88,469 matches
-
și dovada alb pe negru a ticăloșiei lor. Au închiriat în turbare spațiu publicitar, dedându-se la cele mai jegoase denunțuri pe care le-am citit vreodată. După ce-au epuizat metoda "telefoanelor murdare", a "fluturașilor" la fel de murdari și a scrisorilor scabroase, era inevitabil să ajungă la incalificabile atacuri la persoană și la mârșăvii indescriptibile. O fi și asta parte a "dreptului la informare"?! Se prea poate. Dar mă întreb: ce fel de informare e aia în care un partid mafiotic
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
Paradoxal, toate aceste române sunt retorica pură, cu toate ca reclamă violent un background existențial pe cât de critic, pe atât de concret, declarat în afara abstractului. Că și în celelalte cazuri, discursul Letopizdețului se situează în proximitatea confesivului: un fel de autobiografie mascată, scrisoare adresată iubitei, jurnal de criză ș.cl. Plus galeria de portrete a celor din grup pe care o întâlnim și la Șchiop: revoltă să fie, dar neapărat în grup. De aici lipsa unui subiect care să susțină acest way of life
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
finalele atipice nu sînt la fel de ușor de adaptat flexiunii comune: accepta mai usor desinențe numele în e (Zoe), apoi cele în i (Lili) și chiar în consoana (Carmen); cel mai greu numele în o (Calipso). Pentru numele Zoe, putem relua Scrisoarea pierdută, unde observăm că de obicei flexiunea se rezolvă prin recursul la altă formă a numelui - (coanii) Joițichii; Tipătescu folosește însă curent numele Zoe, inclusiv la genitiv, într-o formă normală pentru limba vorbită: "ești candidatul Zoii" (ÎI, 10). Flexiunea
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
Ion Buzași Scrisoarea amicală, intens cultivată în secolele trecute, a dobândit și virtuți literare, dacă ne gândim numai la vestitele Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica. La scriitorii ardeleni din secolul al XIX-lea era mai ales o formă de comunicare
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
Ion Buzași Scrisoarea amicală, intens cultivată în secolele trecute, a dobândit și virtuți literare, dacă ne gândim numai la vestitele Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica. La scriitorii ardeleni din secolul al XIX-lea era mai ales o formă de comunicare, căzută în desuetudine în secolul XX, concurată de telefon, telegramă, mai nou Internetul. Mircea Zaciu (1928-2000) este unul
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
Ion Ghica. La scriitorii ardeleni din secolul al XIX-lea era mai ales o formă de comunicare, căzută în desuetudine în secolul XX, concurată de telefon, telegramă, mai nou Internetul. Mircea Zaciu (1928-2000) este unul dintre epistolierii ardeleni care prelungește scrisoarea amicală cu valențe documentare și literare până aproape de zilele noastre. Ion Brad (n. 1929) a fost coleg de filologie clujeană cu Mircea Zaciu în perioada 1948-1953. Zaciu provenea dintr-o familie de intelectuali orădeni, Ion Brad, fiu de țărani din
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
temeinică teză de doctorat. în 1955, Ion Brad pleacă la București, unde va avea o ascendentă carieră politică și notorietate literară. De acum începe dialogul epistolar, mai insistent din partea lui Mircea Zaciu. (De altminteri până în 1997, cartea nu reproduce și scrisorile lui Ion Brad, așa că paginile constituie de fapt un monolog al epistolierului de la Cluj și, într-un fel, țin locul Jurnalului la care Zaciu va lucra din deceniul opt al secolului trecut, numit de el "deceniul satanic". Este în aceste
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
lui Ion Brad, așa că paginile constituie de fapt un monolog al epistolierului de la Cluj și, într-un fel, țin locul Jurnalului la care Zaciu va lucra din deceniul opt al secolului trecut, numit de el "deceniul satanic". Este în aceste scrisori mai ales un document sufletesc și o cronică a vieții literare a Clujului din anii postbelici. Rămas la Cluj, de care n-a reușit să se apropie sufletește niciodată, intră în învățământul universitar, va ajunge un profesor respectat, dar până la
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
va suferi numeroase piedici și vexațiuni: să amintim numai rechemarea intempestivă de la lectoratul din Germania, fără nici o explicație și amânarea enervantă a acordării titlului de doctor în Litere, din cauza unei comisii vindicative și meschine. Deși spune și repetă în multe scrisori că îndrăgește tot mai mult cariera universitară (nu și Clujul universitar, pentru că îi mărturisește lui Ion Brad că vrea să se mute la București sau chiar la Baia Mare) gândul inițial al lui Mircea Zaciu a fost să devină scriitor, nuvelist
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
nobilelor piese expuse permanent sechestrului. La fel se întîmplă și cu biblioteca, prin ale cărei titluri se poate verifica încă o dată temeinicia erudiției posesorului unui adevărat "depozit de carte", unic la vremea aceea. Descoperite mai tîrziu, cele aproximativ 3000 de scrisori adresate în special mamei, Catinca, și soției sale, Sașa, par concepute în stilul lui P. Mérimée - "maître des lettres familières" - și se constituie în veritabile bruioane ale unui roman autobiografic. De altfel, Călinescu nu ezită a-și face mîna de
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce are. Nu mai știu care-i pasărea, care-i Lili...". De altfel, clasicii ne surprind mereu prin intuițiile lor moderniste și chiar postmoderniste. Dacă ultima Scrisoare a lui Negruzzi este compusă într-o curată limbă "spargă", Odobescu practică și el, cu naturalețe, intertextualismul, instalîndu-se mimetic în modele pe care le secătuiește de expresivitate în folos propriu. Ludic, ironic, înnobilînd prin virtuozitate și erudiție badinerii și bagatele
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
mexicancă. Urcasem spre cabana lui pe poteca binecunoscută lui Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Drumul către paradis, descris în "Jurnalul" lui Liiceanu ca un drum al eliberării și al libertății interioare. Păltiniș, "halta de ajustare", cum spune Pleșu într-o scrisoare către Noica, trimisă de la Heidelberg. Undeva, pașii ni s-au amestecat pe potecă. Poate și amintirile. Am privit plină de uimire și de admirație, a cîta oară, pădurea de brazi de peste drum. Nu cred să fi văzut vreodată atîta fălnicie
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
libertatea de mișcare a oamenilor între Est și Vest a devenit o certitudine. București-Paris, o rută ce părea utopică în urmă cu doar cîțiva ani, a devenit un drum la fel de banal și ușor de străbătut precum București-Cluj, iar cărțile și scrisorile circulă fără nici un fel de opreliște între Est și Vest. Eugčne Ionesco și Emil Cioran, două dintre blazoanele spiritualității românești părăsesc această lume, dar în presa și în librăriile din țară apar nume noi, unele purtînd semnele unor posibile destine
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
morții, Cioran descompunea tonic și vital speranțele, totul părea frenetic și posibil. Acum nu mai sunt, nici Mircea, nici Eugen, nici Cioran. Am rămas noi să mai plîngem, cît ne va mai fi dat, Ťla apa Vavilonuluiť" (pp. 240-241). O scrisoare venită din țară, prin intermediul unei prietene din Elveția, conținînd un proces verbal scris de mîna mamei sale după o inspecție școlară, o transpune într-o existență rămasă ca un vis îndepărtat, din alt timp și alt loc. Durerea este înfățișată
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
în ciuda anumitor inadvertențe comise de cel care le relatează: Agendele nu se întind pe o perioadă de "peste treizeci de ani", ci acoperă o durată de două decenii neîmplinite. în timpul regimului lui Antonescu, Lovinescu a publicat în repetate rânduri articole, scrisori deschise, confesiuni autobiografice și cărți. (continuare în numărul viitor)
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
în care OBSERVATORUL CULTURAL găzduiește solemn și fără umor orice inepție care privește revista noastră ori pe redactorii ei. în loc să-și exprime bărbătește eventualele dezacorduri, Observatorul se folosește de interpuși sau de terți. De ce dl. Petrescu nu i-a adresat Scrisoarea deschisă dlui Nicolae Manolescu, din numărul 224 al Observatorului la România literară ori în Timpul ieșean unde d-sa publicase textul la care dl. Manolescu i-a răspuns cu cîteva săptămîni în urmă? Lăsînd la o parte gentilețea dlui Lefter de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
cîteva săptămîni în urmă? Lăsînd la o parte gentilețea dlui Lefter de a se pune la dispoziția oricărui atac, indiferent de calitate, împotriva unei reviste și a unui om care nu i-au făcut nici un rău, trebuie să spunem că Scrisoarea deschisă a dlui Petrescu este atît de pretențios-stupidă încît ar fi interzis orice comentariu. De cîte cărți are nevoie cineva ca să fie scriitor? se întreabă dl. Petrescu retoric. De una și bună, am zice noi, fără să ne gîndim neapărat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
frate, cunoscîndu-l ce om de treabă și capabil este, a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur, merită". Să-i mulțumești bunului prieten. Apoi, la scurt timp ("Piază rea" s-a vărsat untdelemnul!") să afli că plicul cu scrisoarea de recomandare conținea cu totul altceva și anume: "Moftangiul care-ți aduce această scrisoare" Îmi fac o datorie amicală să-ți atrag atenția asupra acestui caraghios"Ia seama, nu-i acorda nici un crezămînt" Poate avea cîteodată spirit, dar foarte superficial
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
a dorit și ce, desigur, merită". Să-i mulțumești bunului prieten. Apoi, la scurt timp ("Piază rea" s-a vărsat untdelemnul!") să afli că plicul cu scrisoarea de recomandare conținea cu totul altceva și anume: "Moftangiul care-ți aduce această scrisoare" Îmi fac o datorie amicală să-ți atrag atenția asupra acestui caraghios"Ia seama, nu-i acorda nici un crezămînt" Poate avea cîteodată spirit, dar foarte superficial și cu deosebire zevzec"" l O infamie nouă pe vechiul tipar s-a desfășurat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
împinge spre noi provocări. Urmează un traseu de studii universitare, pornind dinspre Leipzig spre Viena, apoi din nou în Germania, la Tübingen, oraș evocator prin personalitățile culturale care-și legaseră existența de aceste locuri: Hölderlin, Uhland, Schelling, Hegel. Într-o scrisoare către bunul său prieten din copilărie Ion Barbu (Dan Barbilian), "eternul student" admite sacrificiul întru cunoaștere: Am făcut un act de deznădejde plecînd". El știe că nu mai există cale de întoarcere înainte de a dobîndi "averea" în stare a-l
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
lui de a crede. Atît de încercat, închis între 1959 și 1964, Nicu Steinhardt trăia plenar în lumea culturii, era interesat și obsedat de tot ce se întîmpla. Revista Nord Literar nr.4 din aprilie, apărută la Baia Mare, publică cîteva scrisori dintr-o corespondență inedită, purtată cu un vechi prieten din tinerețe, Eugen Jenney (Kohn), emigrat după cel de-al doilea război în SUA. După ce au ales, în numerele trecute, scrisori din anii 1978-1982, redactorii se opresc acum la patru epistole
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
Literar nr.4 din aprilie, apărută la Baia Mare, publică cîteva scrisori dintr-o corespondență inedită, purtată cu un vechi prieten din tinerețe, Eugen Jenney (Kohn), emigrat după cel de-al doilea război în SUA. După ce au ales, în numerele trecute, scrisori din anii 1978-1982, redactorii se opresc acum la patru epistole din intervalul 1965-1971. La un an de la ieșirea din pușcărie, N.Steinhardt era pus la curent cu toate noutățile din film, teatru, muzică. "Cinematograful, în ultimul timp, nu mi-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
am văzut). Muzică: Boulez, Webern, Schonberg, Hindemith. După cum vezi, tip-top. Se pare, că după o lungă așteptare, voi izbuti să obțin în curînd o slujbuliță la o fabrică. (Nothing to get excited about, dar c'est toujours ca!)" În altă scrisoare, din 1968, îi cere prietenului său o mulțime de detalii despre locuri și monumente americane. Traducea o carte din literatura americană și întîmpina greutăți. Se tot vorbește de monumentul lui Lincoln de la Washington. Bine. Dar apoi și de "Jefferson Memorial
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
prin vastitate și diversitate, cuprinzînd autori - Dna de Staël, Dna de Sevigné, Camus, Faure, Gide, Ponge, Montherlant, Bertrand, Delacroix, Genette, Blanchot, Flaubert, Chaunu, Ricoeur, Cohen, Cioran, Bachelard, Proust, Rimbaud, Apperry, Nothombe, Cocteau, Courier, Laurens etc. - și genuri - roman, eseu, studiu, scrisoare, aforism, poezie - dintre cele mai felurite, este constant însoțită de o reflecție gravă, profundă, serioasă, puțin îngrijorată, despre experiența traducerii și statutul ingrat al traducătorului.La aceasta se adaugă dorința și convingerea de a transmite și împărtăși bogata ei experiență
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
la altul. O "poezie" dadaistă se pretează cel mai bine la o traducere literală, opțiune atât de mult apărată de un Walter Benjamin sau de un Antoine Berman, dar inaplicabilă pe multe opere în proză. O traducere ca aceea din Scrisorile Doamnei de Sévigné trebuie să aibă un parfum de arhaicitate, fără a recurge însă la o limbă cu adevărat arhaică, inaccesibilă publicului actual, și trebuie să evite "ravagiile conotative" ce sunt o primejdie în traducerea unor termeni specifici unei anumite
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]