1,621 matches
-
fără precedent. Le Corbusier a fost influențat, ca și alți contemporani ai săi, de spectacolul mobilizării militare din timpul primului război mondial. „Să ne pregătim planurile”, Îndemna el, „planuri la scara secolului XX, planuri la fel de mari ca și cele ale Satanei șrăzboiulț... Mari! Mari!”. Componenta vizuală și estetică juca un rol esențial În proiectele sale Îndrăznețe. El asocia liniile pure și drepte cu suplețea „multifuncțională” a mașinii, iar frumusețea acesteia și a produselor sale Îi prilejuiau arhitectului formulări de-a dreptul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ne dă întâi o interpretare literală (historia), adăugând-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției divine prin intermediul lui Cristos. Agheu 1, 7-9 aduce un mesaj de speranță cu porunca de a construi Casa Domnului: Chiril îl consideră ca o profeție a construirii Bisericii; această decodificare e completată de o interpretare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din sfera moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi amintite iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu presbiterii (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8). Sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus cum sunt Crăciunul (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfântă și patimile (17), Paștele (18), Urcarea la cer (19). Într-adevăr, începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
7) și astrologia (22). Discursul 13 povestește coborârea lui Ioan Botezătorul în infern, după moartea sa: el îi anunță pe cei drepți și pe profeții închiși aici despre apropiata pogorâre a Mântuitorului și despre eliberarea lor. Urmează un dialog între Satana și Hades; la temerile celui de-al doilea, primul răspunde că nu trebuie să le fie frică de Isus care e doar un om și pe cale să ajungă la rândul lui prizonierul lor, pentru că va fi ucis de iudeii instigați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la temerile celui de-al doilea, primul răspunde că nu trebuie să le fie frică de Isus care e doar un om și pe cale să ajungă la rândul lui prizonierul lor, pentru că va fi ucis de iudeii instigați chiar de Satana. Cum se întâmplă acest lucru se povestește în discursul 14 dedicat trădării lui Iuda. În 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. În 17 este evocată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prizonierul lor, pentru că va fi ucis de iudeii instigați chiar de Satana. Cum se întâmplă acest lucru se povestește în discursul 14 dedicat trădării lui Iuda. În 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. În 17 este evocată coborârea lui Isus în lumea subpământeană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri e foarte asemănătoare cu ciclul apocrif din a doua parte a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dedicat trădării lui Iuda. În 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. În 17 este evocată coborârea lui Isus în lumea subpământeană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri e foarte asemănătoare cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (aici, pp. ???-???), însă nu e ușor de spus dacă e vorba de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cât și poezii din Lermontov, numeroase fabule, după I. A. Krâlov și I. I. Hemnițer. S. a imitat într-un dialog o satiră a polonezului Ignacy Krasicki, folosită și de Gh. Asachi în Soția la modă, în timp ce Pompoasa audiență la Satana a miniștrilor guvernământului din iad este o adaptare după Satira universală de Osip Senkowski. Cele câteva poezii originale ale lui S. nu sunt, firește, lipsite de ecouri ale lecturilor sale. Gh. Asachi îl influențează în direcția ocazională și patriotică (Imnul
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
ironică a unui râs blând, bonom. Linia aceasta e continuată în numeroase alte volume, proză scurtă sau romane: Duhovnicul maicilor (1929), Pocăința starețului (1931), Ucenicii Sfântului Antonie (1933), O zi din viața unui mitropolit (1934), Cazul maicii Varvara (1937), Jocul satanei (1947) ș.a. Cel mai bun roman al scriitorului, Alegere de stareță (1932), cu o intrigă strânsă, dinamică, schimbări de situație surprinzătoare, personaje vii, excelent individualizate, rămâne scrierea în care originalitatea, savoarea formulei sale se manifestă pe deplin. În celelalte S.
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
București, 1942; O noapte cu ghinion, București, 1942; Preot fără voie, București, 1943; Măgarul ciobanului, București, 1944; Cartea pustnicilor, I-II, București, 1945; Chimiță R. Ilie, școlar și hoinar, București, 1947; Doi colegi, București, 1947; Haine vechi..., București, 1947; Jocul satanei, București, 1947; O anchetă, București, 1949; Ucenicii Sfântului Antonie. Necazurile părintelui Ghedeon. În căutarea unei parohii. Dragoste și smerenie. Alegere de stareță, pref. Dumitru Micu, București, 1958; Amintiri din mănăstire, pref. Dumitru Micu, București, 1962; Alegere de stareță. Ucenicii Sfântului
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
a crucificat, în a doua, Imperiul, dezvoltă sensurile cuvintelor din Tatăl nostru, iar în a treia, Istru, încifrează în simboluri năpastele istorice abătute peste lume, văzută ca un „istm” între „Continentul de sus”, al lui Dumnezeu, și „Continentul de Jos”, al Satanei. Devenită, în exil, stare permanentă de conștiință, religiozitatea lui S. s-a exprimat și în traducerea și comentarea poeziilor lui San Juan de la Cruz. Horia Stamatu este, deci, ucenicul lui Cocteau. Un ucenic care se eliberează de maestrul lui în
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Templul; Chiril dă întîi o interpretare literală (historia), adăugînd-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor, oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului, și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției lui Dumnezeu prin intermediul lui Cristos. Agheu 1, 7-9 aduce un mesaj de speranță, cu porunca de a construi Casa Domnului: Chiril îl consideră ca o profeție a construirii Bisericii; această decodificare e completată de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din sfera moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi menționate iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu clerul (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8); sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus, cum sînt Nașterea (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfîntă și patimile (17), Paștile (18), înășțarea la cer (19). într-adevăr, începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
7) și astrologia (22). Discursul 13 povestește coborîrea lui Ioan Botezătorul în infern, după moartea sa: el îi anunță pe cei drepți și pe profeții închiși aici despre apropiata pogorîre a Mîntuitorului și despre eliberarea lor. Urmează un dialog între Satana și Hades; la temerile celui de-al doilea, primul răspunde că nu trebuie să le fie frică de Isus, care e doar un om și e pe cale să ajungă prizonierul lor, pentru că va fi ucis de iudeii instigați de Satana
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Satana și Hades; la temerile celui de-al doilea, primul răspunde că nu trebuie să le fie frică de Isus, care e doar un om și e pe cale să ajungă prizonierul lor, pentru că va fi ucis de iudeii instigați de Satana. Cum se întîmplă acest lucru se povestește în discursul 14, dedicat trădării lui Iuda. în 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ajungă prizonierul lor, pentru că va fi ucis de iudeii instigați de Satana. Cum se întîmplă acest lucru se povestește în discursul 14, dedicat trădării lui Iuda. în 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată coborîrea lui Isus în lumea subpămînteană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri seamănă foarte mult cu ciclul apocrif din a doua parte a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedicat trădării lui Iuda. în 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată coborîrea lui Isus în lumea subpămînteană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri seamănă foarte mult cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (cf. vol. I, pp. 000-000), însă nu e ușor de spus dacă este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ascunsă, așa cum presupunea Bousset, ci patru tradiții precreștine care, în anumite împrejurări, devin convergente. Acestea sunt: 1. mitul confruntării cosmologice, Chaoskampf‑ul deplasat în spațiul eshatologic; 2. mitul adversarului: - Satan: Psalmii pseudodavidici 19, 15; 1 Enoh 40, 7 (la plural „Satane”: ei sunt defăimători ai „celor ce viețuiesc în pustie”, apropiați ai lui Dumnezeu); 53, 3; 54, 6; Cartea Jubileelor 10, 11; 23, 29; 40, 9 (Satan identificat cu sursa răului); 46, 2; 50, 5; Testamentul lui Dan 3, 6 (izvorul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iov și Satan, al cărui locaș îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana din Apocalipsa lui Ioan. Această căpetenie va fi înlănțuită, apoi aruncată într‑un loc întunecos și acoperită cu pietre uriașe. Va rămâne acolo până la sfârșitul lumii. - Belial/r: Bel...ar, în greacă. Apare, între altele, în Cartea Jubileelor 1, 20
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l’hérésie”, Figures de l’Ancien Testament, Strasbourg, 1989, pp. 255‑275. - Mastema: Conducătorul oștirii duhurilor rele în Cartea Jubileelor 10, 1‑11; 11, 4‑5; 17, 15‑18; 48, 2; 48, 9‑19. El mai este numit aici și Satana (10, 11). El se comportă asemenea lui Satan în Cartea lui Iov: „Prințul duhurilor, Mastema, veni și spuse: Dumnezeule Creator, îngăduie ca unii să stea înaintea mea și să asculte glasul meu și să facă după cum le voi porunci eu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ε∀ϑ∀<Η, ® Β8∀<™< ϑ←< ≅∅6≅Λ:Ξ<0< ©80< ƒ∃8Ζ20 γ∅Η ϑ←< (↑<, 6∀ℜ ≅⊇ ((γ8≅4 ∀⇔ϑ≅¬ :γϑζ∀⇔ϑ≅¬ ƒ∃8Ζ20Φ∀<. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și Satana, cel ce pe toată lumea înșală - aruncat a fost pe pământ și îngerii săi aruncați au fost cu el. Importanța versetului rezidă în sinteza unei părți însemnate a tradițiilor referitoare la imaginea potrivnicului. Acesta este prezentat ca un „amăgitor” (cf. 1In
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre care vorbește Apocalipsa lui Ioan. Textul reia și interpretează în termeni noi episodul evanghelic al Schimbării la Față. La propunerea lui Petru de a fi ridicate trei corturi, pentru Mântuitorul, pentru Moise și pentru Ilie, Isus răspunde cu asprime: „Satana este cel care se luptă cu tine și care ți‑a întunecat mintea. Prin cele ale lumii se întărește asupra ta”. Apoi îi dă explicația următoare: „Deschide bine ochii și urechile tale: un singur cort există, dar nefăcut de mână
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1 Împărțirea imperiului, semn al venirii Anticristului; Apoc. 17,12‑14; Mt. 12,25; Dan. 2. Excurs teologic despre necesitatea Judecății de Apoi 26,2-28,2 Împotriva blasfemiatorilor; diavolul lucrează fățiș după prima venire a Domnului; apostații vor avea soarta Satanei; ei neagă Judecata întrucât se simt vinovați; dacă nu va fi nici o Judecată, atunci la ce bun a doua venire a lui Cristos?; apostații se separă de bună voie de Dumnezeu, de aceea vor primi pedeapsa veșnică; pentru a le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă explicație decât cea strict mitologică, care nu poate fi decât parțial satisfăcătoare. Să vedem mai întâi fragmentul în cauză (15, 14): Cine‑i acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăcește‑ne‑o, Pavele! „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne‑o spune Pavel, cu puteri, cu semne și minuni mincinoase.” (2Tes. 2,9) Aceste cuvinte lasă să înțelegem că Satana se folosește de el ca de o unealtă și că el însuși lucrează prin acesta (©ϑ4 ® Φ∀ϑ∀<Η
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
14): Cine‑i acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăcește‑ne‑o, Pavele! „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne‑o spune Pavel, cu puteri, cu semne și minuni mincinoase.” (2Tes. 2,9) Aceste cuvinte lasă să înțelegem că Satana se folosește de el ca de o unealtă și că el însuși lucrează prin acesta (©ϑ4 ® Φ∀ϑ∀<Η ∉Δ(ς<∑ 6ΞΠΔ0ϑ∀4 ƒ6γ∴<∑, ∀⇔ϑ≅ΒΔ≅ΦφΒΤΗ ∗∅ζ ∀⇔ϑ≅¬ ƒ<γΔ(™<). Satana știe că la judecata viitoare nu va mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]