2,312 matches
-
dobândite, care ar reprezenta semnele capacităților, efortului sau talentului unei persoane. Diplomele obținute de o anumită persoană ar indica măsura în care aceasta este potrivită pentru diferitele poziții de pe piața muncii. Cealaltă accepție a meritului își are originea în celebra satiră a lui Michael Young (1959) dedicată ascensiunii meritocrației - în care acest din urmă termen a fost utilizat pentru prima oară. Pentru Young, meritul nu se reduce la calificările obținute, ci se referă la capacitățile intrinsece ale indivizilor. Prin urmare, „inteligența
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a fost utilizat pentru prima oară. Pentru Young, meritul nu se reduce la calificările obținute, ci se referă la capacitățile intrinsece ale indivizilor. Prin urmare, „inteligența și efortul alcătuiesc împreună meritul individual (I + E = M)” (Young, 1959, p. 94). În satira lui Young, cei care au rezultatele cele mai bune la testele de inteligență erau automat plasați în pozițiile cele mai bune, în timp ce indivizilor cu rezultate slabe le erau rezervate pozițiile mai puțin respectabile. Astfel, în lumea imaginară a lui Young
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sunt societățile occidentale contemporane?tc "3. Cât de meritocratice sunt societățile occidentale contemporane?" Încă din anii ’50 au apărut voci care, într-un fel sau altul, pretindeau că lumea dezvoltată reușise în mare măsură să realizeze utopia meritocratică (vezi și satira lui Young). Din definiție cunoaștem că societatea meritocratică este una în care recompensele sociale nu sunt alocate după accidente ale nașterii, ci în funcție de talent, în care nu există bariere în transformarea talentului în realizări educaționale și în succes ocupațional. Pentru
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pare a fi afectat și relațiile familiilor românești cu școala. În funcție de resursele fiecărei familii, școala era manipulată, folosită pentru a produce maximum de profit simbolic pentru beneficiarii acesteia: copilul și părinții săi. Aceeași teză capătă și o materializare literară în satirele lui Caragiale, în care părinții din schițe precum Dl. Goe și mai ales Lanțul slăbiciunilor recurg la diverse mijloace nu neapărat legale sau, oricum, nemeritocratice pentru a ușura accesul copiilor lor la acreditări școlare. În anii comunismului, corupția era un
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
el la Herculanum, în vilă. Horațiu scrie numeroase versuri legate de modul de viață practicat în vila lui Piso, iar o lectură avizată permite reperarea unei multitudini de referințe la lucrarea Despre moarte a lui Philodemos în Ode, Epistole și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Saint-Evremond, Plângerea doamnelor, Marie de Gournay, Politica, Aristotel, Despre predestinare, Scot Erigene, Predici, Ioan Teutonicul, Principiile filosofiei, Descartes, Principele, Machiavelli, Promenada domnului de Montaigne, Marie de Gournay, Psihopatologia vieții cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius, Seneca, Sistemul filosofiei lui Epicur, Gassendi, Stromates, Clement din Alexandria, Supliment al călătoriei lui Bougainville, Diderot, Teologie platoniciană a nemuririi sufletelor, Ficino, Testament, Meslier, Teze despre indulgențe, Luther, Timaios, Platon, Tratat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Eminescu un aspect mai puțin prețuit (sau în tot cazul cu rezerve) din cauza discursivității lor și a caracterului lor „epic” (adică, dacă înțeleg, oarecum anecdotic și instructiv) și din cauza „criticii de moravuri” pe care o presupune însăși specia lor de „satiră”. Unei atitudini de Aristarc nu i se acordă mari șanse poetice; sfera poeziei nu mai admite decât lirismul pur, care transcende obiectul și împrejurarea. Discursul, fie epic, fie satiric, e considerat prin esență apoetic, prozaic, ori retoric, și de un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care făcuse deja, după părerea lui, mai multe victime: În prima carte am tratat despre tragedie și cum ea, cerând milă și teamă, produce purificarea unor asemenea sentimente. Așa cum am făgăduit, vom trata acum despre comedie (și de asemenea despre satiră și despre mimă) și cum, producând plăcerea ridicolului, ea duce la purificarea unei asemenea pasiuni. Despre cât de demnă de considerație este asemenea pasiune am și spus În cartea despre suflet, Întrucât - numai el din toate animalele - omul are putința
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pună mai bine În valoare nuanțele ironice și să dea „tâlcului” o notă sporită de subtilitate sau de expresivitate. De obicei, În proverbe exprimarea este alegorică, are un Înțeles ascuns (indirect, figurat), deoarece adevărul exprimat direct, printr-o ironie sau satiră nevoalată, ar putea răni prea mult sensibilitatea celui care s-ar simți vizat de un astfel de proverb. Acest Înveliș artistic, figurat al proverbelor te face să te oprești uneori mai mult asupra frazei, asupra conciziei sau plasticității ei expresive
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Al. I. Cuza, să intre fără ezitare în aspra dispută publicistică pe care partizanii lui Cuza o purtau cu adversarii acestuia, combătând cu violente mijloace satirice „coalițiunea” dintre partidele „anti-conservatoriu” și antiprogresist”. Spre deosebire de alte periodice satirice ale epocii, în A. satira și literatura se împletesc reușit. Hasdeu nu se mulțumește numai să ia în derâdere, ca N. T. Orășanu, ci demontează cu iscusință mecanismul vieții politice, punând în evidență demagogia și exagerările unor oameni politici ai vremii (nu este cruțat C.
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
propus prin articolul Albine și viespi, tipărit în primul număr. Revista va întreprinde o selecție a scrierilor unor „poeți și prozatori ce au trăit în veacul nostru” și va încerca „să împrospăteze viitorimii fagurii din literatura epocii”. Totodată, va evita „satira greoaie și bădărănoasă”, optând pentru o satiră și o critică apropiate de artă. Chiar din acest articol-program răzbate antipatia redactorului față de Caragiale. Vellescu, actor care studiase arta dramatică la Paris cu Fr. Régnier, blamează ceea ce el numește „destrăbălarea autodidactică”, ironizând
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
în primul număr. Revista va întreprinde o selecție a scrierilor unor „poeți și prozatori ce au trăit în veacul nostru” și va încerca „să împrospăteze viitorimii fagurii din literatura epocii”. Totodată, va evita „satira greoaie și bădărănoasă”, optând pentru o satiră și o critică apropiate de artă. Chiar din acest articol-program răzbate antipatia redactorului față de Caragiale. Vellescu, actor care studiase arta dramatică la Paris cu Fr. Régnier, blamează ceea ce el numește „destrăbălarea autodidactică”, ironizând deopotrivă și pe analiștii pedanți, „care te
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
de filosofie, literatură, lingvistică, artă, etnologie, morfologia culturii, teologie, drept, economie și științe exacte. În fine, trebuie menționate și publicațiile care nu pot fi Încadrate În nici una dintre categoriile de mai sus. Este cazul Hronicului măscăriciului tăvălug. Publicație românească de satiră, redactor-șef Camil Ring, avînd un prim număr În ianuarie 1953. „Hronicul măscăriciului tăvălug nu apare ca să spună lucruri serioase În glumă. CÎnd scriem «lucruri serioase» facem deja prima glumă. Căci, din nefericire, prea puține din cîte se petrec În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Etudes Roumaines. Arts-Folklore-Histoire-Langues et Litterature-Philosophie-Sciences Juridiques et Sociales, Fundația Regală Universitară Carol I, Paris, 1957-1958, tome V-VI. Bulletin du Centre Roumain de Recherches, Romanian Research Center, Paris, 1951, I, nr. 1, mai 1951. Hronicul Măscăriciului tăvălug. Publicație românească de satiră, I, nr. 1, 1 ianuarie 1953, Paris, p. 2. Bulletin d’Informations pour les Roumains en exile, VII, nr. 170, 1 ianuarie 1954, p. 2. Ibidem, p. 11. Ibidem, nr. 185, 15 septembrie 1954, p. 13. Ibidem, nr. 190, 1
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vorbă mare, modestă tragicomedie a donjuanului care se sinucide din dragoste pentru o femeie ce nu se lasă sedusă, comedia Omul fără identitate atrage atenția criticii și a publicului. Subiectul, pierderea identității, se preta unor dezvoltări pirandelliene, dar autorul preferă satira mecanicității la care ajung instituții și categorii sociale, în al căror angrenaj absurd individul e cât pe ce să sucombe. Demonstrației i se sacrifică întrucâtva verosimilitatea și concizia, dar multe scene relevă o vervă aparte, iar unele tipuri (medicul psihiatru
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
publice în diverse gazete, însă cele mai substanțiale colaborări i-au apărut în periodicele al căror redactor a fost, semnate, în afară de Marion, și cu pseudonimele Dumitru Câmpulungeanu, Marino Marinelli, Mitică, Nicodem, Nitză Delamilcov, Orion ș.a. În „Ciulinul” M.-M. publică satire violente ce vizau guvernarea liberală, elocventă fiind „epopeea” Bratianida. În „Universul” și în suplimentele acestuia - „Universul literar”, „Universul ilustrat”, „Veselia” - susține numeroase rubrici fixe („Viața la mahala”, „Cronica”, „Viața veselă”, „ Carnetul meu”, „Povești”ș.a.), scriind versuri, schițe, povestiri, articole. Acestea
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003; Curs de istoria literaturii latine. Epoca ciceroniană, Iași, 1931; Răsfoind scriitorii clasici, București, 1942; Străini vestiți în luptele din Roma veche, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1982. Traduceri: Petronius, Satyricon, București, 1923; Juvenal, Satire, București, 1928. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 57, 68; Nichifor Crainic, „Figuri din Antichitatea clasică”, „Gândul nostru”, 1930, 5; I. Al-George, „Figuri din Antichitatea clasică”, CL, 1930, 2; C. Balmuș, „Figuri din Antichitatea clasică”, VR, 1930, 4-5
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
din periodice - „România”, „Flacăra”, „Societatea de mâine”, „Dacia”, „Graiul românesc”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vestul”, „Vremea”, „Unirea română” ș.a., unde semnează și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de duh, epigramistul cultivă o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament și de bună dispoziție, el folosește abil ascuțișul ironiei, dezvăluind cu menajamente slăbiciuni, defecte sau tare cotidiene. Improvizațiile sale au adeseori scăpărări malițioase, dar foarte rar sunt caustice sau
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
Ornitologia poporană română (I-II, 1883; Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române) și Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor (1903), ca și colecțiile Descântece poporane române (1886) și Vrăji, farmece și desfaceri (1893). Tot acum folcloristul dă la iveală culegerile Satire poporane române (1893) și Poezii poporale despre Avram Iancu (1900), ilustrative pentru sfera largă a preocupărilor sale. Reușite remarcabile înregistrează M. mai ales în domeniul etnografiei. El are meritul de a fi studiat fenomenul etnografic într-o firească interdependență cu
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
pref. Antoaneta Olteanu, București, 2000. Culegeri: Poezii poporale din Bucovina. Balade române culese și corese, Botoșani, 1869; Poezii poporale române, I-II, Cernăuți, 1873-1875; Tradițiuni poporale române, Sibiu, 1878; Descântece poporane române, Suceava, 1886; Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893; Satire poporane române, București, 1893; Tradiții poporane române din Bucovina, București, 1895; Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina, I, Suceava, 1900; Poezii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 1900; Hore și chiuituri din Bucovina
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
cele șase numere continuau numerotarea cotidianului „Independentul”. Articolul-program, scris de G. Russe-Admirescu (Opiniunea publică), prea puțin susținut de conținutul revistei, militează pentru autoritatea criticii, pentru autonomia și obiectivitatea ei. Unele articole polemice indică o orientare antijunimistă (se republică fragmente din satira lui M. Zamphirescu, Muza de la Borta-Rece) și antisocialistă. Ținta atacurilor este îndeosebi Anton Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles Leroy, modelul lui Bacalbașa pentru
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
Înclinat de timpuriu către poezie, I. și-a adunat primele versuri în volumul Cânturi intime (1854). În 1855 prefațează o ediție de poezii ale lui D. Bolintineanu. Studiază literele și filosofia în Franța și colaborează aici la „Buciumul” (1857) cu satire și articole politice. Întors în țară, intră în redacția ziarului „Dâmbovița”, al cărui redactor devine în mai 1860, alături de D. Bolintineanu ș.a. După suprimarea „Independinței”, care înlocuise „Dâmbovița”, ajunge în februarie 1861 redactor responsabil al gazetei „Uniunea română”, iar în
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
căruia poate fi socotit. Cultura filosofică sistematică și firea meditativă se întrevăd în versurile lui I., care se detașează de poeții minori ai epocii prin abordarea unei tematici descinse din romantismul german, din schopenhauerianism și filosofia indică. A mai publicat satire, epigrame și ode în „România literară”, „Buciumul”, „Dâmbovița” și „Revista română”. Este unul dintre prezumtivii autori ai romanului Don Juanii din București, (publicat fără semnătură în foiletonul gazetei „Independința”, 1861-1862), atribuit, succesiv, lui Ion Ghica, Pantazi Ghica și lui I.
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
, carte populară sub al cărei nume este cunoscută traducerea și autohtonizarea satirei alegorice bizantine Poricologos, atribuită lui Teodor Prodromos. Cele mai vechi tălmăciri românești, datând din 1781, au fost făcute după versiunea greacă, apărută la Veneția în 1752 și 1775. M. Gaster tipărește pentru prima dată textul Istoriei poamelor în Chrestomație română
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
Muștele și albinele) dezvăluie o mare slăbiciune pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]