42,999 matches
-
care era să-l muște, după care merge în stația Filaret de unde ia tramvaiul 17, clasa a II-a, coboară în stația Piața 1949 și tot în aceiași stație ia tramvaiul 15, clasa I, coboară la stația Buzești alunecând pe scară la coborâre, apoi merge pe jos pe strada Buzești, intrând la numărul 53 - debit - de unde cumpără țigări, apoi iese și continuă să meargă pe str. Buzești, B-dul Al. I. Cuza, intrând la restaurantul Fântânica, unde servește 100 ml. de rom
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
strașnic (o jumătate de litru de jamaică și un litru de vin nu sunt chiar de colea), a stat la taclale cu domnul Prună, responsabilul restaurantului, a fost la W.C. și era să fie mușcat de câini, a alunecat pe scara tramvaiului și și-a cumpărat țigări. Rațional, nimic din solitara escapadă bahică a lui Nelu nu este în măsură să pună în pericol siguranța națională sau stabilitatea regimului politic și un om conștient de obiectivele urmăririi sale, probabil, nu ar
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
asemenea roman întrunește date care să-l facă susceptibil de un succes similar în România. Pentru că, dincolo de ideea salutară de a face un roman în jurul personalității fascinante a poetului roman exilat la Tomis, romanul ridică unele semne de întrebare. La scara continentului european, memorialistica se impune ca gen literar în secolul al XVII-lea. Printre precursori sunt adesea citați Montaigne (pentru autoportretul din Eseuri) și Sfântul Augustin, care, în Confesiuni, deschide primul calea introspecției. Or, Sfântul Augustin, primul autor de texte
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu e oare contraproductiv? Nu cumva e în măsură a atrage antipatia celor ce resimt genocidul roșu ca o fărădelege la fel de monstruoasă pe scara istoriei, chiar cu mai multe victime, și a da astfel apă la moară antisemitismului? Nici un genocid n-ar putea avea un "prestigiu" mai mare în comparație cu altele, în funcție de criterii de clasă, etnice, religioase, nu-i așa? Nu ne vom opri nici
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
complexului din Timișoara, într-un război în toată regula - cei implicați erau, mi se pare, palestinieni și sirieni: geamuri făcute țăndări, uși baricadate, pături și saltele incendiate, "cocteiluri molotov", împușcături. În același timp, Adrian Năstase urca, treaptă după treaptă, pe scara ierarhiei politico-ideologice. Revoluția l-a prins, în misiune, în Coreea de Nord, după ce, ani de zile, străbătuse pământul pentru a le explica occidentalilor ce înapoiați sunt în materie de drepturile omului și ce pași gigantici făcuse pe acest tărâm România lui Ceaușescu
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
târziu"2. Între maturitatea scrisului rotund și căutările colțuroase și incomode ale începuturilor, între nevoia de epatare și certitudinea așezată a valorii, prozatorii sinelui se deplasează dezinvolt, independent, nu fără a face însă impresia că aparțin cu toții unui design la scară mare, menit să se clarifice în timp, asemenea unei provocatoare picturi tridimensionale. Sub titlul Autoficțiune și mizerabilism, Simona Sora pare a fi singura care s-a aventurat să identifice punctual dominantele literaturii tinere' și să formuleze o ipoteză clară: "există
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
acestă din urmă. Numărul de câini vagabonzi depășește cu mult media mondială, europeană sau chiar est-europeană. Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Pe lângă o legislație ambigua și incoerenta și iresponsabilitatea populației urbane, care distinge de obicei între maidanezii "buni", ai locului (scării de bloc, străzii, cartierului) și maidanezii "răi", singurii care "musca", si nemaiținând cont de faptul că peste 80% dintre câinii vagabonzi adoptați de bucureșteni sunt eliberați la scurt timp pe străzi - respectiv iresponsabilitatea sau cinismul administrațiilor locale și/sau a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
rezidenți erau, renunțând la animalele de companie - ci tocmai atitudinea echivoca descrisă mai sus, distincția între maidanezii "noștri", blânzi și jucăuși, și cei "străini", agresivi și ușor iritabili; întreținerea acestei dualități disfuncționale, la limita dintre spațiul public și spațiul privat (scară blocului, spațiul verde dintre blocuri, strada "noastră" șamd.) face că numărul câinilor vagabonzi să nu scadă semnificativ, ba chiar să crească, în anumiți ani. Excluderea din ordinea social-simbolică nu îi afectează numai pe câini, sau numai animalele; îi afectează în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
al naționalităților (prima funcție, încredințată în 1917), secretar general al partidului (cadoul lui Lenin pentru performanțele ulterioare) și comisar al Inspectoratului Muncitorilor și Țărânilor, poziție din care supraveghea întreaga birocrație de stat (pp. 47-48). Pe masura însă ce urca pe scara birocrației, devenind mai puternic, pe atât era mai cuprins de frică și de singurătate. În această constă paradoxul tiraniei: pe cat un conducător are mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de Arhitectură, Teatrul Național până la Hotel “Inter” și Sala Dalles, martori tăcuți ai unor evenimente sângeroase care au pus o pată neagră pe istoria contemporană a țării noastre, prezentandu-ne că pe un popor rămas în epoca de piatră pe scara evoluției. Mulți tineri care au participat la fenomenul “Piața Universității” au plătit cu viața visul frumos pe care l-au nutrit în cele 52 de zile de libertate și speranță. Spiritul “Golăniei” nu a murit însă. Reverberațiile lui sunt încă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se hotărâse să nu mai vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
iarbă verde numai pentru că aveam aragaz de voiaj. Am legat furtunul la butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză în fața minunăției mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai ning cu timp. Aprind și ard candele simple Și dorul se toarce în tâmple. NU VĂ-NTRISTAȚI Măicuța
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
naționalistă superficială” (Sfântă Treime sau La început a fost Iubirea, 2005). Poezia să, născută în foc, nu mai umblă după metaforă sofisticată, ci vibrează prin sensibilitatea ce atinge sublimul. Pentru poetul mărturisitor al lui Hristos, poezia a fost poartă cerurilor, scara ce duce la cer, barca de salvare, rugăciunea zdrobita și în același timp, paradoxal, renăscuta că o pasare Phoenix. Marius Oprea în „Adevărată călătorie a lui Zahei - V. Voiculescu și taină Rugului Aprins” (2008), cu un cuvant înainte de Andrei Pleșu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la absolvenții cu note mici. Ei vor fi șefii de mâine. • Ăștia-s oamenii?! Cu ei NU defilam ! • Drumul spre absurd e scurt. • Tinerețe fără bătrânețe nu înseamnă și lipsa de maturitate? • Îl iubim pentru că e prost și sincer. Când scară valorilor e răsturnata,trebuie să urci în jos ca să progresezi. • Martirajul cuvintelor (versuri). Nu aș vrea să-mi dau cu părerile în cap . • Nici teoria relativității nu dă soluții... • Te poti culcă pe o ureche în ideia că mai ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doar - nesemnificativ - într-un citat literar dintr-o conferință academică. Presa actuală și internetul furnizează însă surprinzător de multe atestări recente pentru precum, cu valori diferite; perfect instalată în toate registrele limbii este locuțiunea copulativă precum și. În principiu, utilizarea pe scară largă a cuvîntului precum, ca adverb de comparație (spune totul precum ție), conjuncțional (face precum a vrut) și chiar prepozițional (face precum tine) corespunde unei logici a evoluției limbilor: se știe că unele cuvinte se gramaticalizează, devenind simple instrumente lingvistice
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
publicului, în căutarea emoției trecute. Pe cât de masiv, impozant, impresionant ne părea jurnalistul daco-roman la lumina reflectoarelor, în prime-time, pe atât de pipernicită se arată statura lui în paginile propriilor cărți, deposedate de haloul mediatic și înfățișate, acum, la o scară reală. Izbitoare, la lectura articolelor strânse de Andrei Pleșu în Obscenitatea publică, este tocmai senzația că ele reprezintă mai mult decât niște simple articole de gazetă, din specia efemeridelor. Nu o fișă a postului le dictează conținutul, agenda, ci o
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
ca la Budapesta. Una purta - ultimul răcnet al modei - un cameleon. O șopârlă oribilă. Nita Jo - o danseuză cam trecută - cânta La Violtera. Toate erau minunate, dar îmi era somn. Teribil! în sfârșit, "Oncle Bob" a cerut nota. Am urcat scările care de la subsol, pe lândă Biserica Rusească, duceau în strada Bursei. Atunci mi-am dat eu seama că nu toată România dansa și petrecea. Taxiurile erau încă foarte rare. Erau doar câteva rable rămase de la armata germană. Până să vină
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă o altă soluție, și anume supradimensionarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
perioada tranziției de după căderea regimului comunist), văzută prin ochii unei femei din marea aristocrație, care a cunoscut toate avatarurile schimbărilor succesive de regim politic. Tentația cititorului e aceea de a vedea în persoanejele acestui roman oameni reali, biografii identificabile la scara istoriei, abia camuflate în spatele unei onomastici fictive. Din relația acestor personaje cu personalitățile istorice apărute în roman cu numele lor reale și, mai ales, din faptele și destinul lor la scara istoriei românești, se pot lega firele capabile să ducă
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
în persoanejele acestui roman oameni reali, biografii identificabile la scara istoriei, abia camuflate în spatele unei onomastici fictive. Din relația acestor personaje cu personalitățile istorice apărute în roman cu numele lor reale și, mai ales, din faptele și destinul lor la scara istoriei românești, se pot lega firele capabile să ducă spre unele modele identificabile în istoria mai veche sau mai recentă. Cum, însă, autorul precizează, chiar pe prima pagină, că "faptele și întâmplările acestei cărți sunt imaginare", nu ne rămâne decât
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
intră oamenii în politică. M-am convins și mă conving în fiecare zi de acest penibil adevăr. Există, însă, grade diverse de lăcomie și aspirații. Pentru câte unul, pensia de parlamentar și avantajele colaterale (călătorii gratuite, pașaport diplomatic, mașină la scară, secretare apetisante) par a fi suficiente. Sunt așa-numiții "oameni cinstiți", de regulă plevușca anonimă a celor care populează pașnic sălile Parlamentului, gata să voteze orice aberație, mereu atenți la ordinele șefilor. La cealaltă extremă se plasează marii șacali. Sunt
Barba de-un miliard de dolari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10633_a_11958]
-
perspectivă privind lucrurile, nu apar mari diferențe între un volum violent anticeaușist ca Moartea citește ziarul (1989) și celelalte, în care imaginația creatoare își creează supapele și căile proprii. Modificările merg doar în sensul definirii, precizării referentului, personalizării lui, la scara de 1/1. Malignitatea istoriei se poate, astfel, condensa în conturul memorabil al unui personaj prea bine cunoscut, umblând bezmetic cu polonicul prin satele, bisericile și viețile noastre: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate/ soarbe clopote pe nerăsuflate/ ară
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
de Arhitectură, Teatrul Național până la Hotel “Inter” și Sala Dalles, martori tăcuți ai unor evenimente sângeroase care au pus o pată neagră pe istoria contemporană a țării noastre, prezentandu-ne că pe un popor rămas în epoca de piatră pe scara evoluției. Mulți tineri care au participat la fenomenul “Piața Universității” au plătit cu viața visul frumos pe care l-au nutrit în cele 52 de zile de libertate și speranță. Spiritul “Golăniei” nu a murit însă. Reverberațiile lui sunt încă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se hotărâse să nu mai vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]