KorAP: Find »[drukola/base=scârbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...63 >

1,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

când Ben se pregătea să i-o prezinte Geraldinei, Diana se întoarce spre Ben și-i spune: ― Hai cu mine să luăm ceva de băut! Ben ridică din umeri spre noi și se lasă împins de ea către bar. ― Ce scârbă! exclamă Geraldine, care firește că se simte umilită de marea Diana Macpherson. Dar numai Geraldine ar spune ce gândesc toți ceilalți, dar nu îndrăznesc să spună cu voce tare. ― Stai liniștită, o consolez eu, sunt sigură ca nu a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
petrec anii adolescenței îndrăgostindu-se, după care le trece. Sunt mai mult decât obișnuite cu durerea, atunci când merg la o petrecere și-și privesc obiectul dorințelor lor ajungând cu altă tipă. Știu foarte bine cum să le povestească prietenelor despre „scârba“ care l-a furat și sunt la fel de conștiente că nu e sfârșitul lumii, chiar dacă asta cred pe moment. Dar Jemima n-a avut o adolescență precum majoritatea fetelor. În vreme ce colegele ei mergeau la petreceri, experimentând machiaje și haine, și bâjbâind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
o ratată. În zilele de demult, Jemima s-ar fi dus în camera ei și s-ar fi pus pe mâncat un pachet de biscuiți de consolare, dar lucrurile s-au schimbat acum. Jemima poate vedea invidia din spatele comentariilor răutăcioase. Scârbele, își spune ea repede, înainte să apuce să se supere. Ele nu contează. Intră în bucătărie să-și sune mama. ― Mamă? Bună, eu sunt. ― Bună! Ce mai faci, dragă? ― Sunt bine. Tocmai m-am întors de la coafor. ― Nimic prea drastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
strâmți, din lycra portocalie, iar cealaltă un costum portocaliu cu pantaloni scurți roz. Sunt extrem de bronzate, foarte în formă și extrem de prietenoase, ceea ce mă surprinde într-un fel, pentru că acasă, dacă o femeie arată așa, se dovedește a fi o scârbă de primă clasă în cele din urmă. ― Bună, Brad! spune una dintre ele cu entuziasm, când intrăm. ― Bună, Brad! spune și cealaltă, ridicându-și privirea. ― Bună, Cindy, bună, Charlene. Aș vrea să v-o prezint pe JJ. ― Bună, JJ, spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul? De dimineață, o sun pe Geraldine, care e în culmea extazului. ― Scârbă norocoasă! îmi tot spune ea. Sper că ai o cameră de rezervă, pentru că vin în vizită. ― Chiar vreau să vii, îi spun eu, dându-mi seama cât de mult îi duc dorul, cât de amuzant ar fi dacă Geraldine s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
în sfârșit să-mi fac prieteni. Poate că Lauren e singura prietenă pe care o am aici, dar e un început și începe să compenseze lipsa Geraldinei. Le duc dorul până și Sophiei și Lisei - deși pot să fie niște scârbe, până la urmă sunt mai apropiată de ele decât de oricine altcineva. Vreau să zic că doar locuiesc cu ele, sunt practic familia mea. Dar Lauren ar putea ajunge să-mi fie cu adevărat prietenă de suflet. Nu e ciudat cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
La dracu’. ― Lauren! ― Scuză-mă, doar că nu știu ce altceva să spun. Nu-mi vine să cred. Asta nu se petrece în realitate, nu? ― Asta credeam și eu, dar mi-e teamă că da. ― Ce nenorocit, oftează Lauren. ― Da. ― Și ce scârbă. ― Asta nu știu, spun eu și ridic din umeri. Poate crezi că mi-am ieșit complet din minți, dar știi ce? De fapt, îmi pare rău pentru ei. Adică, îmi pare extrem de rău că m-am băgat în povestea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
la Cosmopolitan din Londra, iar tu le vei propune un articol pe tema poveștilor de dragoste prin internet, și aici îți vei spune toată povestea. Toată povestea. ― Dar nu mă pot da în judecată? ― De parcă ar fi citi ticăloșii și scârbele Cosmopolitan-ul englezesc? Oricum, tot ce ai de făcut e să-ți schimbi numele și ai scăpat. JJ, nu trebuie să-ți faci griji în privința banilor. Sunt sute de lucruri despre care poți scrie aici, articole pe care le poți trimite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

păstrăm legătura cu credincioșii japonezi și zic că astfel stârnim fără rost mânia naifului și a shōgunului, iar acest lucru va duce până la urmă la răspândirea prigoanei creștine și în locurile unde astăzi propovăduirea este încă îngăduită. Misionarul își înfrână scârba care-l copleșise și îi înapoie scrisoarea lui Diego. O adunătură de proști înfumurați! Gâtul și obrajii misionarului se înroșeau ori de câte ori acesta se aprindea pentru câte ceva. Criticile Ordinului Sfântul Petru la adresa lor nu erau ceva nou. Iezuiții lucraseră întotdeauna din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

vrea mai bine să rămâi cu ea-n tabără și să mă duc eu după bivoli? Întrebă Macomber. — Nu pot să fac asta și, dac-aș fi În locul tău, aș Înceta cu tâmpeniile. — Nu-s tâmpenii. Doar că mi-e scârbă. — Urât cuvânt ăsta, scârbă. — Francis, n-ai vrea să fii mai rezonabil, te rog? interveni soția sa. — Sunte prea al dracu’ de rezonabil. Ai mâncat vreodată ceva atât de infect ca aici? — Nu-i bună mâncarea? Întrebă calm Wilson. — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
rămâi cu ea-n tabără și să mă duc eu după bivoli? Întrebă Macomber. — Nu pot să fac asta și, dac-aș fi În locul tău, aș Înceta cu tâmpeniile. — Nu-s tâmpenii. Doar că mi-e scârbă. — Urât cuvânt ăsta, scârbă. — Francis, n-ai vrea să fii mai rezonabil, te rog? interveni soția sa. — Sunte prea al dracu’ de rezonabil. Ai mâncat vreodată ceva atât de infect ca aici? — Nu-i bună mâncarea? Întrebă calm Wilson. — A, nu-i mai rea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fără sens, cum nu mai simțise vreodată. — Doamne, asta chiar c-a fost o urmărire, zise el. N-am mai simțit niciodată așa ceva. N-a fost superb, Margaret? — Mie mi s-a părut foarte scârbos. — Cum așa? Mi-a fost scârbă de ce ați făcut, spuse acră, mi s-a părut josnic. — Știi, nu cred să-mi mai fie vreodată frică de ceva, Îi zise Macomber lui Wilson. Nu știu ce mi s-a Întâmplat când m-am luat după primul bivol. Era ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
sfârșit, ea va fi descrisă de cineva care mai și știe despre ce vorbește. Dar știa că n-o să facă asta, fiindcă fiecare zi În care nu scria și se bucura de comfortul său, În care era ceea ce-i era scârbă să fie, fiecare zi din asta Îi tocea Îndemânarea și-i slăbea voința de a scrie, așa că până la urmă nu mai scria deloc. Oamenii printre care se-nvârtea acum erau mult mai ușor de suportat când nu scria. Africa era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și-a ridicat capul și l-a privit. — De unde ai vânătaia aia? — M-a aruncat un frânar. — Din marfaru’ ăla? — Da. — L-am văzut pe nenorocit. A trecut pe-aici cam acu’ o oră jumătate. Bătea din palme și cânta. — Scârba dracu’. — Tre’ să se fi simțit foarte bine că te-a aruncat, zise bărbatul cu seriozitate. — Las’ că-l prind eu. Dă-i cu-o piatră-n cap când mai trece pe-aici, Îl sfătui bărbatul. — Am eu grijă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când te roagă să-i dai cuțitu’, te porți ca un mucos. Alb la față, bărbatul Îl privea furios, cu ochii abia vizibili sub șapcă. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cu-adevărat nici când au afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu avea o grămadă de bani și-ncepuse să dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu avea o grămadă de bani și-ncepuse să dea mai des prin Paris. Dacă erau curse la Tremblay, Îi ruga să ne lase-n oraș la Întoarcerea spre Maisons și stăteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În Întuneric, de unde veneau toate chestiile alea. Și apoi ceva fâșâi prin aer și căzu lângă el. Era sabia. O Îndreptă pe genunchi și gesticulă cu ea către mulțime: — Mulțumesc, spuse, mulțumesc. Ah, jigodiile dracu’! Jigodii Împuțite! Ah, ale dracu’ scârbe și jigodii Împuțite! Alergând, dădu cu piciorul Într-o pernă. Și uite-l și pe taur. Neschimbat. Foarte bine, jigodia dracu’! Îi trecu muleta prin față. Nimic. Deci nu vrei! Foarte bine. Se apropie și mai mult și-i băgă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
său. — Du-te la infirmerie, nu fi tâmpit. — Dă-te de lângă mine. Dă-te dracu’ de lângă mine. Se smulse de lângă Hernandez. Hernandez ridică din umeri. Manuel fugi spre taur. Uite-l, stătea acolo, cu picioarele bine Înfipte-n pământ. Bine, scârba dracu’! Manuel scoase sabia, ținti dintr-o mișcare și se aruncă asupra taurului. Simți cu spada intră cu totul. Până-n plăsele. Patru degete Îi intraseră și ele În rană. Sângele Îi curgea fierbinte pe Încheieturile degetelor și se trezi deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și păru că se scufundă. Și apoi se trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa, scârbelor! Vru să spună ceva, dar Începu să tușească. Era o tuse fierbinte și Înecăcioasă. Se uită În jos, căutând muleta. Trebuia să se ducă să-l salute pe președinte. Dă-l În mă-sa de președinte! Se așeză În fund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
făceam pauzele de mers. Urcarăm dealul spre fermă. — Ei, zise Jack, mai bine te-ai Întoarce În oraș, Soldier. — Cum adică? Adică mai bine te duci În oraș și-ți vezi de treabă acolo. Da’ care-i problema? Mi-e scârbă să-ți tot aud gura. — Da? — Da. — Da’ să vezi ce față scârboasă o să ai după ce o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Da’ care-i problema? Mi-e scârbă să-ți tot aud gura. — Da? — Da. — Da’ să vezi ce față scârboasă o să ai după ce o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n trenul spre oraș chiar În dimineața aia. Eu l-am condus la gară. Era cam amărât. — Glumeam cu el doar, spuse el În timp ce așteptam pe peron. Nu poa’ să-mi facă una ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893

de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor și țapilor. 12. Cînd veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? 13. Nu mai aduceți daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14. Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. 15. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]