6,135 matches
-
lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea capcană infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întâlni din întâmplare pe drum, și nici unui membru al Poporului Vălului, al Poporului Spadei, sau al Poporului Lăncii nu i-ar fi trecut prin minte să-i facă vreun rău unei fete de aceeași rasă. Cât despre negrul Rachid, un sclav ashanti, un akli care se născuse și crescuse în sânul familiei, de un devotament dincolo de orice îndoială, era un bărbat foarte puternic și rezistent, capabil să facă față oricărei situații neplăcute. Cu toate acestea, Laila nu putea să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o familie. L-au binecuvântat, i-au dăruit o cămilă, o armă și o capră și i-au eliberat de sclavie pe el și pe toți urmașii lui, asigurându-l că gri-gri-ul, spiritul necurat care-i chinuiește până la moarte pe sclavii fugiți, nu-l va urmări niciodată. Moartea bătrânului și plecarea lui Rachid lăsară un gol în micuța comunitate; și Laila era adânc întristată, cu toate că fusese de acord și înțelesese că uriașul avea dreptul la propria lui viață după atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lucruri, pe care știuse să le folosească la timpul potrivit. Băiatul ce ajunsese acolo ca un fugar și muncise din răsputeri la construirea puțului devenise bărbatul care începea să-și pună întrebări cu privire viitorul anevoios al micii sale familii. Sclavii fuseseră eliberați, servitorii plecaseră unul câte unul, iar în tabără rămăseseră doar mama și frații săi, care aveau puține șanse să formeze un clan demn de un asemenea nume. Aisha avea deja vârsta când ar fi trebuit să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toate telejurnalele de seară să ne dedice cât mai mult spațiu posibil... Va veni o vreme când persoanele importante se vor strădui să moară în momentele de maximă audiență, zise blondul cu glas scăzut, mușcând cu furie muștiucul pipei. Devenim sclavii unui indice de audiență de care trebuie să ținem seama până și când ne ducem la budă. — Ce diferență de preț este între un anunț la ora asta și unul de dimineață? vru să știe Fawcett. În medie, cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
chestie ambiguă. Mereu sunt împreună în locurile potrivite, afișând cuplul perfect. Dar în ceea ce privește viața lor privată... Sunt zvonuri că el și Laura Archer, știi tu... Nimic substanțial. Și Catherine Hammond are un asistent care o urmează peste tot, ca un sclav devotat. Cei doi Hammond par să meargă fiecare pe drumul lui, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu se întâmplă să știi numele asistentului lui Catherine Hammond, nu? Puteam oricând să sun la Economic Research Foundation. Dar nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vizita, toți vor veni la noi pentru a cumpăra mâncare. Și noi o să le dăm ce avem, iar ei ne vor oferi tot ce posedă, chiar inimile și la urmă de tot sufletul. Și cu asta se vor face singuri sclavii noștri. Când închisese gura, Zaharel simțise că altcineva îi pusese în gură cuvintele astea mari. Trecură câteva luni de vană așteptare - foametea hălăduia mereu pe alte îndepărtate meleaguri. „Aleșii Domnului“ deveniseră nerăbdători, încât în secret fiecare își dorea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră cîinii, tot chemîndu-se Între ei dobermani cu cîini-lupi, Îndîrjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sîrma de oțel temeinic Întinsă, răsunînd precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
minunîndu-se și el de ce-i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și-i lăsă În jos, coborîndu-și genele, și ele roșiatice la vîrfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvîntat! SÎnt sclavul tău și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătînde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sudul Moldovei erau exportate prin porturile de la Marea Neagră (Cetatea Albă), pentru aprovizionarea Constantinopolului. Cantitățile de cereale erau mici în raport cu pământul disponibil pentru agricultură, nu și raportat la populație, care era rară, supus deseori jafurilor, prădăciunilor, dislocrii, capturării și vinderii ca sclavi pe piețele orientale. Se cultivau, în condițiile în care 70% din teritoriu era acoperit de păduri, terenurile libere, poienile, terasele joase ale apelor, puținele locuri obținute prin defrișare, în principal prin foc, defrișări care vor lua amploare 190 începând cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
adresare către acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale acestor călătorii. Obiectele făcute de oameni sunt considerate în continuare niște ființe vii. Schimbul lor și căutarea echivalențelor dintre ele înseamnă tot un fel de schimb, așa cum sunt schimburile de sclavi, de ostatici sau de femei; pentru obiecte se organizează o formă incipientă de troc, așa cum există deja, de multă vreme, unul pentru ființele umane. Aproape peste tot, dacă este scăpat de sub control, acest schimb de obiecte devine, ca și schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
distanțe niciodată atinse până atunci. în acest stadiu al dezvoltării omenirii, pe pământ există peste 50 de împărății, care se înfruntă sau dispar. Este tot mai greu să gestionezi ansambluri din ce în ce mai vaste: pentru așa ceva este nevoie de tot mai mulți sclavi și soldați, de tot mai multă organizare teritorială. însăși ordinea imperială începe să-și piardă sensul: forța nu mai e suficientă. Tot în acea epocă, făcându-și loc în istorie printre imperii, câteva triburi venite din Asia se instalează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-și afirma mai ferm identitatea, părăsesc Mesopotamia și se stabilesc în Canaan, pământul făgăduit de Dumnezeul lor unic și universal. Pentru aceste trei popoare, viața omului este bunul cel mai de preț; pentru ei, toți oamenii sunt egali îcu excepția sclavilor și a „veneticilor”); sărăcia e un blestem; lumea trebuie domesticită, îmbunătățită, reclădită din temelii, în așteptarea unui Mântuitor care va veni să schimbe legile. Pentru prima oară, viitorul omului pe Pământ este conceput ca putând - și trebuind - să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fondează orașele Tyr, Sidon, Cartagina, Utica, Gades îCádiz). Evreii părăsesc Canaanul pentru a merge în Egipt. în Peloponez, alte două popoare venite din Asia Centrală, dorienii și ionienii, dezvoltă și ei câteva orașe, dintre care Sparta, cetate preponderent agrară, folosind munca sclavilor străini, și Atena, mic port comercial orientat integral către larg. Spartanii, țărani și sedentari, devin o națiune militară din cauza fricii de propriii sclavi, în vreme ce atenienii, negustori, știutori de carte și marinari, se dotează cu o formidabilă flotă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Asia Centrală, dorienii și ionienii, dezvoltă și ei câteva orașe, dintre care Sparta, cetate preponderent agrară, folosind munca sclavilor străini, și Atena, mic port comercial orientat integral către larg. Spartanii, țărani și sedentari, devin o națiune militară din cauza fricii de propriii sclavi, în vreme ce atenienii, negustori, știutori de carte și marinari, se dotează cu o formidabilă flotă pentru a se apăra de vecinii lor. Tot atunci, conform legendei, Troia se prăbușește sub loviturile micenienilor, adică ale cretanilor, acesta fiind primul război dintre Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
moneda. Prima va pune capăt domniilor dinastice, iar cea de-a doua va permite exprimarea valorii oricărui obiect în funcție de un etalon unic. Și una, și cealaltă vizează smulgerea puterii din mâinile preoților și ale militarilor, pentru a o încredința negustorilor. Sclavii, atât de necesari celor două ordini anterioare, sunt încă pentru multă vreme esențiali pentru funcționarea noii ordini. Idealul iudo-grec consideră că: libertatea este o finalitate, iar respectarea codului moral e o condiție a supraviețuirii; bogăția este un dar al Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
alte părți; puterile religioasă și militară pierd puțin câte puțin controlul economiei și al politicii; o nouă clasă conducătoare, formată din negustori și oameni de finanțe, își ridică propriile libertăți la rangul de valoare supremă; această clasă nouă exploatează munca sclavilor, a țăranilor, a salariaților și a meșteșugarilor, făcând din controlul mijloacelor de muncă instrumentul puterii sale. Această nouă elită se aliază și cu Biserica, ale cărei prejudecăți cu privire la îndeletnicirile legate de bani diminuează; simultan însă, aceasta din urmă sporește restricțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
iudeo-grec, instituie libertatea de a circula, a crea, a transmite, a cunoaște și a face avere. Ele ocolesc apologia creștină a sărăciei și utilizează - în atelierele, antrepozitele, pe vasele sau în băncile lor - o muncă ceva mai liberă decât a sclavilor sau a iobagilor: munca salariată. Elitele nu sunt nici pacifiste, nici liberale: piața are nevoie de un stat puternic, pentru a instaura și apăra dreptul de proprietate. Cei care apără drepturile și interesele negustorimii sunt mercenarii. Aceasta permite elitelor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
premisele Ordinii economice La sfârșitul secolului al XII-lea, câteva porturi din Flandra și din Toscana, dispunând fiecare de o bază teritorială cuprinzând cele mai bune terenuri agricole de pe continent, constituie locuri de întâlnire a negustorilor aflați în trecere, a sclavilor revoltați, a țăranilor iobagi izgoniți de pe pământurile lor. Nici un monarh absolut nu preia surplusul acestor burguri situate la marginea feudalismului; iobăgia nu monopolizează întreaga forță de muncă; o nouă clasă creativă, burghezia, aplică un complex de cunoștințe tehnice noi, economisind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cel Mare; Prusia face la fel în 1740, odată cu domnia lui Friedrich de Hohenzollern. în 1720, China împăraților Qing ocupă Tibetul, apoi podișul Altai - Xinjiang de astăzi -, o regiune musulmană. în acest timp, zeci de milioane de africani vânduți ca sclavi de negustorii arabi sunt deportați spre diverse colonii de către portughezi, spanioli, olandezi, englezi și francezi. Așa cum a fost evident încă de la începuturile Ordinii economice, geopolitica evoluează mai mult cu comerțul și cu economia decât cu dinastiile. Secolul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
publică prima carte de referință despre economia de piață îAvuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei), Anglia trebuie să renunțe la suveranitatea asupra unei părți a Americii de Nord pentru a nu păstra decât ceea ce o interesează cu adevărat: bumbacul și sclavii care asigură producția lui la prețuri mici. Guvernul lui William Pitt redresează situația economică a țării aplicând doctrina lui Adam Smith; în 1786, el semnează chiar un tratat de liber-schimb cu cel mai mare rival de pe continent al Angliei, Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mari: în 1865, legea numită Locomotive Act reduce viteza autorizată a trenurilor la 2 mile pe oră în oraș și la 4 mile pe oră în afara lui. Și mai grav este că, în America, războiul de secesiune, eliberându-i pe sclavi, determină creșterea prețului bumbacului cumpărat de englezi de la sudiști. City, centrul financiar al lumii începând cu 1790, este astfel amenințat de apariția unor noi bănci în America. Iar lira sterlină este amenințată de dolar. Pentru a-i menține puterea, finanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
încetinită doar în timpul crizei din 1929, atinge 3,5 milioane de produse în 1941. Vânzarea de televizoare și de frigidere este relansată, în ciuda Marii Crize. Treptat, echipamentele de uz casnic înlocuiesc servitorii înegri, în cea mai mare parte), urmași ai sclavilor recent emancipați: numărul lor scade de la 4 milioane în 1920 la 300 000 în 1940; ceilalți îngroașă rândurile șomerilor. în 1935, Congresul votează Public Utility Holding Company Act, prin care orașele au acces la energie electrică ieftină, pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
său face dificilă organizarea muncii; modificările climatice, despre care vom mai vorbi, vor antrena, în regiunile semiaride, o scădere cu aproape 20% a recoltelor și distrugerea suprafețelor cultivabile din zonele umede. Populația activă, redusă timp de secole de negoțul de sclavi, iar astăzi de SIDA și de alte pandemii, va rămâne în continuare insuficient formată. O dată în plus, elitele vor continua să emigreze. Cea mai mare parte a continentului va fi și în viitor dominată de dezordini politice, corupție și violențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
avea darul de a alcătui fraze, încât omul trebuia să-i adune sensurile bucățică cu bucățică din interjecții, expresia feței, gesturi și clișee verbale. — Tu trebuia să trăiești în epoca aceea când femeile erau simple obiecte, iar bărbații stăpâni de sclavi, i-am zis. — Întâmplarea face să fiu un bărbat absolut normal. N-am putut să nu râd de această observație făcută cu toată seriozitatea. Dar el i-a dat drumul înainte, pășind în sus și-n jos prin cameră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]