1,662 matches
-
Această disponibilitate trebuie exersată, stimulată, îngrijită dacă teatrul te interesează la nivelul profund, adevărat, și nu ca pe o simulare, ca pe o demonstrație fără încetare. Altfel spus, mintea este alimentată continuu de dorința fundamentală de a afla, de a scotoci. Prin cărți, prin muzică, filme, pictură, prin tine însuți și, de ce nu, de jur împrejur. A fi curios înseamnă a fi deschis. Înseamnă a pofti chestiunea asta. Regizorul Alexandru Dabija face parte din această categorie, într-un fel, tot mai
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
ediție căreia, aparent, îi lipsește de la bun început argumentul noutății. Din fericire, editorul este un remarcabil cunoscător al operei, gândirii și personalității lui C. Stere și, totodată, un cercetător plin de acribie, care lasă impresia că nu obosește niciodată să scotocească prin ungherele presei de la sfârșitul secolului al XIX-lea ori prin cotloanele istoriei literare. În același timp, însă, Victor Durnea este înzestrat cu o inimă rece și, spre deosebire de alți editori, nu se lasă ispitit de ipoteze seducătoare și de potriviri
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
spatele ca o desagă prea grea; o tonă de trecut în fața căreia prezentul tremură ca o punte șubredă, spre firul de drum firav care poartă încă numele de viitor. Și prin această aglomerare, prin acest conglomerat de amintiri, cotrobăiește și scotocește memoria, cu aerele ei de doamnă selectivă și familiarizată cu cosmetizările. Sunt dotată cu o memorie defectuoasă, lacunară. De câte ori plecam în străinătate - și am călătorit mult, cu pasiune - mă rodea o îngrijorare, o aprehensiune: cum să fac, ce metode mnemotehnice
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
cea din urmă pagină. Întâlnirea cu vorbele de duh ale marilor oameni va fi pecetluită de un râs sănătos, reconfortant. Des MacHale: Om pansiv, om parșiv. Editura Humanitas, București, 2006. Preț: 19,00 lei. Misterul lui Drakulya Într-o noapte, scotocind prin biblioteca tatălui ei, o tânără de 16 ani face o descoperire stranie: un plic de scrisori îngălbenite de vreme, adresate „dragului și nefericitul succesor“. Iar alături, o carte bizară, cu pagini complet albe, mai puțin la mijloc, unde apare
Agenda2006-13-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284915_a_286244]
-
de lumină/ luînd forma obiectelor din jur". Ori: ,fiecare cuvînt este locul geometric/ de unde desprinderea de culpabilitate/ izbucnește cu intensitate maximă/ la fel ca o tăietură adîncă în burta unui manechin". Ori: ,pianistul cîntă cu degetele învelite în ciment/ și scotocește după notele ce cresc între coapsele de insectă/ ale unei femei descrescătoare allegro,/ nu mai vezi decît cîmpul roșu al unor idei derealiste/ pe care conștiința de a nu încăpea în ochii larvei/ îți încrucișează una cîte una membrele falangele
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
și eternă." O perlă, care eliberează, într-o cămașă fragilă și bine economisită, o veche sâcâială. Un emisar al libertăților nepuse pe hârtie, al poemelor bănuite, e acest vers dintâi sau, la fel de bine, din urmă. Nu cred că Ion Pillat scotocește, asemeni unor împătimiți mateini, căutători de ritmuri perfecte, prin câteva duzini de versuri inegale, împărțite în strofe, ca să-l găsească pe cel care sună deosebit, ale cărui oase pot să ducă toată stiva de închipuiri care-l completează. Mai degrabă
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură de viață.' În narațiunea, în intriga mea, nu e neapărat necesar să se cunoască toată istoria unui erou care a ajuns la o anume vârstă. Cred că aș fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului, chiar dacă nu pare semnificativ - ar putea căpăta un sens în cele din urmă. Consider că o caracterizare depinde în bună măsură de un anume sentiment al existenței personajului înainte de narațiunea propriuzisă, înainte de istoria imediată
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
iertaseră nici dulapul cu pahare și farfurii. Mai spărseseră cîteva din greșeală. Totuși nu le venise să creadă cînd Pomenea le ceruse să bată mărunt în pereți cu patul armei pînă la tencuială, în căutarea vreunei ascunzători zidite. Judecătorul, care scotocise cu mîna lui biroul lui Stelian nu găsea tocmai lista care-l interesa cel mai tare. Simțea că e în preajma lui. După vechea lui metodă s-a așezat pe scaunul tapițat din spatele biroului ca să să se pună mai bine în locul
Poștașul din sertar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7861_a_9186]
-
din multele cărți plate care au dus la demonetizarea numelui lui. Dimpotrivă, volumul de față nu ni-l înfățișează pe Einstein ca pe un ucenic vrăjitor care a mîntuit omenirea și nici ca pe un bătrînel nostim și cam trăsnit scotocind prin măruntaiele universului spre a descoperi în joacă un titlu de album pentru Mariah Carey. E o carte onestă de popularizare a fizicii scrisă în tiparul unei sobre lucrări de informare generală: timpul, simultaneitatea, curbura spațio-temporală, gravitația sunt analizate rînd
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
cam două pe semestru, uneori trei: Istoria filosofiei româneștii, Psihanaliză, un curs de masterat despre Ionescu, mai nou un curs doctoral, Cultura română între Gulag și Holocaust. - Cum te pregătești pentru ele? - O. Citesc. Recitesc. Prelucrez ce-am citit. Caut. Scotocesc în texte, îmi verific ipotezele, le reformulez. Un curs e o carte vorbită, deci munca e aceeași. Așa, cum scrii tu o carte cu tema strict delimitată. - Mă primești ca student întârziat la cursurile tale? - Mai bine vino la doctorat
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
la mijloc. Atîta/ știe, că «a fost scufundată»: dar/ unde? În raport cu masa de pornire în rotație... Arată cu/ degetul la cap, că e sărită de pe fix. Nu găsește/ locul, intră/ pe oriunde, cîte orificii are omul? Face pe dracul ghem, scotocește,/ taie, înțeapă,/ răstălmăcește, e rugată să arate limba și ea contractă cu/ cu putere maxilarele, țipă ca din gură de șarpe,/ nu-și găsește locul. Îi miroase/ a mîl sălciu. A/ fost scufundată sub un strat de mîl sălciu? Își
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
aproape dureros pentru toți cei cărora le pasă de istoria și cultura noastră, dincolo de regia meschină și ideologia frauduloasă a epocii: "Vizită la Prodan. Vizibil fericit că i-a apărut Horea. O muncă de peste patruzeci de ani - o viață! A scotocit toate arhivele, dar e nemulțumit că au mai rămas documente nedescoperite. La Viena, ca și la Budapesta, i-au dat numai câte o lună de ședere în arhive. Or, numai la Viena mai e un imens material neexplorat, muncă de
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
Covrig Roxana De la frigul mortal din Rusia, inundațiile din Marea Britanie și condițiile tămăduitoare pe care le au locuitorii din sud-vestul Franței, care scotocesc după costumul de baie, vremea a luat-o razna în zilele de dinainte și după Crăciun. În Moscova, temperatura a scăzut la minus 25 de grade Celsius- neobișnuit de rece într-o țară în care astfel de temperaturi ajung, în
Vremea o ia razna. În unele țări oamenii fac plajă, în altele, mor înghețați by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65261_a_66586]
-
latinește. Pînă astăzi, pierderea e incalculabilă. De ce spun toate acestea? Cred că vedeți legătura lăuntrică cu Europa noastră. Europa din acele momente și-a introdus o ambiguă dimensiune de universalitate. Zic ambiguă, pentru că, într-un fel, era reală și pozitivă. Scotocea, dacă-mi dați voie să întrebuințez acest cuvînt puțin vulgar, ungherele lumii și ale istoriei pentru a le aduce în lumea temporalității în devenire și pentru a le propune sau a le impune elementele noului pelerinaj, ale noii călătorii spre
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
de artă. Cu fler de comisar în veșnică anchetă din oficiu și cu suflet caritabil de misionar a cărui credință i-a subminat instinctul de conservare, el străbate extatic tărîmuri reale și țări imaginare, forează academic prin depozitele muzeelor și scotocește magic prin zoaiele mahalalelor, doar-doar se va întîlni cu luminile ascunse ale unor arderi creatoare neîmpărtășite ori cu mesajele subtile ale unor experiențe exemplare pentru care timpul profan n-a avut nici ochi, nici urechi și nici simțire, în general
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
care au scris Valéry și Mallarmé" (p. 28). Terenul pare deschis spre un pamflet în toată regula. Această ispită îi este însă străină unui autor precum Constantin Abăluță, mereu dispus să caute diamantele acolo unde nimeni nu se încumetă să scotocească. El îi găsește circumstanțe atenuante tânărului poet ("În fond, debusolării generale îi cad pradă nu nu-mai de-butanții") și descoperă în versurile sale semne certe al unei posibile evoluții. Cu totul altfel stau lucrurile atunci când versurile celuilalt vibrează plenar în inima
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
pe care am devorat-o". Citea enorm. Dar refuza să-și constituie bibliotecă. Cărțile din casă cînd - rareori - le avea, îl apăsau teribil. Prefera să și le procure de la Sorbona sau chiar de la bibliotecile de cartier, pe care le frecventa, scotocindu-le, prin depozite și rafturi, alegîndu-și nutrimentul pentru hămeseala lecturii. Cîndva nota: " Cine mă va lecui de cumplitul meu "Bildungstrieb"? Pe cine să fac vinovat de pasiunea mea pentru cărți, de nevoia de a mă "cultiva", de setea de a
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
realitate. Mă simt răspunzător pentru ele, nemaivorbind că-n ochii mei orice cuvînt are privilegiul de-a fi de neînlocuit". Altădată, la 21 ianuarie 1966, se tînguia în caiet: "Azi-dimineață, în loc să lucrez, m-am dus într-o librărie unde am scotocit mai bine de un ceas, fără nici o nevoie... Totul ca să mă eschivez de la lucru sau, mai exact, de la obligația de a mă așeza la masa de lucru. Obiceiul acesta de-a amîna de pe o zi pe alta e o crimă
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
la Craiova: "Am o situație specială, poate o slăbiciune: sunt primul candidat la președinția României despre care știți absolut tot. Nu am absolut niciun secret. Și pentru asta trebuie să-i mulțumesc lui Traian Băsescu și oamenilor lui, care au scotocit tot trecutul meu. Nu au găsit ce am făcut rău înainte să mă nasc, dar probabil vor găsi până în noiembrie. Știți foarte bine cine este familia mea, când am greșit. Am putut să îmi cer iertare, să mă ridic de la
TREI elementele folosite de Ponta pentru a-l distruge pe Iohannis by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79181_a_80506]
-
erau de găsit. Și atunci, vrînd parcă să suplinească lacuna informațională a autoarei, Cornel Ilie s-a apucat să întocmească galeria mortuară a răposaților români. E greu de spus cît timp i-a luat strîngerea informației și cîte arhive a scotocit pentru a scrie un volum atît de straniu. Rezultatul muncii sale confirmă impresiile așternute mai sus. E ca și cum te-ai plimba pe culoarul unui muzeu contemplînd fresca deceselor celebre. Vreți să știți cum au murit și cum au fost înmormîntați
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
Francisc. Umil și jovial în mod normal, Suveranul Pontif schimbă foaia când vine vorba despre păcătoșii care nu se căiesc. Iar aici îi include pe cei care se prefac buni creștini, dau bani Bisericii cu o mână și cu cealaltă scotocesc adânc și fură din buzunarul poporului și al țării. "Iisus a spus să li se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncați în mare", a afirmat Papa Francisc în predica sa de ieri. Tot el i-
Incredibil! Ce le-ar face Papa Francisc corupților by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55141_a_56466]
-
este cea a extincției. În ultimă instanță, Povestea Marelui Brigand e un roman polițist, în care se narează uciderea unui om. Dar cartea nu respectă regulile genului. În miezul subiectului se găsește o anchetă, a fost comisă o crimă, inspectorii scotocesc după urmele asasinului. Relatarea nu e însă atît de simplă și curgătoare. Judele Ștefan conchide, că în cazul lor nu se descoperă victima, nici mobilul, nici autorii mîrșăviei. Subiectul reflectă în mare fluctuațiile anchetei, iar figurile principale, depind de aparatul
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
ale unui nou născut. O mamă alesese să-l învelească și să-l expună așa pentru ca „trecătorii să știe că balotul ăsta nu e un deșeu, o grămadă ordinară de gunoi pe care o poți călca în picioare sau să scotocești în căutarea unei coji de pâine uitate. Aceasta e o ființă umană spun minusculele degete. Și Korczak vede, în această ultimă atenție a mamei pentru copilul ei, un concentrat de respect și de tandrețe”. Scriitoarea știe să nu patetizeze tragicul
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
că acest sentiment al „comuniunii”, adaug eu, o conduce pe d-na Cogălniceanu către unele inflamări stilistice dar important este ce anume ne aduce la cunoștință. A întreprins cercetări în spații încă neumblate ale istoriei literare sau umblate puțin. A scotocit arhivele, bibliotecile brăilene și din țară, vechile colecții, comparând și verificând, strângând la un loc date care împreună spun un lucru iar separat altceva. A plecat uneori de la simple impresii, supoziții, de la o afirmație a cuiva făcută întâmplător, simțind însă
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
aminte de iubirea unui bărbat care a fost al meu - numai al meu! Niciodată atins de mâna alteia. Nimeni alta în afară de mine! Doar eu! (Gâfâie și iese în fața casei, pe trepte. Lumina soarelui o inundă. Pare mirată. Se pomenește plângând. Scotocește în poșetă după batistă.) FLORA: Niciodată atins de mâna alteia? SERAFINA (cu aprigă mândrie): De nici o femeie în afară de mine! FLORA: Știu eu pe cineva care ar putea să spună altfel. Și nu departe de-aici. Nu mai departe de Square
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]