1,649 matches
-
v-ar fi interesat, veți... Maigret chiar că devenea morocănos. — Asasinul și-a jefuit victima? bombăni el. — Nici vorbă. — O crimă pasională? — Puțin probabil. Spun asta, dar, după douăzeci și patru de ore, nu știu mai multe decît ieridimineață cînd am sosit. Scotoci printre hîrtii. — Numele victimei este Hélène Lange. Avea patruzeci și opt de ani și s-a născut la Marsilly, la vreo zece kilometri de La Rochelle. Am telefonat primăriei din Marsilly, și am aflat că mama ei, care rămăsese văduvă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de carton. — Viol? — Nici măcar tentativă. Și nici n-a fost furat ceva, după cîte știm. Articolul apărut În dimineața asta În La Tribune e destul de exact. Într-un sertar, am găsit cinci bancnote de o sută de franci. Asasinul a scotocit În geanta victimei și conținutul a fost Împrăștiat pe jos, inclusiv patru sute de franci În bancnote de zece și de douăzeci, precum și mărunțiș și un abonament la teatrul de la Grand Casino. — Casa fusese cumpărată de mult timp? — De nouă ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Soții Maleski au văzut lumină sub ușa salonului. Deoarece mai tîrziu, lumina va fi stinsă, Înseamnă că ucigașul era Încă acolo. Toată ziua m-am gîndit la asta. Ori a venit cu victima și a sugrumat-o, după care a scotocit prin casă, ori ea l-a surprins În timp ce căuta prin sertare și el a sugrumat-o. — Știi ceva despre bărbatul pe care doamna Vireveau pretinde că l-a Întîlnit la colțul străzii? — Lucrăm... Patronul unui bar, care trăgea obloanele, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
afle de la Hélène Lange și de aceasta refuza cu Încăpățînare să vorbească? Intrase În casă Înaintea ei, forțînd broasca de la ușă, și căutase În toate mobilele Înainte de venirea ei? Sau venise abia după ce femeia ajunsese acasă, comisese crima și apoi scotocise peste tot? — De ce zîmbiți, șefule? — Pentru că mă gîndesc la un detaliu stupid. — PÎnă să ajungă la Hotelul Gării, asasinul, dacă a luat-o În ordine alfabetică, probabil că a sunat de vreo treizeci de ori. Asta nu-ți spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu-i este fiu. L-au ales pe el. Asta înseamnă că e însemnat de soartă. Răscolește un pic im pacientat printre bijuterii și alte documente de familie. Unde sunt? Cu ele poate oricând să-i forțeze mâna lui Augustus. Scotocește mai adânc. Începe să zvârle nervos afară tot ce întâlnește în cale. Tot ele îl vor ajuta să-i dea lovitura de grație și lui Tiberius când va veni momentul. Degetele ating fundul lăzii. Respirația i se precipită. Se apleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vine să cred că eu sunt tipa inteligentă și sofisticată care zâmbește din oglindă ca o pisică Cheshire. Eu! Jemima Jones! Încă o dată, am rămas fără grai. ― Acum ești gata să pornești spre L.A., spune Geraldine triumfătoare, în timp ce eu îmi scotocesc prin geantă după portofel, încercând să nu-mi vină rău la vederea sumei imense pe care sunt pe cale s-o dau. Ei, la naiba, e o experiență unică în viață. Hainele astea or să mă țină o veșnicie, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
strălucire, spune ea și plescăie din limbă. Hainele astea, continuă, arătând spre geanta mea, sunt complet nepotrivite pentru zbor, fie și numai ca să te schimbi în ele la sfârșit. Ridic din umeri, iar ea îmi deschide valiza și începe să scotocească prin ea. ― Asta, mormăie ea, scoțând un tricou alb imaculat. Asta, mai spune, ținând în mână o pereche de pantaloni strâmți și dând aprobator din cap. Și asta, adăugă, alegând un pulover negru mare, ca să ți-l pui lejer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
doar la aeroport, și când nu-i porți pe ochi, poartă-i pe cap. Îmi arată cum să-mi ridic perfect părul cu ochelarii, care trebuie spus că par să confere pe loc o nuanță de strălucire. ― Hmm, spune ea, scotocind prin poșetă. Ce mai avem noi aici? Scoate două sticle de apă Evian și un tub ce arată ca un spray de păr, după care o selecție de recipiente care arată exotic. Apa e clar pentru tine, s-o bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vedem curând. Ies din baie înfășurată într-un halat de baie alb și pufos pe care Brad, grijuliu cum e, mi l-a agățat pe spatele ușii; am un alt prosop alb și pufos imens înfășurat peste părul umed. Îmi scotocesc în geantă și scot de acolo o mică broșură cu instrucțiuni de la AT&T. Citesc instrucțiunile, după care mă așez pe pat și ridic receptorul. 1 800 225 5288. ― Bună ziua și bine ați venit la AT&T. Pentru a începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a mormăit el atunci, afișându-și zâmbetul sfios care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și un pui semipreparat ambalat în celofan. Dar nu mă opresc aici, cu toate că știu că ar cam trebui. Mai scot niște pachete de salate gata făcute, brânză și prăjituri fără grăsimi. Arunc o privire furișă la castronul cu pâine și scotocesc până găsesc o felie de pâine din făină integrală. Apoi stau la masa din bucătărie și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. ― A, salut, spune Ben, sperând că n-a greșit numărul. Pe robot e o voce bărbătească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele. Presupun că vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum pică? ― N-ai vrea? Îmi deschid valiza și scotocesc prin grămada de lucruri: nu este acolo. Deschid sertarul unde-mi țin lenjeria: nu-i nici acolo. Mă uit în baie, în dormitor și în bucătărie. Mă uit sub canapea, pe canapea și în spatele canapelei: Nicăieri. ― La naiba. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rupt. Sau cățelușul cel maroniu! Din păcate, i s-a stricat piuitoarea. Sau rățușca... Ia, stai! Un cadou înseamnă ceva ce n-a mai fost folosit de altcineva, ceva nou-nouț. Se duce în sufragerie, acolo unde este și biblioteca ei, scotocește printre cărțile de colorat și cele cu povești și, în sfârșit a găsit portofelul. Îl ia și, tiptil, iese din casă îndreptându-se către magazinul cu jucării de peste drum. Se-ntoarce de acolo cu un elefănțel și-un ursuleț - ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și ordonat! îl laudă Sorina. Acum, pune totul în șifonier. Pe urmă... Sorin a venit lângă surioara lui. Are, însă, în mână un pachet. Sorina face ochii mari. S-a cam obrăznicit băiatul! Cine i-o fi dat voie să scotocească în ghiozdanul ei și să scoată de acolo jumătatea de felie de tort și jumătatea de ciocolată? E-adevărat că pentru el a adus tortul, dar... Ochii fetiței îl privesc fix. Băiatul nu prea înțelege ce anume înseamnă aceste priviri
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Speak ar putea apoi să propună reportajul ei spre publicare În revista The Nation. În același timp, Phil i-a atras atenția că trebuie să fie extrem de precaută. Jurnaliștii străini nu aveau voie În Birmania. Iar cei care erau prinși scotocind după opinii antiguvernamentale erau arestați Împreună cu informatorii lor, probabil chiar torturați, pentru ca apoi să dispară În vidul care Înghițise alte mii de oameni Înaintea lor. Cel mai grav era că guvernul local nega existența prizonierilor politici. Iar tu vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se găsea câte un jgheab prin care curgea un firicel de apă fără a reuși Însă să Îndepărteze depunerile. Heidi și-a acoperit nasul și gura cu o mască, a dat drumul la aparatul de purificat aerul și a scotocit În rucsac după diferite produse Împotriva microbilor. Celelalte femei s-au așezat pe vine și și-au Îngropat nasul În mânecă Încercând să nu vomite. În latrina pentru bărbați, Moff a emis un jet atât de puternic că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
medicale demne de un ipohondru. — Atunci, zise Harry, deocamdată o să folosim pipeta dacă se poate... Sigur, sigur. Heidi era de fapt Încântată. Pentru prima dată, arsenalul ei de doctorii era de folos cuiva. Stai, să-mi iau Întâi valiza. Heidi scotoci după echipamentul medical cu care venise, pe când ceilalți scormoneau prin bagajul de mână după alte obiecte folositoare: o căciulă de lână drept pat pentru cățelușă. O mănușă de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soldați japonezi zăcând pe câmp, cu sângele scurgându-li-se În pământ și transformându-se În noroi roșiatic. Și din acest sol fertil creșteau fantome la fel cum creșteau și tulpinile de trestie-de-zahăr. Privind fix siluetele aplecate, Își imagină că scotoceau după oase și cranii să le ia ca suvenire. Când sosi mâncarea, nu putu decât să se uite la platourile Încărcate. Din cauză că locul era atât de prost luminat, nici unul dintre prietenii mei nu putea distinge ce era pe platouri. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un răspuns. —Uitați-vă acolo, le spuse, arătând cu mâna. Acolo, bărbatul În picioare din barcă. Călătorii noștri Își ridicară capetele și scoaseră strigăte de Încântare când văzură că era vorba de unul dintre celebrii pescari Intha de pe lacul Inle. Scotociră după aparate și se auziră sunetele specifice ca de material sfâșiat când le scoaseră din husele Închise cu arici. Privind prin obiectiv, murmurau extaziați. Walter continuă: — Vedeți cum stă Într-un picior În timp ce cu celălalt ține vâsla? Acest lucru Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oră mai târziu, Harry bău ultima gură din sticla de șampanie pe care o achiziționase la prețul exorbitant practicat de Heinrich; o luase ca să ciocnească cu Marlena pentru Începutul poveștii lor de amor. Puse jos sticla și se apucă să scotocească În geamantan după litrul de tărie duty-free cumpărat În avion. Iată-l, Johnnie Walker Black, bunul lui prieten scoțian Într-o noapte de singurătate. Afară, un pescar Intha, În stare mai mult decât avansată de ebrietate, Începu să lălăie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am și asta, adăugă Heidi. Le arătă un băț pentru mers, improvizat dintr-o creangă lungă și subțire. Dwight se hlizi. Și crezi că te vei apăra cu ăla de tigri? De șerpi, spuse ea. Îl Înfig Înaintea mea. Vedeți? Scotoci printr-un morman de frunze de sub care fugi un gândac lucios și umed. — În acest fel, dacă e vreun șarpe sau altceva, o să atace Întâi bățul sau o să se dea la o parte. Ceilalți Începură să caute pe jos bețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că străinilor nu le place să stea pe rogojini. Vaselină și Os-de-pește aduseră o grămadă de haine și le puseră pe jos. Arătară spre ele: Luați, luați. Hei, uite-mi polarul, spuse Rupert și trase de o bluză portocalie. Ceilalți scotociră și ei În grămadă și găsiră hainele pe care și le luaseră cu ei pentru plimbarea matinală, care acum li se părea atât de Îndepărtată. — Crezusem că au rămas În camion, spuse Marlena. Le-au adus probabil cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe ceas și zic: - Ia să vedem noi ce s-a întâmplat! - la care bunica, privindu-mă admirativ, mă întreabă: - Dar vă pricepeți și la ceasuri? - Printre altele, da! - zic eu. Aveți cumva o șurubelniță? - Avem, cum să nu! - și scotocind într-un sertar al dulapului, îmi întinde obiectul. Exact ceea ce aveam nevoie, așa că acum, neavând nici o șansă să dau înapoi, am început să desfac ceasul bucată cu bucată. Mi s-a părut antrenantă și chiar simplă chestia asta, mai ales
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mult până când Balamber se hotărî să-i spună adevăratul motiv al vizitei - sau, mai degrabă, invaziei - sale neașteptate. Se întreba, neliniștit, dacă nu cumva nu stârnise, în ultimele săptămâni, furia acelor suflete pline de răutate, dar, oricât și-ar fi scotocit prin amintiri, nu reușea să găsească nimic să-și reproșeze. După lunile lungi de iarnă, le dusese tributul la ultima adunare din an, doar cu zece zile în urmă, la prima lună nouă din martie, cum făcuse întotdeauna până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]