1,879 matches
-
n-are cum s-o vadă, Dar este evident, vorbesc eu întărit de imaginile sfinte, este vizibilă fără tăgadă dragostea și dăruirea pentru pictură a lui Theo! și îmbrățișez iarăși cu ochii întreaga biserică și parcă îi aud glasul de pe schelă, Îmi trebuie galben de nimb, Daniel! dar părintele Varava n-are cum să-l audă, Dar dragostea de Dumnezeu? mă întreabă cu abilitate părintele abia mișcându-și buzele în barba stufoasă, și zâmbetul meu piere ofilit sub ploaia acidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privirea inocentă a naturii, ochiul lor e pervertit zilnic cu imagini ale lumii profane, de aceea pictura religioasă trebuie, Părintele Varava împinge ușile împărătești la o parte și-mi face semn să-l urmez în altar, Vino să vezi! De pe schelă gârbovit de spate Theo mă întreabă, Cum se vede de jos, Daniel? Nu văd mare lucru din cauza schelelor! Hai vino sus! Mi-ai pregătit mortarul? Și iarăși glasul lui răsunător în biserica goală, Las greutățile, leagă găleata de frânghie! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebuie, Părintele Varava împinge ușile împărătești la o parte și-mi face semn să-l urmez în altar, Vino să vezi! De pe schelă gârbovit de spate Theo mă întreabă, Cum se vede de jos, Daniel? Nu văd mare lucru din cauza schelelor! Hai vino sus! Mi-ai pregătit mortarul? Și iarăși glasul lui răsunător în biserica goală, Las greutățile, leagă găleata de frânghie! Și pe scripetele din înaltul bolții urcă spre Theo, Privește, mă îndeamnă părintele stareț, uită-te în sus! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dintre noi s-a lăsat, am avea nevoie de-un ajutor, dacă e cineva pe-aici pe la mănăstire care ne-ar putea ajuta din când în când, vreun călugăr, dacă-i permit îndatoririle monahale, nu-i mare lucru, la ridicatul schelelor, la mortar, treburi din astea, Eu, părinte! și glasul meu a pornit din mine fără să mă întrebe, Eu, părinte! părintele Ioan se uită lung la mine și mă citește ca pe-o carte deschisă, cei doi meșteri mă măsoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
treisprezece ani, îmi amintesc ziua aceea de luni în care au început meșterii lucrul la biserica cea nouă, mă învârteam și eu pe acolo, fascinat de atâtea obiecte străine care, dintr-o dată, s-au instalat în universul meu neînsemnat, scări, schele, vopsele, pensule, var, doi pictori bărboși, unul mai tânăr și altul mai în vârstă, iar cu ei Theo, l-am iubit de la prima întrebare pe care mi-a pus-o, Câți ani ai, Daniel? m-a întrebat, Treisprezece, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culoare și desen! Liniile îl stârnesc numai pe Dumnezeu fără să-l cuprindă, pe când granița între cuvinte, tăceri și Dumnezeu o treci pe nesimțite, e mai elastică! Și când pictezi? întreb eu cu o nerăbdare abia stăpânită, Stând acolo pe schelă cu gâtul sucit, cu un sfânt pictat pe jumătate, sunt absolut golit de gânduri, nu există decât peretele din fața mea și rapiditatea mâinii, să nu se usuce peretele, asta e grija mea cea mai mare! Dumnezeu nu-i decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iisus pe brațul ei drept, când e dat ca jertfă pentru a se împlini scripturile, așa am pictat peste tot scena asta, scrumul din țigara lui nefumată se pierde prin aer împrăștiat de avântul larg al brațului său, Ridicăm astăzi schela aici, Janos știe ce are de făcut, iar pe tine te țin lângă mine, să mă urmărești cum lucrez, de-o parte și de alta a Mariei pun doi arhangheli și toată scena asta trebuie pictată iute ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu privirea, tot aici mai vine împărtășirea apostolilor, imaginea mielului lui Dumnezeu și firește dacă mai ai loc mai poți picta sfinți episcopi și sfinți diaconi, mari liturghisitori, e ceva de lucru aici, astăzi vom împărți registrele și ridicăm apoi schelele, mâine dimineață dăm cu al doilea strat de var și ne-apucăm de treabă, hmm, își ridică nemulțumit meșterul privirea spre înalt, Trebuie să mă gândesc și la următoarea problemă, ochii mei văzători și neștiutori se uită în direcția privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a spus meșterul înainte de noapte bună, abia a reușit astăzi să picteze îngerul din dreapta Mariei, s-a plâns permanent de dureri de spate și mai ales de ochii care, mă lasă vederea, a afirmat în repetate rânduri acolo sus pe schelă, pentru frescă, Theo, ai nevoie de cei mai buni ochi, iar dacă îi ai, mai devreme sau mai târziu rămâi fără ei, să mănânci mulți morcovi, îngerul aplecat ușor asupra Mariei se lăsa cu greu prins în culorile strălucitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un respectabil meșter Theo care a trăit cândva vremurile de apus ale acestei arte și n-a văzut, ce?! Să-mi vizitez la sfârșit de săptămână familia, să le duc bani și de luni s-o iau de la capăt pe schelă, asta să fie totul?! atât de puțin să fie tot ceea ce-mi doresc mai mult și nimic altceva?! Printre foile mele albe, schița după Ioan Gură de Aur din altar, pictat de meșterul Luca, m-a pus meșterul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a putea tăia mai bine bucata de pizza rămasă îi zăresc pentru o clipă pe sub rochie, pe umăr, firul subțire al, înfiorându-mă, gestul încetinit prin care își atinge domol cu șervetul buzele, despre nerăbdarea de a mă urca pe schelă îi vorbesc, despre, eu mai am încă în farfurie pizza cu ananas, numai eu vorbesc, ea tace acum privindu-mă, cuțitul și furculița ei împreunate în câmpia plată a farfuriei goale, așteaptă, pe fața de masă albă desfășurată palma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine care n-am ieșit dincolo de mănăstire și de sat decât de două ori în viață, numai când mi-am schimbat buletinul și când am fost la spital cu apendicita și cum el a pictat duminica și a căzut de pe schelă, bine că nu și-a rapt ceva, nici asta nu-i lucru curat, așa spune fratele Nicodim, eu cred că numai Dumnezeu le poate judeca, că el e-acolo sus și le vede pe toate, Așa-i, frate Rafael! Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cartea ce cuprinde de la alfa la omega toate înțelesurile lumii, îl recunoscusem pe Pantocrator întocmai ca la meșterul Luca, cel ce va veni să judece viii și morții și a cărui împărăție, nu m-am coborât în ziua aceea de pe schelă decât să-i aduc de câteva ori apă rece de la izvor și-n afară de o singură plăcintă cu brânză pe care a mâncat-o caldă, atunci când i-am adus-o, dintr-o răsuflare a înghițit-o, celelalte frumos stivuite au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
beatitudine încât trăiam tulburătoarea impresie că mă iau la întrecere cu îngerii, Dumnezeu îmi ascultase ruga fierbinte, în dimineața următoare, cum Theo mai zăbovea la el în odaie, m-am grăbit să urc scara de lemn ce ducea sus pe schelă, să admir în voie Pantocratorul de culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul sus și m-aplec ușor să nu dau la înălțime cu capul de boltă văd cu neîncredere la început, apoi cu dreaptă uimire că Pantocratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l recunoaște, neînțelegând ce-mi spune părintele întreb cu dreaptă nevinovăție, Eu de ce îl văd și peste noapte dispare? Cum adică dispare?! se minunează părintele, Ziua îl pictăm, seara îl lăsăm pe boltă și dimineața când urcăm din nou pe schelă nu-l mai găsim acolo, nu mai e! N-ar trebui să stăm într-o noapte să-l păzim? tot eu întreb cu acea curajoasă inocență a vârstei, părintele se-ntunecă la chip, rareori i-am văzut expresia asta neguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ostenit de al nu știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi împiedica viziunea, am stat de s-a făcut noapte în biserica goală, pustie și a început deodată să-mi fie frică și-am început în genunchi să mă rog, să spun pe rând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă audă, cine e acolo, de aici nu-i pot vedea chipul, e și întuneric în biserica goală, apoi Pantocratorul va dispărea cu totul de pe boltă și dimineață nu voi mai fi uimit de absența lui, mișcare sus pe schelă, piciorul drept ivindu-se pe scară, apoi și restul trupului cu pâlnia de lumină jucând aprinsă pe pereții întunecați ai bisericii, în spinare într-o pânză de sac strânsă peste umăr Pantocratorul fărâmițat, îmi dau seama că e Theo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai bisericii, în spinare într-o pânză de sac strânsă peste umăr Pantocratorul fărâmițat, îmi dau seama că e Theo și, totuși, întors cu spatele la mine, cu umbra alungindu-i-se mult pe pereți, nu-l recunosc, se strecoară printre bârnele schelei spre ieșire și, ajuns la ușă, stinge lumina din mână lăsând biserica în întunecime, reușesc cu greu să mă obișnuiesc cu noaptea coborâtă brusc în biserică și ochii mei caută neliniștiți ferestrele prin care bate slab lumina albă a lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
decât ce-mi spusese și noaptea din colțul întunecat al odăii mele și la lumina zilei m-am oglindit limpede din nou în apa de foc a cuvintelor sale, apoi m-am dus în biserică să pictez, toată ziua pe schelă la Pantocrator, pictând îl întrevăd fulgerător și iarăși îmi scapă, sunt atât de aproape și deodată prea mult sau prea puțin albastru de mantie îl face din nou să dispară, nemulțumit totuși spre seară, cinez, doar eu cu Daniel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără nici o remușcare și le fac sul, cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să prindă contururi după ce-mi obișnuiesc ochii cu, mă întind pe spate și deasupra mea, nu departe pe boltă, ultimul Pantocrator, aș fi putut să aprind luminile în biserică, dar îmi place lumina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut niște chibrituri și la marginea pădurii înalț un foc verde din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rămas definitiv pe boltă, Am fost și n-am fost fericit în dimineața aceea, mi-amintesc lăsându-mi spatele în iarbă, încep să se coboare umbrele, clopotele de vecernie au bătut de mult, mi-amintesc cum de dimineață am urcat schela, Theo n-a apărut la masă, știam că s-a întors în noaptea aceea în biserică, dar nu mai credeam că vreun Pantocrator va mai rămâne pe boltă, mă obișnuisem cu gândul, dacă Theo și părintele Ioan nu găseau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă obișnuisem cu gândul, dacă Theo și părintele Ioan nu găseau nimic nefiresc în asta, de ce mi-aș mai frământa eu capul de copil neștiutor cu taine pe care oricum nu le pot înțelege? urc și punând piciorul sus pe schelă mă uimește peste măsură noul Pantocrator, nu mai era cel de ieri, nici cel din zilele trecute, încercam să mă bucur că n-am găsit bolta goală, dar nu reușeam, Pantocratorul mă învăluia într-o amețeală stranie necontrolată, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scara și, întâlnindu-l pe părintele Ioan care se îndrepta spre izvor, l-am chemat să vadă, îl trăgeam de mână să vină mai repede, ca și cum m-aș fi temut să nu dispară Pantocratorul de pe boltă, s-a urcat pe schelă ridicându-și poalele hainei preoțești, eu urcând în urma lui, ajuns sus cu spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp cât veacul a început să coboare scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pădure și-mi trec prin minte imagini, cuvinte din zilele acelea, nu-mi amintesc să fi vorbit prea mult, albastru de cer, galben de soare, îmi cerea să-i prepar culorile, părintele Ioan n-a mai intrat în biserică, mutăm schelele, adu-mi o găleată de var și apoi mâna lui precisă pe perete, seara compresele cu apă rece pe ochi, îl dureau înfiorător ochii și nu voia să picteze cu ochelari, spunea că-l deranjează și-l împiedică să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]