733 matches
-
ca pe un fundal În permanentă mișcare. Teatrul Mitropolitan este amplasat Într-o frumoasă clădire În stil art deco. Mișcarea teatrală a debutat În secolul al XVII-lea evoluând din legendele populare ale populației ifugo hudhud. Spaniolii au introdus sinakulos - scenete cu tematică creștină, de exemplu moro-moro glorifica luptele creștinilor cu musulmanii. În secolul al XX-lea se introduc piese engleze și americane, abia după independență apărând o dramaturgie națională 812. Prima carte tipărită la Manila (1593), un catehism este atribuit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de acuzare al exploatării chiaburești. Autorul folosește forma compozițională a monologului, care era mai propice pentru dezvăluirea sentimentelor de ură și mânie ale țăranului sărac Ilie Resteu (...). Nuvela O adunare liniștită, cuprinzând dialoguri între povestitor și ascultător, este o adevărată scenetă, întreruptă doar de către autor prin scurte notații de regie, atunci când în scenă apar personaje noi. Datorită acestei măiestrii, țăranul închiaburit, deși nu apare deloc în nuvelă, rămâne pentru cititor un personaj viu, bine individualizat. Nici dragostea nu este înfățișată de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
imagine cuprinzătoare a lumii hetairelor creează scriitorul grec de origine siriană Lucian din Samosata (sec. II d.H.) în lucrarea Dialogurile curtezanelor. Autor al unor declamații sofistice, al dialogurilor ce au drept protagoniste curtezane de rând, Lucian din Samosata realizează mici scenete animate ce pun în evidență psihologia curtezanelor și neliniștile lor: afirmarea în lumea comercializării sexului, cucerirea clienților, pragmatismul alegerii clienților pe considerentul câștigului, lupta cu rivalele, gelozia, răzbunarea pe amantul necredincios sau indiferent. Autorul profilează tipuri diferite de curtezane: ingenue
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îndoială, datorită spontaneității fenomenelor de dramatizare, conceptul de mimesis are o origine specific teatrală, după cum ne amintește Aristotel, în Cartea I a Poeticii. Termenul "mimos" denumește într-adevăr texte dramatice care nu ne-au parvenit, "mimele lui Sofron și Xenarc", scenete cu subiecte scoase din viața cotidiană. Pe urmă, conceptul a fost aplicat în scurt timp atât artelor spațiului, ca dansul, pictura, sculptura (astăzi cinematografia), cât și artelor timpului, precum literatura narativă și uneori muzica. 1.2. Locul teatrului în tipologia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diletanți, „reuniunile” de teatru și muzică devenind numeroase, la orașe și la sate. Era o acțiune propagandistică și de aceea criteriul selectării pieselor era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile Alecsandri și Iosif Vulcan. Au fost jucate și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Ovidiu și Despot-Vodă de V. Alecsandri. După o perioadă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
tragicomedie în Piața Teatrului), un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
conflict violent, ireconciliabil, cu deznodamânt nefericit, infiorător (tragic). Genul dramatic modern și-a diversificat speciile dramatice În așa măsură, Încât denumirile lor sugerează multitudinea posibilităților de a se exprima În acest domeniu creatorii. Astfel se cunosc: melodrama, tragicomedia, farsa, vodevilul, sceneta, monologul etc. În folclorul românesc au existat și manifestări dramatice cunoscute azi drept teatrul popular. Cele mai cunoscute sunt cele organizate cu prilejul sărbătorilor de iarnă, numite Irozii, Haiducii, dar și Orația de nuntă, organizată la asemenea prilejuri. NOȚIUNI DE
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ale provinciei. O parte din schițe satirizează viața de familie („Vizită”), altele, școala („Lanțul slăbiciunilor”, „Un pedagog de școală nouă”), justiția („Telegrame”), presa („Ultima oră”), micii funcționari („Mici economii”), politicianismul („Boborul”) etc. Formele sub care apar schițele sunt foarte diverse: scenetă, povestire, telegrame, rapoarte, antologie de scrisori, tablă de materii etc. Trăsătura definitorie a tuturor schițelor este Înaltul grad de concentrare a expresiei. I. L. Caragiale pune mare accent pe dialog, eliminând În mare măsură descriptivismul. Lumea evocată de autor are viața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]