1,552 matches
-
mai repede, însă în față nu se mai vedea nimic, ploaia îl lovea puternic șiroindu-i neîncetat pe obraji, undeva în stânga lui un copac ardea cuprins de flăcările unui fulger galben-albăstriu, sălciile se aplecau sub bătaia furtunii până la pământ, trosneau, scârțâiau cu vaiete prelungi și nemaiauzite... Nu se opri din alergat nici când se împiedică de câteva oi ce behăiau dezorientate prin ploaie. Plângea , nu pentru că-și pierduse cizmele pe drum, ci pentru că nu mai știa unde este, nu mai știa
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
conform programului politic, a fost în urma montării de generatoare electrice la toate ușile locuințelor. Oamenii au fost și sunt obligați ca să închidă ușile și să le deschidă încontinuu când sunt în casă. La un moment dat, ușile au început să scârțâie și provocau toate, la unison, un zgomot cum nu era altul. Nici cei din orașul vecin, Timișoara, nu înțelegeau ce-i cu acest zgomot ciudat care vine dinspre munți. Doi sateliți de spionaj, străini unul de altul, la recepția acestui
PRIMARUL, EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376803_a_378132]
-
încă să spun ce ar însemna el pentru mine. Vreau să-l văd, cum apare. Ce chip are? O fi frumos? Are asemuire cu ceva? Drumul meu trece printr-o pădure bătrână de stejari și de fagi. Se aud copacii scârțâind din toate încheieturile, precum articulațiile unui bătrân pensionar așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos. Știu comercianții cum să-l cosmetizeze să fie cât
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță.Poarta s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți.Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
noastră era ceva ca o vânătoare regească avea buzele aspre și luminoase sentimentele ne crăpau pe la colțuri îmi făcusem cuib în triunghiul liniștii descris de gâtul, umărul și sânul ei stâng și ne iubeam atât de intens încât simțeam sângele scârțâindu-ne în vene, copleșitor "mă ucizi ca un luceafăr"- spunea parcă plecăm la război, parcă plecăm la rugăciune mă lăsam călcat în picioare, mă lăsam... totul se petrecea între perne și trenuri se lumină de ziua doar dincolo de brațele ei
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
desculță, mai da puțin de-a dura toate cele și ieși la poartă când te strigă lumea, și fă și tu un semn cum se mai face, mai lasă-mă-n durerea mea nefastă, iubește-mă sau lasa-mi-te-n pace lemnul scârțâie, umed și ros, culoarea ți-aluneca-n vene vino jos, coboară în ziua de ieri, respiră în urechea ferestrei amare rămâi... pașii mei miros a miere mâinile tale a mirare și-a dor ----------------------------------- Claudia PRIEFER Kiryat Yam, Israel 11 septembrie 2014 Referință
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
MATUȘA-în grai-Cum treci parau” la Sasu, tai la dreapta cărărușa:Sus în dâmb* îi o căsuță, inge o trăit matușa.Pareți s-or scorojât, varu” s-o gesprins pa colțuri;N-are cini să mai lipească vatra spartă pa alocuri.Scârțâie c-un geamăt lung țâțâna ge țâne ușa,Înlontru încă să samce sufletu” ge la matușa.Pa stelaj* ș-acu” așceaptă un șustăr* alb pântru lapceCe-l umplea mulgând gimneața, patru oi și două capre.Firongu* ge la fereasta timpul
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi ea cu vocea-i dură, lăsând să i se întrevadă un dinte lipsă, pe lângă ceilalți îngălbeniți de tutunul ieftin. Remus se îndreptă către ușă, bătu timid și intră puțin timorat în încăpere. - Dumneata ? Individul din spatele birului nu avea mau mult
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
Se-aud lovituri puternice afară... Parcă vaporul se izbește de ghețari, ori crezi că merge pe pietriș. Cabina se bălăngăne și patul e ca un dălnăiuș... Ne-apropiem de Peninsula Antarctica, de sfârșitul lumii. Am impresia că vaporul se rupe. Scârțâie din toate încheieturile, ca un bătrân. * Am fost inspirat să-mi iau creioane și-o ascuțitoare, în loc de pixuri (cărora le îngheață pasta și nu mai scriu) pentru foto/video jurnalul meu. Umblu cu ele mereu în buzunar. * Împărăția Albului. Biciuirea
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
sunt produsul sorții Prea curând pământul va rămâne gol! Timid zeul Marte îmbătat cu sânge ‘N Anul Nou ne-aduce crime și război! Guverne n-au suflet si nici nu vor plânge Victime-ngropate în cânt de cimpoi. Fiare de șenile scârțâie sinistru Moartea își îmbracă toga ei morbidă Tancurile morții s-au pornit spre Nistru Anul Nou ne-aduce ură și obidă Virgil Ciuca New York 31 decembrie 2014/ 1 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: An Nou / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AN NOU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376687_a_378016]
-
21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc din nou cu gându-n urmă, În satul ce-am iubit enorm, Ascult talăngi ce sună-n turmă Și liniștit, încet adorm. Se-amestecă, în vise, glasuri, De țânci ce-nnoată în pârâu. Scârțâie carele pe haturi, Ducând la moară snopi de grâu. O ciocârlie înfioară, Bolta senină, fără nori, Cu triluri parcă de vioară, Ce-n suflete trezesc fiori. Apoi, alt vis. Foșnet de frunză, Sub vânt de toamnă ascuțit. Începe frigul să
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
ce te nemulțumește? zic eu, gândindu-mă că Babacu nu mai este insul știut. De-atâta bine, confort, s-a viciat?! Și dau să-l persiflez. N-apuc. Mă-ntrerupe brusc și contrariat: -Toate ca toate, dar politica de sales scârțâie! Spre pildă, astă toamnă, voiam niște mănuși pentru vremea geroasă. M-adresez unei domnișoare din zona de marochinărie. Înăltuță, cochetă, silfidă, mieroasă în glas începe, mi s-a părut, dialogul-dușman al vieții mele! -Cum? Cum?! mă minunez eu. -Să vezi
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
a mers o distanță bună, până a văzut o uliță desfundată, plină de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb în călduri. Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
DE AL.FLORIN ȚENE Refugiu în metaforă Zimțurile apusului pornise întregul angrenaj Se asfalta cerul c-un roșu ce aprindea adevărul Peste tot femeile îl foloseau la menaj Iar această metaforă a înserări colora mărul. Se învârtea roata și noaptea scârțâia pe la colțuri La proțapul Carului Mare trăgea un Capricorn Iar Gemenii băteau de zor în tavan bolțuri Să nu cadă peste noi cerul cu tot cu horn. Doar metafora ne adăpostea târziu de rele Era un poem somnul nostru la cap de
REFUGIU ÎN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375270_a_376599]
-
la care am ajuns cu chiu cu vai, restul speram în fonduri de la Comunitate. Vedeți de ce e în stare un Pulică Frânaru când ajunge să ocupe un post în ierarhie? Se întunecă la față. - Mă' Zărzărică, dacă te mai aud scârțâind la vioara aia nenorocită, să știi că ți-o sparg în cap. Replica lui atrage atenția întregii săli. Gălăgioșii își opresc disputa curioși să vadă ce va urma iar eu mă uit stingherit în podea. Cântărețul își pune cuminte alături
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372683_a_374012]
-
degenerați, care se îndoapă, ați văzut doar, cu felurite tâm- penii, fără pic de respect pentru întreaga noastră stirpe. Vai, nouă!... Din plafon mai căzură câțiva lilieci. La fel! Infarct! Nobila adunare se foi neliniștită. Lințoliile fâlfâiră și câteva capace scârțâiră sinistru. Dar totul se opri sub privirea tăioasă a contelui. - Băi, zdrențelor, nu v-am chemat aici ca să văd cum vă cufuriți pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, că în ritmul acesta peste câteva
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
așezările, demult, pe când moșul lui, bătrânul celui care îmi spunea întâmplarea, urca munții fără toiag, iar tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind
CE ESTE PATRIA, MAMĂ? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373123_a_374452]
-
care-ți e partidul, care premierul e destul să știe domnu' Calinderu când trece parada lumea strigă ura prefectul ne face semn să închidem gura muștele și praful pot să dăuneze, sănătatea noastră stă în pioneze restul ca pe roate, scârțâie din greu nu ne ajunge apa pentru feredeu morile de vânt se învârtesc degeaba și morarii ascultă muzică de ABBA Referință Bibliografică: filosofi dogmatici / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1746, Anul V, 12 octombrie 2015. Drepturi de
FILOSOFI DOGMATICI de ION UNTARU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373167_a_374496]
-
Dar, l-am văzut, să știi! Se urcase pe leagăn și aștepta să întâlnească un copil cuminte, care să aibă grijă de el așa cum trebuie. Tincuța și Horică dădură fuga la leagăn. Doi băieți se legănau cu putere, făcând să scârțâie lanțurile leagănului, pe jumătate ruginite. - N-am văzut nici un dințișor, strigară ei la întrebarea Tincuței! Poate ți l-a luat Zâna Măseluță! - Nu există Zână Măseluță, ripostă Horică! - Oare, chiar nu există o astfel de zână, întrebă cu speranță Tincuța
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gură sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna în înalturi Și scârțâie zăpadă sub picior, Ia forme promoroaca de pe garduri Sculptata de Maestrul artelor. Eu mă confund cu totul și cu toate. Pulsează-n mine iarnă de cristal, Turnând în lume mii de nestemate Ce-alcătuiesc decorul ireal. Ce măreție-n fulgii
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]