu cumva s-o fi Împușcat singur ca să se distreze. Hai, lasă sarcasmul. Ne duci la barcă și-i luăm În custodie și pe el și vasul. — Unde? — În Key West. — Ești ofițer? — Ți-am zis cine e, interveni secretarul. — Bine, spuse căpitanul Willie. Trase tare de timonă și Întoarse barca, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună, Casaubon.” 11 Sterilitatea lui era infinită. Ținea de extaz. (E.M. Cioran, Le mauvais démiurge, Paris, Gallimard, 1969, „Pensées étranglées”) Conversația de la Pilade Îmi oferise, din Belbo, fața lui exterioară. Un bun observator ar fi putut intui natura melancolică a sarcasmului lui. Nu pot spune că era o mască. Mască erau poate confidențele cărora li se lăsa pradă În secret. Sarcasmul lui afișat În public dezvăluia În fond melancolia lui cea mai adevărată, pe care În taină el Încerca să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Conversația de la Pilade Îmi oferise, din Belbo, fața lui exterioară. Un bun observator ar fi putut intui natura melancolică a sarcasmului lui. Nu pot spune că era o mască. Mască erau poate confidențele cărora li se lăsa pradă În secret. Sarcasmul lui afișat În public dezvăluia În fond melancolia lui cea mai adevărată, pe care În taină el Încerca să și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o melancolie de duzină. Acum văd următorul file, unde În fond Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii din Magreb?” mă Întrebă el cu sarcasm. „Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-am simțit fericit că nu făcusem parte din plutoanele lui. Îi vorbi direct lui Belbo. „Scuzați-mă, eu sunt din altă generație”. Se uită din nou la mine, cu un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sinusoide ritmate de bătăile irezistibile ale tobelor, și-mi dădeam seama că ea adera la lumea aceea cu mușchii abdomenului, cu inima, cu capul, cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și ranchiună religiozitatea profundă, orgiastică a acelei lente dăruiri de sine, săptămână de săptămână, lună de lună, Întru ritul carnavalului. Tot atât de tribal și vrăjitoresc, zicea ea cu ură revoluționară, ca și riturile fotbalistice, unde-i vezi pe dezmoșteniți cheltuindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]