801 matches
-
nu o iubește...” Chipul prea blând cu ochii prea rotunzi și limpezi, chipul ei inocent și fericit, o uimeau pe eroina care nu înțelegea acea iubire fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă să o înțeleagă. Aici nu se pune problema cunoașterii definiției dragostei după cuvântul biblic : “De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor iar dragoste nu am, făcutu-m-am arama
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
propria limfă cu sutienul pe care-l împături și-l așeză cu grijă în poșetă fără să gândească, fără să vadă nimic. Nu va mai iubi, nu va mai trăi, nu se va mai bucura, el era stăpânul, ea devenise sclava! Era golită de viață însă simți în continuare cum încă fibrila ascuns rămânând țintuită locului fără să răsufle, intuind iar cum își udă dedesubturile de naylon; organismul îi preluă lent o senzație ascunsă prin firmituri de repulsie care se mistuiau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind Galliile, Tolosa și satul lui natal, iar mai departe Pirineii și Hispania, unde fratele său luptase curajos pentru Galba, și mai încolo Lusitania, unde într-o zi de vară o îngrijise pe sclava preferată a lui Otho, care fusese un guvernator înțelept vreme de treisprezece ani, iar acum era la Roma, cu Galba. Își imagină că se oprește în înaltul cerului și contemplă tot Imperiul ce se întindea sub el, acolo jos, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de șef de trib? Cel care întreține armele de vînătoare, face rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noua asistentă a Mirandei Priestly. — Condoleanțe e numele meu! a hohotit el, aruncându-și capul rotund pe spate. Chiar așa poți să-mi și spui: „Condoleanțele mele!“ Ha, ha, ha. Hei, Eduardo, ascultă aici. Fata asta e una dintre noile sclave ale Mirandei! De unde vii, fătuco, de ești așa din cale-afară de prietenoasă? Din fundu’ Kansasului? O să te mănânce de vie, ha, ha, ha! Dar Înainte să găsesc un răspuns, un bărbat solid, purtând aceeași uniformă, s-a apropiat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cânepă și era și acum prea „zărghită“ ca să ducă o treabă la bun sfârșit, dar ne completam bine una pe cealaltă. Și mi-era dor de ea. Pentru că, ea fiind În anul Întâi la doctorat, iar eu fiind, practic, o sclavă, nu ne prea văzusem În ultima vreme. Abia așteptam weekendul. Simțeam cum zilele de muncă de paisprezece ore Îmi apasă picioarele, brațele, spinarea. Ochelarii Înlocuiseră lentilele de contact pe care le purtasem un deceniu Înainte de a veni aici, pentru că ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am vizualizat, prin telefon, cum Își ciulește urechile. Din partea Mirandei Priestly... de la revista Runway? — Ea Însăși. De ce? Ai auzit de ea? Ei, acesta a fost momentul În care s‑a transformat dintr‑o extrem de acidă asistentă de redacție Într‑o sclavă pe patru labe a lumii modei. — Dacă am auzit de ea? Dar bineînțeles! Nu o cunoaște toată lumea pe Miranda Priestly? Bine, dar ea e, cum să spun eu, cea mai importantă femeie din lumea modei. Și ce ziceai că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am avut o clipă impresia că plânge, dar când și l‑a ridicat din nou, pe fața lui nu se putea citi decât mânie. Nu crezi că aș prefera să fiu cu tine decât să mă duc ca să fiu sclava cuiva douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, timp de o săptămână Întreagă? am țipat eu, uitând că e și Lily pe undeva prin apartament. Poți să te gândești și tu o clipă măcar că poate nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la Monsieur Renaud și de la asistenții lui: Îmi confirmau prezența diverșilor șoferi și organizarea diverselor Întâlniri pentru a doua zi și de fiecare dată Își aminteau să Îmi ureze noapte bună, de parcă eram chiar o persoană adevărată, nu doar o sclavă, lucru pe care Îl apreciam. Cam Între al treilea și al patrulea mesaj m‑am pomenit dorindu‑mi ca unul dintre mesaje să fie de la Alex și am fost, drept urmare, Încântată și neliniștită În același timp când am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce mi-ai dat tu, eu nu-ți pot plăti nici cu milioane... Tu m-ai făcut femeie căci rămăsesem o fecioară frigidă. Asta mă face sclava ta În eternitate...“. „Retorică goală“, i-am răspuns; observ acum că sufăr teribil tocmai pentru că mi-a destăinuit acest secret. Dacă ar fi fost așa, aș fi vrut să simt că-mi aparține corporal numai mie, dar, instinctiv, o bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totul, dar hai mai repede! Te resping? Nu-ți plac? Lovește-mă, poate fug din calea iubirii pătimașe. Dar lovește tare, nu cere nimănui mila, lovește ca azi, mai tare chiar ca azi, distruge-mă, voi rămâne și după moarte sclava acestui minunat cuvânt: „Te iubesc, Petre“. Cred că exagerez. 4 octombrie 1961 (miercuri) Azi ne-am luat rămas-bun. Tu ai plecat până luni la Rădăuți, iar ochii mei Îți urmăresc lacom calea. Oare ce voi face până luni? Deocamdată, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se vedea, un picior, celălalt, ce aștept? O mână, unde o sprijin? Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă odată... P.S. Te iubeam, și totuși, cu trupul Îngrămădit În alte brațe, te-am Înșelat; ca femeie, era periculos să fiu sclava iubirii mele revărsată numai În tine; tu m-ai fi respins, scârbit de atâta dăruire, ca orice bărbat. Vocea lectorială Nu s-a mai semnat În nici un fel; era o modalitate de a rupe orice comunicare, de a se păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mișcare făcu prosopul să cadă cu totul. Maca se simți încurajat și se aplecă s-o sărute. — Nu vreau ! strigă ea. Nu vreau așa, m-am săturat. Bate-mă, umilește-mă, pune-mă în genunchi, fă-mă să mă simt sclava ta, pătrunde-mă peste tot ! M-am săturat de toți moșnegii cu care mă întâlnesc și de toate mozolelile lor... De toate opintelile lor bolmojite... Nu mai vreau să fiu linsă de sus până jos și umplută de bale ! Mângâiată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
riscul: — Majestatea Voastră, îmi acordați permisiunea de a pune o întrebare? Da, poți să-mi ceri orice, în afară de sămânța mea. Înțeleg ce vrea să spună și mă simt insultată. Îmi piere cheful de a mai vorbi. — Hai. Dă-i drumul, sclavo, ți-am dat permisiunea mea. Îmi piere glasul. Disperarea îmi inundă inima. Mă gândesc la ce am făcut ca să obțin această șansă unică. Parcă aud cum se scurge timpul și vocea lui Shim spunând: „Timpul Domniei Voastre a expirat, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
decid să i le dezvălui. Îi spun că îmi este milă de el, cu toate că el pare să fie puternic. Îi spun că nu sunt impresionată de faptul că a ales pentru a pedepsi nu un egal, ci pe mine, o sclavă lipsită de apărare. Îi spun că nu-l voi urî că mă pedepsește, pentru că îmi dau seama că trebuie să găsească și el pe cineva asupra căruia să-și verse frustrarea, și că nimic nu este mai la îndemână pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sumă frumușică, pe care fata o primește cu un „Vă mulțumesc“ dulce. Îi spun lui An-te-hai să stea cu ochii pe ea. După câteva zile, fata e prinsă spionând. Am prins-o! strigă An-te-hai, târând-o pe Norișor în fața mea. Sclava asta de nimic trăgea cu ochiul în scrisorile Majestății Voastre! Norișor neagă acuzația. Când o ameninț că o bat dacă nu mărturisește, ea își dă arama pe față. Ochii săi mici se scufundă în chipul gras atunci când urlă la An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mult, zice Nuharoo aproape cu delicatețe. Pot să te asigur că nu e nimic personal. — Pe cadru! strigă eunucul-șef Shim. Gărzile mă iau pe sus ca pe o găină. — Majestatea Voastră, țip eu, zbătându-mă să mă eliberez. Ca sclavă a Domniei Voastre, îmi cunosc crima. Deși nu merit, vă implor milă. Am început să-i spun copilului pe care-l port că sunteți adevărata lui mamă. Sunteți destinul lui. Motivul pentru care acest prunc va veni prin intermediul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fetele m-au sunat de dimineață acasă, ca să mă anunțe. —Kelly, ăă... mi-e atât de greață de chestia asta... —Nebunatico! Și eu, care am crezut tot timpul ăsta că ești o fată bună și harnică, care muncea ca o sclavă la bancă și trăia o viață deloc extraordinară, și acum aflu că ești o petrecăreață ascunsă? Serios, Bette, nici nu pot să-ți spun cât de șocată sunt. Noi toți te-am considerat, ei, un pic rezervată, ca să spun așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Acest stat era Dacia. Ea se întindea de la Tisa pînă la Carpați și Dunăre, de la Nistru pînă la Marea Neagră. Locuitorii acestei țări erau dacii, poporul cel mai războinic, cel mai curajos și cel mai liber din vremea cînd Roma era sclava lui Augustus. Dacii erau originari din provincia Josebas sau Margiane din Persia. Locuitorii acestei regiuni se numeau derbices și daes, iar dacii purtau și ei același nume. Erau curajoși, drepți, sobri, puternici. Preferau moartea dominației străine și erau mult diferiți
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de filosofie politică, venite din străinătate. În primul capitol al cărții sale, consacrat "timpului îndepărtat al Daciei", Kogălniceanu îi prezintă pe daci "ca pe poporul cel mai războinic, cel mai curajos și cel mai liber din vremea cînd Roma era sclava lui Augustus". Tema curajului războinic revine în punerea în scenă a războaielor contra turcilor din secolul al XV-lea, un fel de epopee crudă: "Valahii nu își pierduseră încă dorința de a lupta. Pe vreme de pace, ei se antrenau
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
discordante de femei ce-și asumă postùri masculine, arătînd astfel că toate reprezentările sexelor sînt constructe artificiale care pot fi însușite sau abandonate, după dorință. Imaginea cea mai ofensatoare din punct de vedere feminist, și anume aceea a Madonei ca sclavă, poate fi interpretată drept o fantezie a bărbatului capitalist care o proiectează pe un ecran video, în lanțuri și cu un inel gros de metal în jurul gîtului. Trebuie spus că are o importanță crucială faptul că această scenă este prezentată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
inel gros de metal în jurul gîtului. Trebuie spus că are o importanță crucială faptul că această scenă este prezentată ca o fantezie a capitalistului patriarhal din videoclip care își pune monoclul pentru a-și desfăta ochii cu imaginea Madonei ca sclavă proiectată pe un ecran video. Imaginile acestea cochetează fără îndoială cu concepția despre cinema care aparține bărbatului care privește și sugerează faptul că asemenea imagini în care femeile sînt transformate în obiecte sînt proiecții ale bărbaților care în fanteziile lor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
femeile sînt transformate în obiecte sînt proiecții ale bărbaților care în fanteziile lor văd femeia ca pe un obiect al dorinței sexuale. Din această perspectivă, Madona expune modul în care puterea și fantezia masculină transformă femeia în obiect, imaginîndu-și-o ca sclavă, ca animal sau ca un frumos obiect al poftei masculine și al dorinței de dominație 10. În toată această defilare de imagini masculine, Madona apare deodată îmbrăcată într-un costum, cu monoclu, cuprinzîndu-și pubisul cu mîna, într-un gest ce
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
maselor neagă acestora orice pretenție și orice capacitate de a schimba lumea, de a guverna Statul. Le lipsește prin definiție facultatea de a raționa, capacitatea de a se disciplina spre a îndeplini munca necesară supraviețuirii și culturii; în schimb, sînt sclavele impulsurilor de moment și sînt oricînd influențabile de primul venit. Societatea noastră trăiește declinul individului, asistă la apogeul maselor. Este dominată de forțe iraționale și inconștiente, care ies acum din vizuină și ni se arată spontan, așa cum sînt ele. Le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
omul ajunge să îi admire pe marii artiști sau savanți, personajele ilustre ale istoriei, pe scurt, toate figurile, faste sau nefaste, care populează Pantheonul imaginar al popoarelor: Nevoia de a admira a mulțimilor, decretează Le Bon, le transformă rapid în sclave ale indivizilor care exercită asupra lor un prestigiu puternic. Ele își adoră cu frenezie toți admiratorii"274. Această nevoie de a se supune nu e o necesitate psihică a individului. Nici nu o are, nici nu o manifestă cînd este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]