982 matches
-
de băsescu, dar conform semnului de la șefuleț, făcând puterea de tot rahatul. Asta s-a întâmplat, ehei, mai prin primăvară și atunci a ieșit un hăhăit național de toată frumusețea, numai Băsescu, se zice, că n-a hăhăit, ci a scrâșnit, „Dumnezeii și parastașii..." Vă rog să-l iertați, se credea încă pe puntea mineralierului. Mircea Toader și-a luat safardeaua meritată și a rămas pe mai departe lider de grup. Situația aceasta, chiar dacă multora le pare imbecilă, și PDL spera
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
peron pentru defilarea trecerii. Ieșit în aerul parcă puțin rarefiat al toamnei, se înfioră ușor, apoi privind în direcția trenului simți că e ceva în neregulă. Monstrul mare și negru cu ochi de foc se apropia încet pufăind rar, apoi scrâșnind ascuțit din frâne se opri. Din marchiza înaltă a locomotivei cu abur, mecanicul a cărui față strălucea în lumina focarului încins îi făcu semn că vrea să-i spună ceva. Impiegatul se apropie precaut, ferind țeava de purjare fiindcă era
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ai tocatului de frunză la câini. Ce înălțător! Eroul neamului trebuia să apară în fața poporului cu demisia în dinți și cu paloșul dreptății în mâini. În loc de asta, se dă jos din limuzină, se urcă patetic pe lada de bere, spunând scrâșnind cât de mult ne iubește. Mulțam de așa dragoste. Mai bine să le-o dea cadou dușmanilor. Dar văd că iar mi-am cam luat valea în loc să văd ce mai este pe aici prin curtea mea. Deocamdată zic și eu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noiembrie 1986 de la Rykjavik, Islanda, balanța puterii mondiale s-a clătinat pe margina abisului în momentul în care cei doi lideri mondiali s-au întâlnit în sala de conferințe a vechiului oraș din josul golfului. În timp ce oficialii Departamentului de Stat scrâșneau din dinți afară, Ronald Reagan a fost la un pas de a încuviința dezarmarea nucleară. Și asta ar fi fost exact ce le-ar fi trebuit sovieticilor, asigurându-le și liniștea economică de care aveau nevoie. Poate ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
mergând În tăcere de cealaltă parte a șoselei, cu o cameră foto pe piept și ranița mică pe spate, cu părul de culoarea grâului copt Împletit În două cozi, picioarele lungi și zvelte ascunse În blugi, tenișii albi sub care scrâșneau pietricele În care mortierele spărseseră șoseaua. Pe măsură ce se apropiau de front și bătălia răsuna mai aproape, pasul Îi părea mai viu și mai ferm, de parcă se străduia pe neștiute să ajungă la vreme la Întâlnirea inevitabilă care o aștepta peste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zâmbise lui Faulques distrată, ca și cum tot ce avea atunci În minte ar fi fost departe. Tipii ăia, adăugase brusc, Géricault și Rodin, aveau dreptate: numai artistul e cinstit. Fotografia e mincinoasă. Mai târziu, tot În acea dimineață, pietricelele de pe drum scrâșneau sub adidașii albi ai lui Olvido - șoseaua era plină de urmele pe casre le lăsase artileria - și Faulques le asculta scârțâitul mergând pe cealaltă parte, cu mâinile pe cele două aparate foto pregătite, atent la teren și la răscrucea din fața
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
propun un raport extrem de subtil între real și imaginar, oferind o lume concretă, a cărei prezență nu admite însă niciodată iluzia vieții. Două elemente opuse susțin perpetuu imaginea scenică: pietrișul alb ce acoperă scena ca o spumă parcă înghețată, dar scrâșnind la fiecare pas, și elegantul candelabru, agățat misterios deasupra acestor oameni plasați într-un spațiu ce nu mai distinge exteriorul de interior. [...] Melania Ursu Sonia, Gheorghe Nuțescu Astrov și Constantin Adamovici Unchiul Vanea Spectacolul e, cred, comentariul degradării care se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tenebrosul unei legende germanice.[...] Alexa Visarion este un temperament artistic extrem de incomod; el e mereu înclinat spre partea gravă a lucrurilor, spre partea neliniștitoare a existenței. S-ar zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dînsa. Cînd se scutură corpul vreunei persoane fără voie, în momentul acela o pomenește diavolul; și ca să piară dimprejurul ei, să-și scuipe în sîn. Cu spatele înapoi să nu mergi, că rîde dracul și plînge Maica Domnului. Să nu scrîșnești, că se bucură dracul. La Sf. Gheorghe și altă dată se fac pe la porți, portițe, ușile grajdului etc. cruci de dohot*, ca, viind duhurile necurate, să nu poată intra. Ouă părăsite nu este bine a se lua, c-apoi din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poți scoate-n doar trei zile un spectacol muzical! (chiar dacă repetasem textele, la masă, timp de șase luni adică, timp de 6 zile, căci aveam o repetiție-lectură pe lună). Eram în fața unei dileme: dau înapoi avansul și plec, ori rămîn, scrîșnind din dinți, certîndu-mă cu toți, luînd Xanax, și încropesc spectacolul. Ca orice om sărac, am ales soluția imposibilă. Am băut cafele, am început mișcarea, am ales decorul, din magazie, am căutat muzica, am desenat coregrafia și, seara, spectacolul se ivea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt aici păcatele lor, dincolo vor plânge, se vor văita, vor scrâșni din dinți. Nu-i cuvântul meu, ci al Celui Care ne va judeca atunci: <<Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia>>. (Matei 5, 4) și <<Vai vouă, care râdeți, că veți plânge>> (Luca 6, 25)<footnote Ibidem, în
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt aici păcatele lor, dincolo vor plânge, se vor văita, vor scrâșni din dinți. Nu-i cuvântul meu, ci al Celui Care ne va judeca atunci: <<Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia>>. (Matei 5, 4) și <<Vai vouă, care râdeți, că veți plânge>> (Luca 6, 25)<footnote Ibidem, în
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ne învață: jerbe lungi de scântei de sub roți - doar apoi se topește în ceață. Altu-i șpilul aicea, băieți! Alt dichis, și se riscă hoțește iar tramvaiul, clopoțind semeț epoci noi - perle noi - prevestește. El, tramvaiul, iabraș precum e le străpunge, scrâșnindu-și mânia din Rusia în URSS și de-acolo - din nou în Rusia. Filiera bere Cu fiecare înghițitură de bere mă fac mai bun Cu fiecare halbă - mai împăcat și mai tandru. Vântul mângâie teii osteniți de vipia zilei. Răcoarea
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
dobândește, pe plan psihologic, valențele unui teribil viol vizual. În continuare, caracterul eminamente vizual al substantivelor însoțite de determinanți este augmentat, proporțional, de aglutinarea paratactică a enunțurilor: "Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură; dinții îi scrâșneau și ochii săi sângerați se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții prevestitoare ieșea ca niște nasturi pe obrazul lui. După un chin de jumătate ceas, în sfârșit, își dete duhul în mâinile călăilor săi". Proza se încheie în aceeași
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
căruia își face loc un nebun evadat de la Golia. Înfățișarea acestuia este de o sălbăticie hiperbolizată. Văzându-se, inexplicabil, cu mâinile dezlegate de către jandarmi, maniacul "dă un ocol cu ochii și-și oprește privirile care ard spre ușa lui Zibal; scrâșnește din dinți, se repede țintă pe cele trei trepte și-ntr-o clipă, apucând în palma dreaptă capul copilului, în cea stângă pe al Surei, le izbește pe unul de altul cu atâta putere, că le confundă ca pe niște
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fratele decedat. Acesta îl urmărește în tindă pe Stavrache, care, ajuns la limita rezistenței psihice, încearcă să-l sugrume. Efectul este însă contrar celui scontat: "Dar cu cât strânge mai tare, cu atât chipul căpitanului se luminează; cu cât el scrâșnește, cu atât militarul râde mai zgomotos și mai vesel". În cele din urmă, ofițerul pleacă împreună cu trupa, lăsându-l pe erou pradă unei noi crize nervoase: "Dis-de-dimineață, d. Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului, rugându-l să vină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu i-ar legat mâinile cu o curea și nu l-ar fi lovit cu hotărâre: "Fratele îi trase un pumn strașnic în furca pieptului, așa că Stavrache șovăind nu-l mai ajunse cu mâinile și se prăbuși ca un taur, scrâșnind și răgând". Natura răspunde pe aceeași notă a haosului maladiv: "Viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân". Legat fedeleș, Stavrache renunță, în cele din urmă, la luptă, dar și cei doi adversari se văd constrânși
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
singur cu servitorii, protagonistul încearcă să savureze comoara din bibliotecă, însă este împiedicat de atmosfera tenebroasă, respirând un aer thanatic: Din jilțurile seculare exala miros de mort. Tablourile pereților priveau cu o fixitate inumană. Perdelele se clătinau la trecere; încuietorile scrâșneau strident; o ușă de dulap se deschise singură și atât de brusc când am ajuns în față, încât am tresărit". În plus, comunicarea enigmatică și, fără îndoială, gravă pe care i-o face cuplul de bătrâni se lovește atât de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cazul lui Ghiță opțiunea pentru Sodoma anunță deja sodomul. El se îndreptă încât părea îndoit așa de nalt ca mai nainte, privi împregiurul său, își ținti ochii la un stejar uscat ce stetea la depărtare de vreo cincizeci de pași, scrâșni din dinți, apoi își încordă toate puterile și să repezi înainte. Mânia necontrolată, ca factor motivant, îl duce pe Lică până la "a ucide doi oameni" (Arthur Miller), încă doi, cei mai apropiați: propria persoană (fizic) și pe cealaltă (emoțional) care
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
noi sărim pe partea cealaltă a trenului și urcăm prin tufișul de la Cascadă. Nu-i rea ideea, numai că ungurul e Înarmat. Lăsați-l pe mâna mea! zise Traian Pop. Tocmai când zicea acestea, frânele de la roțile vagoanelor Începură să scrâșnească și trenul se opri. Semnalul era tras, trenul nu avea intrare În gară. Cu o bucată de țeavă pe care o găsi În vagon, Ghițu Îl lovi În cap pe cendăr Încât trebuie să-i fi crăpat țeasta. Unul deschise
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
când va trebui să împingem la mașină. Cu oarecare frică am intrat pe drumul din pădure. Primele sute de metri a mers, dar la un moment dar, roțile din față a Zambilicăi au intrat periculos de mult în noroi. Patina, scrâșnea, urla, se vedea că, sărmana, făcea totul pentru a ne scoate din bucluc, dar... stăteam pe loc. Eu și cu Gabi ne-am dat jos și am început să împingem mașina din spate. A mers, am ieșit din știoalna aceea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plecă până în pământ și așa aplecat de mijloc ridică doar capul și șopti printre dinți: — Măria ta, să trăiești, măria ta... — Cum? — Am vrut să spun să oprești, măria ta, pentru o săptămână vânzarea grâului. Nu-i greu. O săptămână, scrâșni fostul ienicer. Mâine e Sfântul Dumitru. Te duci acum la spătărie și dai poruncă să stea vânzarea grâului de la jitnițele domnești și-o oprești și măria ta. Nu trebuie să afle Ahmed aga baș-capegiul cui se vinde grâul. Și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țesătura neagră de pe pupitru, pietricele albe aruncând spre tavan sclipiri de curcubeu. Începu o tocmeală ca la târg, evreii se tânguiau, luau safirele din mâna voievodului, le admirau și plângeau, spunând că nu se pot despărți de ele, vodă ofta, scrâșnea din dinți, aducându-și aminte în gând câte pungi înghițiseră sultana validé, seraschierul, marele vizir, marele muftiu, dragomanul și alții, se ruga tot în gând să nu ajungă să blesteme și-și făcea cruce cu limba în gură. — Nu am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori nocturni ai unei banchize uscate, eschimoși negri dârdâind în igluurile lor cubice. Da, negri, căci poartă lungi veșminte negre, iar sarea care-i năpădește până-n vârful unghiilor, sarea amăruie care le scrâșnește între dinți în timp ce dorm, cufundați în somnul polar al nopților, sarea pe care o beau o dată cu apa singurului izvor, aflat în adâncul unei crestături strălucitoare, lasă uneori pe straiele lor întunecate lungi dâre, ca urmele melcilor după ploaie. O, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sau ciudate țipete de păsări. Uriașul se apropie de șofer. Acesta, mic și slab, sprijinit de unul din stâlpii de bambus, își înfundase mâinile în buzunarele unei salopete, cândva albastră, dar care acum era îmbâcsită de praful roșu ce le scrâșnise toată ziua între dinți. Cu un surâs fericit pe fața lui tânără dar plină de zbârcituri, privea, fără să vadă, stelele istovite ce mai pluteau încă pe cerul umed. Dar țipetele de pasăre se auziră mai limpede, amestecate cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]