2,446 matches
-
la nimeni, pentru că, știți, o țin secret până... — Ești gravidă, am întrerupt-o eu. Lui Sue i-a căzut fața cea grasă. — De unde ai știut? — Adevărat? a zis Sheba. O, da asta e o veste grozavă, Sue! Sue zâmbea iar satisfăcută. — Nu sunt încă trei luni, așa că e încă secret. Dar probabil ați văzut ce grăsuță m-am făcut. Sheba a tăcut diplomatic. De fapt, sarcina incipientă nu făcea nici o diferență față de grăsimea și așa pantagruelică a lui Sue. — Arăți splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a atras atenția vocea Shebei care ajungea până la noi din camera cealaltă. — Nu... ascultați, zicea ea, pe un ton agitat. Sunt sigură că ați înțeles greșit... Da, da, nu. Înțeleg. Dar nu e totuși o măsură prea severă? Richard zâmbea satisfăcut. — Uh, uh, pare să fie mama Shebei... Cu ce pot să te servesc ca desert? Avem niște mandarine fabuloase. Când eram gata să răspund, Sheba a început să țipe. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu. Cred că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă iubească și să nu vadă asta? Când mă întorc acasă după ce am fost cu Steven, îl privesc cum sforăie și-mi vine să-i dau cu o lingură în cap. Îmi vine să țip: Ia ghici, bășină bătrână și satisfăcută! Am fost în parc unde m-am lăsat futută de un tip de șaisprezece ani. Ce părere ai despre asta? Am fost nefericită și în decembrie. Eram îngrijorată pentru situației Shebei, sigur. Dar principala mea grijă a fost sănătatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Umbra mi se proiecta În paralel cu canapeaua și umărul mi se suprapuse peste brațul celălalt, iar capul nu mi se mai vedea deloc. — Da, așa e. Părerea mea este că ai fugit de acasă. Soția mea dădu din cap satisfăcută și mă privi pe furiș. Aveam impresia că pentru ea era suficient să mă determine să fiu de acord cu ce spune ea și totul se rezolvă de la sine. — De cine? De tine? — Bineînțeles că n-ai fugit de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gelozie, aș putea spune. Eu n-am niciodată parte de ce-i frumos, sînt mereu lăsat În lături... Așa că am căutat și eu un motiv oarecare, numai să fie, ca să-mi pot și eu explica anumite lucruri... și m-am simțit satisfăcut... E explicabil pe plan psihologic, nu?... Și-apoi mai e ceva... foarte dificil... pînă acum n-am spus nimănui... Trebuie să fiu cinstit... să-mi iau o piatră de pe inimă și să mărturisesc... Adevărul este că și fotografiile sînt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
împliniri. Mijlocul bate scopul, ba îl mai și ascunde, chiar și de noi înșine. De bună seamă că nici nu visam la așa scopuri în ’89. Dar nici acum „trâmbița oficială” nu așază corect relația scop-mijloc. Probabil, cea mai pervers satisfăcută nevoie era cea de siguranță. Se aboliseră planurile personale de viață în favoarea celor colective și cincinale. În acest sens, partidul lucra adânc la siguranța noastră, eliminând impredictibilul. Brațul său secular se întărise inclusiv psihotic. Trebuia să avem senzația ubicuității securiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Și eram, chiar eram. Mă gândesc la intelectualii ăștia cu mutre sobre care spun că ei au făcut „rezistența prin cultură”. Ce rezistență, domnule, să strecori câte o șopârlă care scapă de cenzură și după aia să-ți freci mâinile satisfăcut de cât de curajos ai fost? Regimul știa de toate astea și le dădea voie cu îngăduință controlată. Intelectualii sunt animale ieftine; repede îi poți cumpăra cu o iluzie măruntă, dacă ea le masează eul. Nu era aia rezistență prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu generozitatea o să intrați în istorie. Vă spun eu, că sunt profesor de istorie. Uitați, am un coleg tânăr, el poate să facă mai bine acțiunea... Bineînțeles, bineînțeles, îl ajut și eu, îl mai îndrumați și dumneavoastră...” Și Todea râdea satisfăcut, uitându-se la noi să vadă dacă am băgat bine la cap ce a zis Tămaș despre el, iar eu trebuia să fac „acțiunea”. Când rămâneam singuri, începeam să-l înjur pe Tămaș „de carul lu’ Dumnezău, și Paștele mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de circulație a lucrărilor și de soluționare a problemelor. A fost și aceasta o experiență unică pentru Ministerul Afacerilor Externe și pentru diplomația română. Asupra modului în care a funcționat dispozitivul de lucru al Președinției O.S.C.E., s-au declarat satisfăcute statele membre ale Organizației și, în egală măsură, conducerea de stat a României. La încheierea mandatului, președintele României a acordat "Diplome de merit" pentru contribuția la exercitarea de către România a Președinției O.S.C.E. în anul 2001 diplomaților care au făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vor fi acceptate unele condiții, de exemplu: participarea deplină a SUA și Canadei, reconfirmarea statutului Berlinului, discutarea dezarmării convenționale în Europa și includerea problemelor vizând drepturile omului pe agenda viitoarei conferințe. La începutul anilor '70, aceste condiții au fost treptat satisfăcute: U.R.S.S. a acceptat participarea S.U.A. și Canadei; s-a adoptat Acordul cvadripartit privind reconfirmarea statutului Berlinului; R. F. Germania a semnat diferite tratate cu U.R.S.S., Polonia și R. D. Germană; s-a convenit începerea convorbirilor privind Reducerea Echilibrată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ating de ele până la întoarcerea sa. Omul legii părea încurcat, musafirii așijderea. Până ce interveni Nur: — Dacă nu pot fi scoase aceste obiecte, nimic nu interzice să le acoperim. Și, fără să aștepte vreun răspuns, apropie de perete un paravan damaschinat. Satisfăcut, notarul a purces la ceremonie. N-am rămas mai mult de două nopți în casă, pe care am părăsit-o cu regret. Hazardul mi-o oferise și mi-o lăsase aproape doi ani, deoarece coptul nu mai apăruse niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar nu e de vânzare. L-am luat cu mine din greșeală. E vorba de o comandă pe care mi-a făcut-o un negustor și trebuie să i-o predau. Rotunjimile alea, tenul ăla mat, barba aia, zâmbetul veșnic satisfăcut... Nu se putea să mă înșel! Se cuvenea totuși să întreb: — Cum se numește omul ăsta? — Messer Abbado. Este unul dintre cei mai bogați armatori din Neapole. Abbad din Sousa! Am murmurat o înjurătură binevoitoare. Îl vezi curând? — Din mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ore de omorât Din păcate, tutunul și băutura nu pot capta în întregime atenția cuiva Ar fi singurul lucru pe care l-aș putea reproșa acestor activități. Am impresia că mai sunt și câte Sinii care nu pot fi niciodată satisfăcuți. Nesatisfăcută cu noul ei carnet de cecuri, acum Selina vrea o Vantage card. A, da, și un copil. Un copil... Am privit în jurul meu, prin avionul plin pe trei sferturi. Toată lumea părea să doarmă sau să citească. Cred că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
convingă. Sunt și actori neplătiți (mi-am spus eu); și tocmai pe ăștia trebuie să-i vezi. Stăteam cocoțat pe marginea scaunului. Am reușit să fiu atent la dizertația ei secunde în șir, până în clipa când truda mea pe jumătate satisfăcută - sau putința mea de a mă supraveghea - a intervenit, împrăștiindu-mi gândurile. Mă simțeam încordat Cât de încordat? Poate nu chiar așa de încordat... Luam prânzul la o cabană cochetă de lângă Bank Street din West Village - autorizată, cu siguranță, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și pudelul ei se întorceau și ei acasă — Bună seara, îmi spuse ea. — Bună seara, i-am răspuns eu ca un adevărat vecin... Când au apărut polițiștii mei, nu mai era nimic de pus la punct. S-au arătat imediat satisfăcuți. — Am pus mâna pe el, dar după aia el a reușit să fugă. Cred că din pricina toaletei m-au luat drept un psihopat ale cărui planuri de natură sexuală eșuaseră. — I-am tras eu câteva, dar el a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
viața, purtând povara unui astfel de handicap fizic... Părerea mea e că locuiește singură, adică împreună cu mine, pentru că își dă seama că nu poate iubi ființele omenești decât în absența lor. — Ultima piesănu se potrivește, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil Jones zâmbi satisfăcut. — Asta e mica mea farsă, zise el. Jocul nu poate fi încheiat. ZECE în timp ce Virgil Jones și Dolores O’Toole pregăteau masa de seară, Vultur-în-Zbor n-a putut să nu observe ce echipă bună făceau cei doi în felul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vecină cu resemnarea. Gorful se trezi, stârnit de cine știe ce sistem mental de alarmă, și deveni imediat profund interesat de mersul evenimentelor. Era mai bine, se gândi el. Așa mai mergea. Dacă ar fi avut mâini, și le-ar fi frecat satisfăcut. Pe bicicletele lor anemice, îmbrăcați în veșminte ponosite, Vultur-în-Zbor și Virgil Jones, Don Quijote și Sancho, se îndreptau spre marea lor încercare. DOUĂZECI ȘI CINCI Toate culorile erau aiurea. Cerul era roșu, iarba mov, apa de un verde aprins. Vultur-în-Zbor clipi, dar ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Virgil un exercițiu de tantra yoga. Bărbatul stătea pe patul ei, gol și cu picioarele încrucișate. Ea îi stătea în poală, încolăcindu-l cu picioarele, iar cei doi aveau sexele contopite și țineau ochii închiși. Iocasta dădu din cap satisfăcută. Virgil Jones stătea împăcat pe patul lui Florence Nightingale. Pe noptieră se afla un ulcior strălucitor din bronz, plin cu vin. Iocasta, Media, Kamala și Lee erau așezate în semicerc în jurul celor două persoane din pat. — Bine-ai venit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi lingea lobul urechii lui Aleksandr Cerkasov. Știa asta, bineînțeles. De fapt se aștepta ca el să-și petreacă nopțile la bordel. După ce-l gonise din patul ei, ar fi fost o naivitate să creadă altceva. în plus, un cretin satisfăcut era de preferat unui soț frustrat, care-și cere drepturile. Dar în seara asta o durea. în seara asta, când voise să vină la el, să se umilească în fața lui de dragul companiei lui. Pentru cei sensibili e foarte dureros să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
putere uimitoare, l-a azvârlit afară din cameră. — Trebuie testat, a spus el și tot restul nopții și l-a petrecut închis cu Trandafirul, făcând tot felul de aranjări, permutări și teste. De-abia după revărsatul zorilor s-a declarat satisfăcut că nu se produsese nici o stricăciune. Nici o stricăciune! — Nu trebuie să mai permitem așa ceva, a zis el, cu o asprime în voce pe care nu i-o mai auzisem decât o singură dată, în scurta lui diatribă la adresa autorității. Trandafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce vedeau mai mult decât purtarea sa lăsa să se înțeleagă. Avea părul des și cenușiu, lucru pe care nu puteai să îl zici despre mulți de acolo, și își trecea mâna prin el la intervale scurte, cu un aer satisfăcut, care trăda cât de mândru e de el. — Când are loc dezvelirea? zise uitându-se la un ceas, care probabil îl costase cât avansul meu primit pentru instalație. —La șapte jumătate, nu? Vreau să fie și Henry aici. Ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se tolăni și mai comod pe canapea, lungindu-se pe spate, cu picioarele larg desfăcute, privind spre tavanul localului, de parcă aștepta să se dea la o parte și să i se arate cerul înstelat și bucuriile nevăzute ale tăriilor. Surâse satisfăcut. — Și când mă uit eu așa mai bine, lângă stâlpul de electrică din colțul grădinii, chiar acolo unde-i crucea tinerelului ăla de l-a călcat tractoru’ în op’ștrei, anul în care mi se pare că ai plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i spui nimic lui taică-tu, să nu se supere. Uite, vine Jorge. Jorge, vreau să faci cunoștință cu un băiat minunat care o să fie noul tău coleg de clasă. Julián Fortu... — Julián Carax, preciză el. — Julián Carax, repetă Aldaya, satisfăcut. Îmi place cum sună. Acesta este fiul meu Jorge. Julián Îi Întinse mîna, iar Jorge i-o strînse. Avea o atingere călduță, fără nici un chef. Chipul său avea dăltuirea pură și palidă conferită de faptul că crescuse În acea lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu ojă, desenând pe fiecare din ele câte un as de treflă. Cinicul suflă satisfăcut peste unghii. „Acum suntem totuna”, zise el Împăciuitor, În timp ce Noimann-penitentul scoase rochia Mathildei, În care se afla Înmagazinat mirosul și toată căldura ei, și o Întinse pe jos. Deasupra rochiei presără lenjeria, pe care o mângâia acum scâncind ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]