768 matches
-
nefericită face Însă ca, odată cu savantul, În cilindru să intre și-o muscă. Ea va fi mixată genetic cu inventatorul, În cilindrul nr. 2, de unde va ieși un-om-tot-mai-muscă, bineînțeles, rea. După ce se cațără pe tavane, zboară, rupe antebrațe (!), dizolvă cu scîrbosul ei suc gastric laba piciorului unui director de ziar, condamnă și amenință cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd la o parte categoria C fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
O imagine frumoasă, momentul cînd pescarul prinde acei țipari cu ajutorul unui craniu de cal de pe care nu se luase În Întregime pielea. Din gura deschisă și din orbitele calului vedem cum ies lungii țipari albi. Este exact cît trebuie de scîrbos, dar parcă ar s-ar mai fi putut adăuga ceva, un balon roșu, de pildă, ieșind pe o nară. Balon care mă poartă spre o altă constatare: nu ecranizezi niciodată o operă importantă dacă, din diverse motive, vorbești pițigăiat. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic, cîntă și e vesel, iar furnica, o creatură scîrboasă și antipatică ce cară paie ca idioata și-l lasă pe muzician să moară de foame, este simbolul absolut al lipsei de talent, de umanism, al muncii cu un singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris, Păcat, Încheie cîinele. Și Joana Carda trase o linie pe pămînt cu nuiaua de velniș. *José Saramago, Peștera, Editura Polirom, 2005. UN SOCIALIST ÎN PIRAMIDĂ* NUME: Amenhotep, schimbat apoi În Akhenaton. PORECLĂ: Ereticul. SEX: nici bărbat nici femeie. ESTETICĂ: scîrbos. PĂRINȚI: Amenhotep al III-lea și Marea Regină Tiye. FRAȚI: Tuthmes (care moare repede) și Tutankhamon. STARE CIVILĂ: căsătorit cu Nefertiti, o fată din popor. COPII: cîteva fete, despre care se bănuiește că nu au fost făcute de el, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se luptă și zbiară, căci, chipurile, era o luptă corp la corp, dar când au ieșit, Mantu era roșu și zăpăcit, iar Maitreyi palidă, cu părul zbătut pe umăr. (E adevărat că ea îmi spusese mai demult că Mantu e scârbos, că a vrut să o pipăie, și ea l-a plesnit, că s-a plâns tatălui, dar, de când acesta era bolnav, Mantu ajunsese indispensabil casei și nu putea fi dat afară. De asemenea, îmi amintesc că Maitreyi îmi mai spusese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odios de vomă rasistă. E un noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scîrboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor noastre. Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, sîntem prieteni cu amîndoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înveți și tu ceva... Își bagă limba În gura mea, amestecîndu-și saliva cu sîngele nostru. Mă cercetează cu limba o vreme, apoi și-o retrage și Îi auzim vocea: — Sexi! Uau-uau! Ai crezut că mă poți face pe mine, poponar scîrbos și Împuțit ce iești! Ne-a plăcut asta, ei sexi, gîfÎie el Încetișor. Ție ți-a plăcut, ei? Da. Știm că ne dorim să mai facă asta o dată, asta-i cea din urmă dorință a noastră. Vrem să zicem, Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de externare din spital. Scurgerea din pantalonii mei. Din chiloți. În sala de așteptare aștept taxiul pentru Robertson. Nu e nimeni care să te poată duce acasă? Întreabă o soră medicală Îngrijorată. Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scîrboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptîndu-mă să mă crispez cînd lichidul gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptîndu-mă să mă crispez cînd lichidul gros și scîrbos Îmi trece prin esofag, dar nu simt nimic. — Vin aici de-o grămadă de vreme, Îmi spune el, m-am lăsat de heroină, dar Înainte nu mă atingeam de marfa asta. Tennents nu fac niciodată reclamă berii ăsteia În cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine dragă. Mi-au zis că ești bolnav. Te-am sunat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
urmând ca mai apoi să iasă din nou la suprafață, în ultimul capitol, unde urâtul se manifestă pendulând între esență și aparență, prin ordinar, meschin, slăbiciune, josnic, obișnuit (mediocru), întâmplător, inevoluat, dezgustător, grosolan, ceea ce este mort și gol, hidos, absurd, scârbos, rău, fărădelege, fantomatic, diabolic și caricatură. În societatea contemporană oamenii se îndreaptă, mai cu seamă, către nonvalori și le ridică pe acestea la rang de artă. Negativismul din interiorul sufletului îl face pe om să-și creeze un mod de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
traiului ceaușiu, dar am răsuflat ușurată cînd s-au dus, în fine, la Paris. Antipatia față de Patrick m-a înrăit, s-a revărsat și spre Brăduț. Nu-i vedeam decît "buză-n buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se și vopsise punk, blond-rozaliu, ba mai purta și cercel într-un lob de ureche, ca însemn de maximă virilitate. "El propune, ea (care ea?) refuză.// Iar pe plaja cu delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pun prea multe frunze de viță textului, că poeții nu-s destul de obsceni. Adică, după DEX: nerușinați, triviali, indecenți, vulgari, porno(grafici); că prozatorii români nu-s destul de destrăbălați, n-au gînduri destul de murdare, nu folosesc destule cuvinte neconvenabile, deșucheate, scîrboase, fără perdea/perdele. Într-un cuvînt, că literatura noastră "n-are treabă cu carnalu'". Flaubert descrie pădurea toamna. Atît. Și cititorii știu că Emma Bovary făcea dragoste cu Rodolphe. Nu-i nevoie să spună, ca un optzecist teribil: Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
palavre În spaniolă cu Eduardo lângă lift. — Hei, iat-o și pe fătuca noastră, a zis Pedro și câțiva care se-nvârteau pe-acolo s-au holbat la noi. Am adus totul, ca de obicei: slănină, cârnați și un soi scârbos de cașcaval. Ai comandat un singur mic dejun astăzi! Nu știu cum mănânci toate porcăriile astea și rămâi atât de subțire, fetiță dragă. M-am stăpânit să-i spun că n-are nici cea mai vagă idee despre ce Înseamnă de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe față. Toată istoria asta era de‑a dreptul epuizantă. Mi‑era silă că trebuie să mă duc, dar faptul că trebuia să Îl conving pe el că pentru mine asta era o mare șansă era de zece ori mai scârbos. — Nu Înțeleg. Nu se duce la prezentările astea de o mie de ori pe an? a Întrebat el. Am dat afirmativ din cap. — Și atunci, de unde nevoia asta subită ca tu să te duci cu ea? Lily a Încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să-mi ajustezi pentru viața mea netrăită Că toată izbânda de-o palmă ce-mi dai mă face scârbit și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă plictisești, numindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și mi-o spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o mesalliance scârboasă, ca să-mi Împrospătez sângele puturos cu vigoarea plebeie a rasei tale slave“ „Totul rămâne valabil În ceea ce am spus. Dar după ce l-am citit pe Shakespeare În Întregime, mi-a venit ideea experienței, a Încrucișărilor bastarde, din care ies genii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
explică el cu accentul său englez enervant de adorabil. Părinții noștri au vile Învecinate la St. Tropez, așa că am considerat-o Întotdeauna sora mea mai mică. Are doar cincisprezece ani. Vă vine să credeți? Ca să păstrăm adevărul, nu era nici scârbos, nici lasciv, dar așa părea. M-am pomenit din nou În poziția destul de neplăcută de a nu fi capabilă să spun ceva sau să răspund articulat, așa că am fost Încântată când Penelope m-a anunțat că voia să plece. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Wilhelmina. Phee-ly spune că aș fi un manechin superb. —Categoric, puișor. De când era numai un țânc și se târa În patru labe prin vilă În scutece, mi-am spus că e splendidă. Pașaport pentru pârnaie, dar e splendidă. Acum devenise scârbos În mod oficial. —Pâr-naaa-ie? Ce Înseamnă pâr-naaa-ie? ne Întrebă ea pe amândoi, clipind adorabil. —Nimic, puișor. Mai bine stai tu acolo și fii superbă și dă-mi voie să vorbesc un pic cu Betty, da? — Știi, Betty sună foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de Revelion, dar mă bucur că o să faci ceva mult mai extraordinar. O să citesc despre asta În ziare... — Apropo de asta! Nu ți-am spus... Cum am putut să uit asta? Știi că New York Scoop a scris toate chestiile alea scârboase despre mine? — Mda, În ultima vreme era și greu să nu știu. Ei bine, ai vreo idee cine le scrie? — Bineînțeles. Are un fel de pseudonim idiot. Ellie nu-mai-știu-cum? — Da, și știi cine e? — Nu, trebuia să știu? Este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
problemă, pe bune, n-am văzut nimic, spuse el, neconvingător. Era cel mai lunecos din grup și mă stresase Încă de la Început - munca lui consta În cea mai mare parte din fotografii tip paparazzi, pe care le vindea celor mai scârboase ziare de scandal, În funcție de cine dădea cel mai mult. Kelly insistase că era bine să-l luăm cu noi, pentru că editorilor le plăcea tot ce avea de oferit. —De ce pândești În fața camerei mele? Ăă... camerei lui, adică. Mi-am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
te fascinează atât de mult dacă m-am culcat sau nu cu „paznicul“, cum Îi spui tu. Dar nu se poate să fii gelos. Până la urmă, noi doi n-am mers niciodată mai departe de o giugiuleală umedă și cam scârboasă. Philip păru gata să-și dea duhul. Toți ceilalți păreau derutați. —Ce? Ei, haideți, oameni buni, vă rog! Știți totul despre toată lumea, dar niciodată n-ați bănuit măcar că acest autoproclamat dar al Domnului către femeile din New York preferă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
puteți închipui? Acum tot ce fac e să mă gândesc la... Wilhelm Reich m-a transformat într-o nimfomaniacă, adică mi-a grefat sexul pe creier..". Și mai surprinzător, Leslie nu șovăie să utilizeze expresiile cele mai vulgare, cele mai scârboase, ca de pildă "sulă", "fute", "s-o sugă", "s-o ia la cioc", "să și-o facă singur", "dădea limbi"... Tânărul pălăvrăgește cu tânăra aceasta emancipată despre toate fleacurile, alandala, însă până la urmă, constată el, conversația ajunge mereu la sex
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prima replică ne arată că Maria își cheamă soțul: Pătrule, Pătrule!"... Descumpănit, V. iese din situație, după trei secunde: "Da?! Atunci te voi sancționa, tovarășa, fiindcă nu pui căciulițe pe a!". Tot în Banat, am mai auzit de un caz scîrbos: cică un ex-director a chemat un ziarist să-i dea un interviu, și cum ziaristul l-a criticat pe director, cînd acesta a plecat din birou pînă la toaletă, acel manager odios i-a umplut servieta cu... că...! Ptiu!... Am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]