979 matches
-
Bill și cei ca el sunt acum cu degețelele băgate adânc În plăcintă. Ascultă ce-ți spun, omul ăsta e prezent peste tot. Îl priveau cum Își bea berea Înconjurat de cunoștințe. Își strivise țigara lovind-o stângaci Într-o scrumieră și Își Întărea efectul bancurilor bătându-i pe umăr pe ascultători. Râdea mult și Întotdeauna foarte tare. De la depărtare, nu puteau să prindă decât câte-o vorbă: „...anul trecut Yankees au avut doar ghini oane, anul ăsta urcă... Vă spun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
teptate că ești cel mai bun prieten al meu. știi foarte bine de ce-am venit. Un prieten de-al nostru a dispărut și am nevoie de tine ca să-l găsesc. — Am Înțeles, a zis el zâmbind. A luat o scrumieră, a pus-o Într-alt loc pe masă și s-a uitat la ea cu expresia unuia care abia a terminat să-și aranjeze mobilele În salon. Un prieten. — Ascultă, Bill, neînțelegeri au existat Între noi În toți anii ăștia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să tac, dar știu În același timp că tu ești În fond un om de bine care Încearcă să facă lucruri bune. — Chiar așa? Da, eu așa cred. În ciuda aparențelor detestabile. Bill Schneider a zâmbit și a schimbat iar locul scrumierei, Încercând să obțină un alt aranjament. — Prietenul ăsta al tău e american, sau nu? — Nu, e olandez. Mai exact spus olandezo-indonezian. — Asta nu e-n regulă, Margaret, pentru că eu nu pot să mă ocup decât de nevoile cetățenilor americani! Toți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și trei fluturași rupți, dosare, tenculețe de cărți, un aparat de radio stricat, o carte poștală de la Hobart: Minunata zonă a portului și o farfurie de porțelan cu portretul unui foarte tânăr președinte Mao. Pe asta o folosea Mick drept scrumieră. Pe rafturile grosolane ale bibliotecii, proptită de niște cărți broșate, era o fotografie de-a lui Mick la patru-cinci ani, instalat pe-o bicicletă, Într-o hăinuță de tweed, cu cravată dungată. Mama lui se apleca să țină coarnele bicicletei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pregătiți de plecare Într-o expediție În locuri Îndepărtate. Nu s-au uitat la ea, și-au văzut de treabă, aplecați asupra sertarelor de clasare, a mașinilor de scris ori a hărților. Pe birouri erau sticle deschise de Fanta și scrumiere care dădeau pe dinafară, iar aerul era parfumat de aroma țigărilor kretek, un miros care-i plăcea. O pânză În ulei Înfățișa cam rudimentar un vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână sunt curbate fiecare altfel, dar întotdeauna vizibil; scrumiera îmi comunică zilnic dacă criza mea face progrese.“ Privind lucrurile din perspectiva zilei de azi și de îndată ce împart evoluția anilor de până acum în trei secțiuni - a nefumătorului, a fumătorului de țigări răsucite de mână și a fumătorului de pipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ai privit vreodată, noaptea, o cameră de cămin de băieți? Sânt câteva elemente care se regăsesc în fiecare loc, indiferent de profilul facultății unde studiază băiatul și care mărturisesc despre studenție mai bine ca oricine. Există întotdeauna sub pat o scrumieră; improvizată, de obicei dintr-o cutie de conservă, care nu se prea golește niciodată și care duhnește a tutun, inevitabil un ziar vechi pe care zac în întuneric resturi de ceapă, neapărat niște coji de parizer minuțios curățate, nu cumva
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pru mutat astă-seară, ca pe niște accesorii asortate perlelor din urechi, numai ca să i le dăruiască lui, egal, potolit, fără grimasa firească în asemenea situații, fără să-și fi pierdut o clipă cumpătul. — Ești dezgustător. Lamentabil. Absolut lamentabil. Al patrulea. Scrumiera improvizată într-o farfurioară de cafea (surprinzătoare combinație - ceșcuțe și farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o cameră În alta tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și scrumierele pline cu mucuri mucegăite de țigară și resturile de mîncare rămase de la cina pe care Noimann o luase Înainte de intra În marș. Toate aceste resturi erau Învelite cu grijă În mii de fire strălucitoare și atârnate În diferite locuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Satanovski Își deplasă toate cele patru urechi, rotindu-le În jurul capului. În curând, În jurul frunții lui apăru ca un fel de nimb sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și suprafața infinită, sau poate invers, ci ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o țigară, dar țigara se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
secunde ale orei de curs, se așeza la catedră ca un tigru în taiga, își așeza cărțile, întotdeauna aducea o grămadă de cărți cu el, și traducea direct din engleză, comenta ideile și informația pe textul bibliografic, își confecționa o scrumieră dintr-o foaie de hârtie, adusă de acasă în acest scop, și începea să vorbească. Aide se mutase din prima bancă, unde stătea în primii ani, în ultima. Se așeza acolo cu câteva minute înainte să intre profesorul în sală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu băncile, nu?" Sala gemea de râsete. Silueta profesorului a apărut în ușă, s-a uitat la hărmălaia din sala de curs, a urcat la catedră, și-a aranjat cărțile într-un șir ordonat și a început să-și confecționeze scrumiera de hârtie. "Vreți să-mi spuneți și mie ce s-a întâmplat, stimați tovarăși?". Una dintre fete a început să râdă: Aide nu vrea să se mărite cu Gelu". În clipa aceea, Aide a sărit printre bănci, a aruncat o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de pericol fizic. Mai degrabă se tem să nu fie păcăliți, „șifonați“, mințiți... Singură în celulă am stat. M-a primit ca și când aș fi venit în vizită. Mi-a oferit cel mai bun loc, mi-a pus la îndemână o scrumieră... Am stat de multe ori, în birou, în club... Este privilegiul meseriei - asigurarea confidentialității. Mi se pare normal să le asigur confidențialitatea. Nu mi-ar face rău, prea multe speranțe se leagă de aceste întâlniri și, în plus, au încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trebui să-i plâng de milă celui cu care o să te măriți tu... Bați omul la cap și când mănâncă. Takamori și-a scos pachetul de țigări. — Un chibrit, te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când mănâncă. Takamori și-a scos pachetul de țigări. — Un chibrit, te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu cremă de față ale surorii lui... — Takamori. — Ce mai vrei? — Am fost cerută în căsătorie. — Zău? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu cremă de față ale surorii lui... — Takamori. — Ce mai vrei? — Am fost cerută în căsătorie. — Zău? Cred că individul nu e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul acela care arată ca talpa piciorului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gândit că e vreo aplicație militară, vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre asta e vorba... - Da’ despre ce? se oțărăște chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera înclinată destul de periculos. Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mi l-a servit Într-un pahar de șampanie cu picior. Mobilierul barului era alcătuit dintr-o tejghea la care erau aliniate cinci taburete Înalte și din patru mese cu suficient spațiu Între ele, cu scaune Îmbrăcate În piele neagră. Scrumierele erau din ceramică de Limoge, de culoare albastru-Închis, cu margini aurii. O femeie Îmbrăcată În costum de catifea roșie și un bărbat cu părul lung, Într-un bluzon de piele și În blugi, vorbeau cu voce scăzută. Femeia era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]