7,856 matches
-
stare de biserică părăsită umplea toate ungherele. Să fii prieten cu Dumnezeu, noaptea, într-un spital de nebuni, nimic mai intim. În genunchi păcătoșilor, în genunchi! Paște calul floarea de păpădie până-și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a scoate apa din vin, bobul din neghină, scânteia din cenușă. Nu este păcat să iubești omul mai mult decât pe Dumnezeu Tatăl atâta timp cât Dumnezeu Tatăl este în om. Mâine vei iubi omul din Dumnezeu, apoi Dumnezeul din Dumnezeu; omul din om în cer se învață a iubi. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sînt de partea fanaticului călugăr. E ignorată conotația sintagmei lui Machiavelli (vezi Principele, cap. VI) "profet dezarmat", cu aluzia la Savonarola. Nu se poate susține identitatea de destin, cîtă vreme frazele apocaliptice ale lui Savonarola nu aveau nici un suport istoric; scîntei oratorice de efect scurt, oricît de adînc. Cine le-a mai repetat vreodată? Or, dimpotrivă, ideile lui se ordonează într-o teorie de durată asupra statului, teorie al cărei destin nu s-a încheiat. Pentru că nu și-a putut impune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
religioase, dacă sînt războaie civile, acestea sînt aproape toate urmarea imprudenței suveranului, care a greșit favorizînd o sectă în detrimentul altora, care a restrîns prea mult sau, mai cu seamă, a dat greutate certurilor dintre părți, care nu sînt decît niște scîntei atunci cînd suveranul nu se amestecă, dar devin flăcări cînd el le ațîță. A menține o guvernare civilă cu fermitate, a lăsa fiecăruia libertatea conștiinței, a fi tot timpul Rege și niciodată a nu face pe Preotul este mijlocul cel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o locuință de serviciu tocmai În acea clă dire fiindcă tata ajunsese secretar, apoi președinte de Sfat popular, altfel spus, primarul comunei. Mama, secretara școlii, rămînea adesea la serviciu peste program ca să bată și să rebată la mașină articole din Scînteia. CÎnd, spre vacanța de primăvară a clasei Întîi, am primit toți copiii revista Luminița, mi-a cerut-o imediat. PÎnă nu a consimțit să m-asculte cum Îi citesc din revistă, nu i-am dat-o. Mi-a Înapoiat revista
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am dat-o. Mi-a Înapoiat revista a doua zi. — În ziar prea se repetă aceleași cuvinte, mi-a spus. — De ce? Nu mai știu ce lămurire am primit, dar formula am reținut-o și o descifrez acum: În ziar, În Scînteia adică, cuvintele prea sînt aceleași... Deci, În Luminița, cuvintele erau altfel, iar mama avea nevoie de ele ca să se antreneze la mașina de scris și să devină o dactilografă de neegalat. Pe tata, Înainte de război, moșu’ Ștefan voise să-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la școala pentru orbi și slabvăzători din Cluj. Citeam cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele vizuale. De aceea am putut să le arăt tovarășilor uimiți diferența dintre literele compuse din puncte și cele de tipar dintr-o Scînteie aflată pe birou, o duceam la ochi și identificam Îndată literele de care aveam nevoie pentru comparație. Prie tenul meu, cel cu Piri, a și spus: — Extraordinar! N-am văzut Încă pe nimeni citind și cu mîna, și cu ochii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai reflecteze asupra deciziei sale, cam imatură, credea dînsul, de stabilire În străinătate și, acordîndu-i un timp de gîndire de vreo două-trei săptămîni, ridică degrabă ședința. Cu amî narea asta, Întrunirea tovărășească de analiză a fost ajunsă din urmă de scînteia revoltei de la Timișoara, cînd naiba-și mai bătea capul cu ședințe de morală făcută altora, hotărîți să se elibereze și ei Într-un fel. Stăteam, cînd cu Întrebarea lui Richi despre cum se strecura ea În visele mele, așezați pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acei oameni, și nu sub ochii altora, pentru ca mama Floare să știe și de chipuri de ale Raiului, nu numai de duhuri de-ale pămîntului și de-ale nopții. Iar lumina aceea de sus se Întrupase ca să mai spulbere din scînteile și lucirile ce i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În odaia despărțită doar de un perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei erau grădina și curtea, deosebit de generoase pentru oraș. Dădea o mînă de ajutor la bucătărie, iar uneori, și la atelier. A descoperit, Înainte de șaptezeci de ani, bucuria cititului. Nu-i scăpa ziarul. Ziarul, nu ziarele! Pentru că ce scria În Scînteia răsuna și-n celelalte. Dar Îi plăceau mai cu seamă biografiile oamenilor celebri și se atașase de cea a compatriotului ei Thomas Edison. Pentru că, Într adevăr, Maria Pomean, ivită pe lume la Hegewisch, Illinois, foarte probabil la 29 iulie 1907
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și de certuri continue. Dincolo de îngerii certăreți se află Mama (Meter), numită și Principiul feminin (Theleia), purtând în sânul ei sămânța dumnezeiască. După moartea lui Abel, ea îl zămislește, prin dorința ei (enthymetheisa), pe Seth, „depunând în el sămânța și scânteia de sus”. Dar îngerii, cuprinși de invidie, strică această nouă creație, amestecându-se printre oameni. Mama decide să termine odată cu lumea prin potop, pentru a nu păstra decât seminția cea bună. Totuși, susține textul lui Pseudo-Tertulian, occulte et latenter et
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sunt liberi, de aceea pot fi ispitiți. Dumnezeu luase atunci chip de om, de aceea a îndurat ispita pentru ei. Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul tăcuse și el. Orologiul elvețian bătu de douăsprezece ori. Dar nimănui nu-i mai ardea de vorbă. Apa curgea mai departe pe pietre. Trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cuvintele urcară în strigăt sus, tot mai sus. Oamenii ceței uitaseră să mai vorbească, dar din uitarea lor se desprindea acum singurul cuvânt pe care niciodată ceața nu-l poate stinge: Tată! Și atunci, din Focul ceresc, a sărit o scânteie, a luminat ceața, a coborât în ceață, și-a luat trup de ceață și haine de ceață și a pornit spre adâncul pădurii. Oamenii de ceață și vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți trimite scânteia. Și-a amintit și a fost de ajuns: gheața s-a topit, pe maluri au prins să se înalțe flori, pământul reavăn reveni la viață; el însuși s-a ridicat, fără să simtă durerea, privind cu ochi luminoși în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la viață; el însuși s-a ridicat, fără să simtă durerea, privind cu ochi luminoși în jur, privind în sus la Soarele care se înălțase, la cerul senin, la arbori, la păsări, la animale. Dumnezeu trimisese, într-adevăr, o singură scânteie dar aceea era Amintirea: suntem cu toții fiii Lui, fiii Focului ceresc, lumină din lumină... Și putem topi gheața din inimile celor care demult au uitat că au inimă, sau nici măcar n-au știut vreodată. Putem topi gheața din jur, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spune, ce-ai vrea să faci tu în cer?" mă întrebă din nou cel de lângă mine. Îmi dădu mâna să mă ridic, mă înfășură într-un colț al mantiei lui și pășirăm afară, în ploaie. Ne așezarăm lângă foc. Câteva scântei mai pâlpâiau, ici și colo, în adăpostul de pietre. Oaspetele scormoni în cenușă, mai adăugă câteva frunze și vreascuri... Aiurea, mi-am spus! Ce, nu vede că plouă?! E clar că nu-s de pe-aici, dar oare la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chipul bărbatului luminat de flacără: dar parcă de pe chipul lui venea lumina și nu de la flacără: era atâta liniște, împăcare și iubire și bucurie pe chipul acela; pusese pavăză lumânării în timp ce o stingea, ca nu cumva să ne atingă vreo scânteie... Dar cum altfel să se aprindă și în noi lumina aceea și pacea și bucuria? Se uită blând la mine și surâse. Știa că nu înțelesesem. Și cred că surâsul lui m-a adormit. Am simțit cum m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea scântei mi-am zis că toți se tem de foc și nu vine nimeni, doar ciobanii stau de pază și mai e și focul... da, focul... și mi se făcuseră ochii grei, tare grei. De asta cred că am ațipit. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu privirea doldora de scântei și promisiuni... Gruia a rămas fără glas. „De unde până unde știu aceste fete că sunt medic?” „Întreab-o, amice!” „Cum s-o Întreb așa, hodoronc-tronc?” „Te temi că Îți vei pierde din galoane? Nici pomeneală... Ai să afli lucruri noi și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da’ ce s-a Întâmplat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și o apucă spre poarta de la drum, să vadă ce s-a întâmplat. În poartă dădu nas în nas cu poștașul, care tocmai se oprise pe podișca din fața casei și voia să intre în curte, ca să-i aducă pensia, ziarul "Scânteia" la care era abonat, și o scrisoare de la fratele său, Iorgu. La masa din chioșc, poștașul completă cu un creion chimic talonul de pensie și îi numără tacticos și cu voce tare banii. Stelian îi mai numără și el o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în chenar negru a dictatorului sovietic, însoțită de un titlu scris cu litere de-o șchioapă. Deschizând ziarul său, Stelian citi fără ochelari necrologul oficial, tipărit și el cu litere mari. Hm, asta era, va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de serviciu depuse cu băgare de seamă paharul lângă sticla cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic să iasă. Dar, în momentul când trecu pe lângă Tarbacea, acesta își ridică fulgerător în aer mâna stângă, în care ținea ziarul "Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]