2,615 matches
-
un iubit, Sau un caduc, Găsit aiurea, căutând Iubirea vieții netrăite, În căsnicii cu vise ne’mplinite, Când timp aveai să te gândești, Dacă pe intrus îl iubești. Da-i un accept la un mesaj, Și cu voință și curaj, Savurezi cu frenezie, A cuvintelor beție, Că te iubește, ești unicat, Și că-ți va fi al tău bărbat, Cel mai fidel și credincios, El, bărbatul, cu scrisul siropos, Din Univers și de ce nu, Pentru tine UNICUL, Care te va căuta
BUNICA INTERNAUTĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383173_a_384502]
-
de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte:- Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... II. NOAPTEA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
studiez, s-o analizez, Și cum să procedez, s-o abordez. E seducătoare, senzuală, De te scoală de pe boală, Te ademenește și-ți zâmbește, Cu al ei farmec te cucerește, Până la final, am admirat-o cu plăcere, Parcă aș fi savurat un borcan cu mire, Dar, tot m-am gândit eu, în tăcere, C- ar fi mai bine să-i spun, „La revedere ”. Pa!....frumoasă doamnă. Referință Bibliografică: O doamnă misterioasă / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul
O DOAMNĂ MISTERIOASĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383322_a_384651]
-
tuturor. — Întrucât nu dorește răul, puterea lui Dumnezeu ne luminează mințile pentru a-l combate, Încheie dânsul. Păreau interziși, iar Dante se Întrebă ce pricepuseră din raționamentul său. Puțin, era sigur, poate cu excepția lui Cecco, astronomul. Se relaxă pe scaun, savurând perplexitatea pe care le-o vedea zugrăvită pe chipuri. În fond, nu era prea dificil să tratezi cu acești străini, chiar dacă de o anumită cultură. De astă dată Augustino fu cel care curmă tăcerea. După cum vorbești, messer Alighieri, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai cu seamă cerșetori, care țipau scoțându-și la iveală mizeriile, și printre cete de copii care fugiseră de pe la meșteri sau din prăvăliile taților lor. Dinaintea unei prăvălii de stofe, proprietarul, rezemat cu brațele Încrucișate de ușorul ușii, părea să savureze spectacolul. — De ce naiba se chinuiește toată lumea asta și se agită În felul ăsta? Îl Întrebă poetul. Omul nu păru prea impresionat de Însemnele lui și de oamenii Înarmați care Îl urmau. Chestiuni preoțești, messere, Îi răspunse. Azi e zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare, convinsă că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil că fizionomia mea spunea foarte clar acest lucru. - Nu știați nimic din toate acestea? m-a Întrebat ea. savurându-și victoria. Când mi-ați vorbit despre Tezaurul de la Pietroasa și despre Matyla Ghica, am avut impresia că sunteți În problemă, că... - Nu... adică, de fapt... cum să spun?... și sunt, și nu sunt. Am aflat câte ceva despre cazul Rennes-le-Château
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la contul anterior, dacă ești drăguț... - Este: L... - Și antepenultima? - E... Pe urmă X, A, N, D... Ei, drăcie!... - „Schimbă ordinea!”, nu era asta deviza? Chiar tu, Brutus, descoperitorul ei, ai uitat-o? Nu e frumos... continua Eveline să-și savureze ludic triumful. Am rămas bouche bée. Așadar, infernala, misterioasa parolă era ALEXANDRU CEL MARE. Mai simplu decât așa nu se putea. Și nici mai neașteptat, dacă te gândești că soluția apărea explicit În textul lui Noel Corbu: „Cheia este Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cei doisprezece, sala era aproape plină. L-am căutat cu privirea pe Magistru, el trebuia să fie cel mai bun barometru pentru atmosfera din sală. M-am lămurit instant: cer Înnorat, lapoviță și ninsoare. De partea cealaltă, Zoran nu-și savura Încă fățiș victoria, doar pentru că În manualele lui de psihologie militară scria, probabil, că Învingătorii se cuvine să fie sobri În atitudine și reținuți În gesturi și să afișeze permanent Încrederea superioară menită să ridice moralul subordonaților. Când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noi nu mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie cusut sau corespondența ce nu suportă amînare tocmai cînd În creierul meu Începe libidoul ca o transfuzie dintr-o vîrstă tînără și fremătătoare și vreau să mă ascund să-mi savurez În tihnă orgasmul cerebral, să scriu - te revolți, Îți deplîngi condiția - te crezi o perlă aruncată În troaca porcului. Minți! Nu din obligație o asculți tu pe doamna Oprișan, nu din obligație o lași, ce-i drept cu destulă precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
singură poezie numele meu cu cel al țării, ceea ce a prelungit versul cu două silabe, dar oficialitățile au fost mulțumite. Eram fericiți, pentru că toate sonetele erau la cel puțin șaisprezece mâini. Le scriseserăm sub umbrele împreună cu prietenii noștri emigranți, în timp ce savuram vestitele răcoritoare acidulate. După această glumă proastă, înjositoare față de tot războiul și de întreaga clasă superioară, ne făceam planuri și ne imaginam cum voi spăla eu vase în trei schimburi, dacă vom reuși să ne întoarcem La lansarea primului volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiecare dată când mă întorceam de la el, mă juram că n-am să mai pun piciorul pe acolo. Dar, când, peste câteva zile, Stein mă chema la telefon, mă duceam din nou la el. Mă duceam, probabil, pentru a-mi savura sila. Adeseori, stând culcat pe întuneric în cămăruța mea, îmi imaginam că, iată, mă ocup de un comerț oarecare. Afacerea merge ca pe roate, iar eu îmi deschid un cont în bancă, în timp ce Stein, ajuns la sapă de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
foarte bine comanda dumneavoastră, domnule inspec tor! Și atunci? Prima halbă este ca s-o gustați și să vă convingeți cât e de bună, a doua e de sete iar cea de a treia am adus-o ca s-o savurați cu plăcere și să uitați de căldură. Pardon, cred că nu trebuia să pomenesc de... așa mi-ați spus mai devreme. Cristi, care deja gustase din berea adusă, începu să zâmbeas că. Începea să-i placă chelnerul ăsta. Chiar dacă întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
V-am spus eu, domnule inspector că o să vă placă. Vă mai aduc una? Stai dragă, să o termin mai întâi pe asta! îl potoli Cristi pe Maricel. Abia acum am ajuns la halba aia pe care trebuie să o savurez cu plăcere, parcă așa spuneai că se face, nu-i așa? Ba da, așa-i. Maricel strânse cele două halbe goale și se apucă să îndepăr teze niște firimituri imaginare de pe masa lui Cristi. Îndreptă o cută rebelă a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lucru pe la celelalte mese, aranjând scrumierele și solnițele de pe ele. Din când în când, îi mai arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică apoi de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher o scrumieră uriașă pe care o așeză între ei. Asta, ca să meargă bine cafeaua, spuse Simion Pop, trântindu-se înapoi pe scaun. Știu că îți place să savurezi o țigară la cafea, adăugă el, scoțând din buzunarul de la pantaloni pachetul său mototolit. Nu te servesc cu din astea pentru că știu că le ai pe ale tale. Așteptă ca tânăra agent de poliție să aducă apa pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu glumă. Două victime, înseamnă că a avut treabă. Ăsta e semn că situația se agravează. Devine tot mai activ, mintea lui bolnavă îl împinge să ucidă tot mai des. Probabil că acum se odihnește după noaptea care a trecut, savurându-și isprava. Ar fi numai bine să mergem să-l surprindem în bârlog. Pe de altă parte, ar trebui să mergem la tabăra țiganilor să vedem ce urme putem găsi. Acum, cât sunt încă proaspete și nu le-a tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trece ceva timp, își va reveni. Clătină din cap apropiindu-se de masa din colț pe care se afla cafeaua. Își aprinse o țigară, după care rămase tăcut. Te ascult! spuse Mihailovici după câteva clipe în care îl lăsase să savureze cafeaua. Povestește ce ai făcut la grota de pe platou, vreau să știu fiecare detaliu! Boris îi relată cu lux de amănunte aventura sa, insistând asupra faptului că, pe parcursul zilei, bestia nu putea ieși afară din peșteră, lumina soarelui o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și sufletul. Ce v-am spus eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
te porți cum trebuie, poate că o să-ți povestesc ce știu despre prietenul dumitale Julián Carax. Pe furiș, cînd a crezut că nu-l puteam vedea, am băgat de seamă că Îi scăpa un surîs de hoțoman șiret. Isaac Își savura, În mod limpede, rolul de cerber Înfricoșător. Am zîmbit, la rîndu-mi, În sinea mea. Acum nu mai aveam nici cea mai mică Îndoială a cui era mutra drăcușorului de pe ciocănelul de la ușă. 10 Isaac Îmi aruncă pe umeri două velințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
titlurile, în negru și roșu, ca să ne facem o idee aproximativă în legătură cu conținuturile respective, O Nouă Acțiune Subversivă A Dușmanilor Patriei, Cine A Pus Xeroxurile În Funcțiune, Pericolele Informației Indirecte, De Unde Au Apărut Banii Pentru Plata Fotocopiilor. Comisarul mâncă lent, savurând până la ultima firimitură, inclusiv cafeaua cu lapte, care era mai bună ca cea din ajun, iar când ajunse la sfârșitul mesei, cum corpul era refăcut, spiritul îi aminti că de ieri era dator parcului și lacului, apei verzi și femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor sunt prea evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant cu care mă bat ei pe umăr sau emoția cu care se năpustesc la pieptul meu; pasiunea lor mi se pare puțin anemică, iar veselia lor puțin cam banală. Nu le savurez. Sunt un demodat. Voi continua să scriu povești morale în distihuri rimate. Dar aș fi de trei ori mai prost dacă aș face-o pentru alt scop decât simpla mea distracție. III Însă toate acestea au fost doar o paranteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna micile eforturi pe care trebuie să le faci pentru a o savura. De oamenii aceștia te apropii ușor, iar conversația lor este plină de afabilitate. Rareori își dau aere și, dacă le oferi ceva de băut, cu siguranță că le deschizi inima. N-ai nevoie de acțiuni foarte complicate pentru a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că va sta la cald. Își îndeplinise sarcina, restul nu-l mai interesa. Judecătorul înghițea aerul albastru, umplându-și plămânii, cu mâinile la spate, sărind pe loc. Era așteptat Victor Desharet, medicul din V. Dar judecătorul nu se mai grăbea. Savura momentul și locul. Încerca să-l rețină cât mai adânc în memoria sa, în care erau deja destule decoruri de crime și peisaje ale asasinatelor. Era muzeul lui personal, și sunt sigur că, atunci când îl vizita, îi dădea fiori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]